08 Februarie

Sfantul Mare Mucenic Teodor Stratilat

Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Se trăgea după neam din Evhaita şi locuia în Iracleea, care se află lângă marea Neagră. El întrecea pe mulţi cu podoaba sufletului, cu frumuseţea trupului şi cu puterea cuvintelor; şi toţi căutau să-i câştige prietenia. Chiar şi Liciniu s-a găsit multă vreme în legătură cu el, cu toate că auzise că este creştin şi că defăimase pe idoli. Odată Liciniu a trimis pe câţiva bărbaţi din Nicomidia, care erau de acelaşi rang cu Teodor, şi le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pe mucenic. Când aceştia s-au întors şi i-au spus lui Liciniu răspunsul fericitului Teodor (cum că se cădea mai degrabă ca împăratul să se ducă acolo, cu cei mai mari dintre zeii lui) atunci împăratul a pornit îndată la Iracleea. Iar sfântul Teodor, pregătit de mai înainte fiind prin vedenii ce i-au fost trimise în vis de Dumnezeu, când a auzit că Liciniu se apropie, a încălecat pe cal şi i-a ieşit înainte, cinstindu-l precum se cuvine. Şi Liciniu întinzându-i mâna dreaptă, şi întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate, şi şezând într-un loc înalt, îndemna pe fericitul Teodor, să aducă jertfă zeilor săi. Iar sfântul, cerând lui Liciniu pe zeii cei mai de seamă, ca şi cum ar fi voit să-i cinstească mai întâi acasă, şi numai după aceasta să le aducă şi jertfe de obşte, împăratul dându-i voie, el a luat pe zeii cei de aur şi de argint, şi la miezul nopţii i-a sfărâmat, şi făcându-i pe toţi mici bucăţi, i-a împărţit celor săraci şi celor lipsiţi. Şi când s-a făcut ziuă Maxenţiu Comentarisie a spus împăratului, că a văzut capul zeiţei celei mari, Artemida, în mâinile unui sărac. De aceea, din porunca lui Liciniu, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, unde a fost supus la nenumărate chinuri şi apoi a fost aruncat în temniţă cu picioarele în butuci, unde a petrecut acolo nemâncat şapte zile. După aceea iarăşi a fost scos şi supus la şi mai grele chinuri în timp ce era pironit pe cruce, în văzul mulţimii din care mulţi luau parte la chinuirea sfântului, care răbda chinurile cu ajutorul lui Dumnezeu. Văzând aceasta, au crezut în Hristos optzeci şi cinci de oameni şi după dânşii alţi trei sute de slujitori, a căror căpetenie era antipatrul Chestiu, care fiind trimişi să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos. Şi dacă Liciniu, a văzut că se face zgomot mult în cetate, a poruncit să se taie capul sfântului. Dar mulţime multă de creştini s-a ridicat să-i oprească şi abia potolindu-i sfântul, şi făcând rugăciuni către Hristos, i-au tăiat capul, săvârşindu-şi astfel calea muceniciei sale. Iar sfintele lui moaşte au fost mutate din Iracleea la Evhaita, şi puse în locaşul părinţilor săi, precum a poruncit mucenicul, lui Avgar, tahigrafului său, să facă. Acesta, fiind de faţă la mucenicia lui, a scris mai pe larg toată istoria muceniciei sale, întrebările pe care le-a primit şi răspunsurile pe care le-a dat şi a mai descris şi vremea şi chipurile chinurilor sale de multe feluri, precum şi ajutorul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Sfantul Prooroc Zaharia

Numele Zaharia se tâlcuieşte: pomenirea lui Dumnezeu. El era din neamul lui Israel din seminţia lui Levi, şi s-a născut în Galaad. A venit apoi în Ierusalim din ţara caldeilor, bătrân foarte; şi aflându-se acolo, a proorocit multă vreme poporului şi a dat multe semne pentru dovedirea celor grăite de el. A spus lui Iosedec, că va naşte fecior şi se va face preot al Domnului în Ierusalim. A binecuvântat pe Salatiil pentru fiul său, zicându-i: tu vei naşte fiu şi vei pune numele lui Zorobabel. Şi în vremea lui Cirus, împăratul perşilor, a dat semn, despre Cresus împăratul Lidiei. Şi a mai înfăţişat cele cu privire la prădarea Ierusalimului, la sfârşitul lui Israel, la începutul şi sfârşitul limbilor şi la dărâmarea templului; şi cu privire la încetarea proorocilor, a preoţilor şi a sâmbetelor, şi cu privire la judecata a doua. Şi proorocind şi alte multe, a răposat în bătrâneţi bune; şi a fost îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu.

Sfintele surori Marta si Maria si Cuviosul Licarion Mucenicul

Sfintele Marta şi Maria, fiind surori, vieţuiau în singurătate, păzindu-şi fecioria. Trecând pe acolo pe unde petreceau ele ighemonul locului, ele scoţând capul pe fereastră au strigat că sunt creştine. Şi ighemonul înduioşându-se de moartea lor cea în floarea vârstei, ele au grăit împotrivă arătând cã moartea cea pentru Hristos nu este moarte, ci viaţă fără de sfârşit. Tot asemenea şi Licarion care era un copil, ce trăia laolaltă cu ele, spunând că este creştin, din porunca ighemonului a fost răstignit împreună cu ele pe cruce. Şi fiind împunşi cu sabia de călăi, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Washington sub nameti. Stratul de zapada atinge 60 de centimetri!

Capitala federală americană, Washington, şi întreaga parte de nord-est a Statelor Unite au fost paralizate sâmbătă de o uriaşă furtună de zăpadă. La Washington, stratul de zăpadă atinge 60 de centimetri, iar în regiunile mai izolate se apropie de un metru. Cel puţin doi oameni şi-au pierdut viaţa în accidente rutiere şi sute de mii de familii au rămas fără energie electrică.

 Furtuna acoperă o suprafaţă enormă, de la New York până în Carolina de Nord. Starea de urgenţă a fost decretată în statele Delaware, Virginia şi Maryland, unde s-a înregistrat un record absolut – 91 de centimetri de zăpadă. La Washington nu s-a atins aceeeaşi cotă, dar capitala a fost înveşmântată în întregime în alb, spre bucuria celor care au cutezat să iasă la plimbare pe o asemenea vreme.

Dar ninsoarea şi viscolul au avut urmări mult mai neplăcute. Pe şosele s-au produs mii de accidente şi cel puţin unul a făcut două victime. Greutatea zăpezii a doborât acoperişul unei biserici şi al unui hangar de la aeroportul Dulles. Aproape o jumătate de milion de oameni sunt lipsiţi de curent electric şi situaţia nu se va remedia, probabil, decât peste două zile. Chiar şi coloana oficială a preşedintelui Obama a circulat cu cea mai redusă viteză posibilă.

În timp ce locuitorii zonelor rurale se străduiesc să-şi dezgroape casele de sub zăpadă, autorităţile fac totul pentru ca activitatea să continue, cât de cât, normal. Numai la Washington, primăria a mobilizat peste 250 de pluguri şi alte utilaje care încearcă să menţină străzile deschise pentru trafic.

Meteorologii le dau speranţe localnicilor: furtuna ar trebui să se atenueze şi apoi să se îndepărteze, treptat, de coasta de est.

Zapada si gerul sunt la moda, si nu doar la noi: Americanii, pregatiti pentru cea mai puternica furtuna de zapada din ultimele decenii

 Americanii de pe coasta Atlanticului se pregătesc pentru o furtună de zăpadă care ar putea fi cea mai puternică din ultimele decenii. Meteorologii au prezis că ninsoarea şi viscolul vor dura două zile iar stratul de zăpadă va atinge aproape 70 de centimetri. Între timp, în Mexic, mânia iernii s-a manifestat prin ploi violente urmate de inundaţii care au făcut cel puţin 15 victime.

În capitala federală americană, Washington, a început deja ninsoarea despre care se spune că va paraliza întreaga regiune. Autorităţile s-au pregătit ca de un asediu: cursele aeriene au fost suspendate, şcolile, închise iar funcţionarii bugetari, trimişi acasă, unde ar putea rămâne blocaţi câteva zile dacă zăpada va fi atât de mare pe cât se aşteaptă. Cei care s-au încumetat să călătorească într-o perioadă atât de nepotrivită încearcă şi ei să revină acasă cât se mai poate.

 Potrivit autorităţilor, ninsoarea şi poleiul au provocat deja sute de accidente . Serviciul meteorologic a avertizat că furtuna poate fi “extrem de periculoasă”, mai ales că vine la mai puţin de două luni după o alta, şi ea destul de puternică. (incalzirea globala e la o pauza de cafea…-n.m.)

 Vremea s-a dovedit nemiloasă mult mai la sud, în centrul Mexicului, unde 15 oameni, dintre care cinci copii, au murit din cauza inundaţiilor. Ploile şi furtunile sunt cu totul neobişnuite în acest anotimp, în care vremea este mai degrabă uscată în Mexic. În primele patru zile din februarie, în toată această zonă a plouat de opt ori mai mult decât cantitatea obişnuită din întreaga lună.

Chiar şi în capitală, mii de familii şi-au văzut casele inundate cu apa revărsată din conductele de canalizare. Din fericire, ploaia s-a oprit iar specialiştii prevăd că viitoarele zile vor fi senine.

Bogdan Munteanu (ziarul GANDUL): Romania, pe linia frontului intr-un nou Razboi Rece

Sursa aici

De când lumea, diriguitorii marilor puteri şi-au cultivat cu mare grijă talentul de a scoate castanele din foc cu mâinile altora. Tot aşa – de când România există ca stat sub acest nume (poate cu vreo câteva excepţii) – ai noştri conducători au ştiut să li se pună la dispoziţie mai-marilor lumii.

Dar oare de ce a făcut-o atât de repede Traian Băsescu, în cazul scutului american? Voia cumva să-l bată în rapiditate pe fostul premier britanic Tony Blair, cel cunoscut drept “pudelul lui Bush”? Chiar aşa să fi fost nevoie de o convocare bruscă a Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, de parcă rachete inamice ar fi plouat deasupra ţării?

Să vedem puţin cum a fost altădată şi cum ar fi putut fi altfel. De exemplu, poate că, fie şi dacă nu ne grăbeam să-i salvăm pe ruşi la Plevna (în 1877), tot câştigam independenţa. Otomanii erau prea istoviţi, ca să mai poată trece Dunărea, iar puterile vremii prea interesate ca România să rămână stat-tampon, încât i-ar fi ţinut pe turci şi pe ruşi departe de noi. Practic, prin sângele vărsat, noi n-am făcut decât să grăbim independenţa Bulgariei şi ştim ce “recunoscători” ne-au rămas vecinii din sud. La fel, cu sau fără să fi trecut Nistrul (1941), nemţilor nu le-ar fi fost viaţa mai uşoară în încleştarea cu URSS şi nici n-am putut preveni dezastrul din 1944.

Desigur, aceste mici exerciţii de istorie alternativă nu-i încriminează pe cei care, la vremea lor, au decis cum au decis, în chestiuni arzătoare la frontierele României şi în teritorii locuite de români. Peste decenii, graba cu care România s-a pus sub scutul SUA – sau ne-am făcut noi scut pentru interesele Unchiului Sam? – nu are nimic de-a face cu hotărârile grave care s-au luat în 1877 sau 1941. Atunci erau ruşii, respectiv germanii, călare pe noi, era vorba de războaie deja în desfăşurare, era în joc viaţa unor români şi ni se cereau decizii într-o clipită.

În niciun caz nu aceeaşi a fost situaţia ca, imediat după venirea adjunctului secretarului de Stat al SUA, Ellen Tauscher, să fie nevoie de un răspuns imediat. În 1877, turcii începuseră să arunce ghiulele asupra oraşelor româneşti de la Dunăre cu mult înainte să se împotmolească ruşii la Plevna, însă Guvernul optase pentru prudenţă şi nu ripostase. De unde, aşadar, atâta grabă la Palatul Cotroceni, pentru a-i face pe plac lui Obama, crezând că se pot înlătura, prin câteva vorbe, suspiciuniile ruşilor?

Ştim bine, Moscova nu crede în lacrimi, la care actualul preşedinte român se pricepe de minune. Şi nu crede nici în ridicole asigurări că “sistemul nu este îndreptat împotriva Rusiei”. Dacă Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin nu au crezut în asigurările lui George Walker Bush sau ale lui Barack Hussein Obama, cum ar crede ei în cele ale lui Traian Băsescu?

Că nu cred o arată noua doctrină militară a Rusiei, căreia Kremlinul i-a dat ultimul aviz şi a publicat-o vineri. Documentul începe enumerarea ameninţărilor militare cu NATO – în care România este parte. Alianţa este acuzată că îşi “globalizează funcţiile, încălcând normele dreptului internaţional”. Apoi vorbeşte de pericolul unui “sistem strategic antirachetă” – care va fi instalat şi în România.

Cu greu mai încape îndoială că am fost puşi în prima linie a unui nou Război Rece şi încă nu ştim de dragul a ce (avioane vechi de 3-4 decenii la preţ de dumping?), nici de ce anume “risc mai mare” ne protejează acest “risc mai mic” (în relaţia cu Moscova).

Cam de când s-a răcit dogoarea ultimului război din Irak, dacă nu şi dinainte, America are niscaiva castane fierbinţi în Golful Persic, respectiv o ipotetică înarmare nucleară a Iranului. Precum ideologii încălzirii globale se căznesc să convingă lumea că clima planetei se încălzeşte ireversibil, cam tot atâtea resurse s-au investit şi în convingerea lumii că regimul islamic la Teheran nu ar pregeta să folosească bombele nucleare dacă le-ar avea.

Dacă curgerea vremii va dovedi că ne-am pus rău cu ruşii cu preţul de a fi salvat zeci, sute ori mii de oameni din calea rachetelor iraniene, Traian Băsescu va deveni un erou. Dar dacă un Iran nuclear se va dovedi la fel de adevărat ca “armele de distrugere în masă” ale lui Saddam Hussein sau la fel de periculos ca încălzirea asta globală de care dârdâie întreaga emisfera nordică?

07 Februarie

Preacuviosul Partenie, episcopul Lampsacului

Acest preacuvios a trăit pe vremea împărăţiei marelui Constantin, şi era fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole. Cu toate că nu ştia la început carte, totuşi se nevoia îndeletnicindu-se cu orice lucrare de fapte bune. Astfel, ocupându-se uneori cu pescuitul, împărţea peşte în dar celor ce cereau de la el. Şi atât de mare era evlavia şi virtutea lui ascunsă, încât şi dar de la Dumnezeu primise de a alunga demonii şi a tămăduit tot felul de boli. Punând apoi stăruinţă la învăţătura de carte, a fost hirotonit preot de Filip episcopul Melitopolei; iar după aceea, episcop al Lampsacului, de Ahile mitropolitul Cizicului. A săvârşit multe minuni şi a proorocit cele viitoare. Şi aşa vieţuind, s-a mutat către Domnul.

Cuviosul Luca cel din Elada

Părinţii cuviosului acestuia erau din insula Eginei, dar neputând să mai îndure năvălirile agarenilor, s-au sculat de acolo şi au mers în Elada, unde s-a născut fericitul Luca. Acesta de mic copil s-a înfrânat nu numai de la carne, ci şi de la ouă şi brânză. Şi era mâncarea şi băutura lui, pâine de orz, legume şi apă. Astfel supunându-şi trupul la tot felul de suferinţe şi înfrânându-şi-l, socotea o deosebitã desfătare să hrănească pe cei flămânzi, şi să dăruiască haine celor goi. Pentru aceea de multe ori dându-şi chiar haina proprie, se întorcea acasă gol. Când se ruga lui Dumnezeu, picioarele lui se ridicau de la pământ, încât se părea că pluteşte în aer. După ce a îmbrăţişat viaţa călugărească, nici nu se poate spune câtă răbdare şi câte chinuri a îndurat. Umbla prin toate locaşurile cele de pe lângă mare, şi deveni-se din pricina minunilor pe care le săvârşea, pricină de mântuire pentru mulţi. Mai târziu încetând de a mai merge din loc în loc, a venit la muntele ce se numeşte Stir, şi petrecând acolo şapte ani, a înştiinţat pe toţi despre moartea lui, şi aşa s-a săvârşit din viaţă.

Sfinţii o mie şi trei slujitori Mucenici, şi a celor patru demnitari, care au suferit mucenicia în Nicomidia

Aceşti mucenici erau slujitori ai celor patru demnitari, care au prins din poruncă împărătească pe preasfinţitul Petru, episcopul Alexandriei, şi i-au tăiat capul. Dar, după săvârşirea acestuia din viaţă, aceşti demnitari crezând cu toată casa lor în Hristos, au pătimit mucenicia; iar slujitorii lor, înflăcăraţi de credinţa în Hristos, s-au dus de bunăvoie la împăratul Diocleţian în Nicomidia, împreună cu femeile, cu copiii şi cu pruncii lor, şi mărturisind că sunt creştini, şi nelăsându-se înduplecaţi să se lepede de Hristos, au fost tăiaţi cu sabia de ostaşi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Medvedev a adoptat noua doctrină militară a Rusiei care consideră extinderea NATO în Est drept motiv suficient pentru război

Preşedintele rus Dimitri Medvedev a aprobat vineri noua doctrină militară a Rusiei în care expansiunea NATO este privită ca ameninţare la adresa securităţii naţionale şi care reafirmă dreptul Rusiei de a folosi arme nucleare dacă este ameninţat statul.

Noua doctrină militară care a primit acordul Kremlinului consideră instalarea scutului antirachetă american în Europa drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale, la fel ca şi dorinţele de expanasiune ale NATO în Europa de Est, scrie New York Times.

În condiţiile în care armata convenţională rusă este nemodernizată şi slab echipată, Moscova se bazează, potrivit documentului publicat de Kremlin, pe arsenalul său nuclear.

Este semnificativ că documentul nu prevede şi folosirea armelor nucleare şi în conflictele regionale, aşa cum ceruse anul trecut şeful Consiliului de Securitate, Nikolai Patrushev.

Expansiunea NATO, posibilă cauză de răboi, susţine Kremlinul

Documentul publicat de Kremlin referitor la noua doctrină militară a Rusiei arată că extinderea NATO în Europa de Est este “principala ameninţare externă care ar putea conduce la o confruntare armată”.

De asemenea, Moscova susţine că instalarea unor scuturi antirachetă în diferite părţi ale lumii poate ameninţa stabilitatea globală.

Reacţia Rusiei la anunţul de găzduiere a unor elemente ale scutului antirachetă al americanilor:

“Rusia trebuie să avertizeze România că, dacă elementele scutului antirachetă sunt plasate pe teritoriul său, ar putea deveni o ţintă de atac pentru sistemele de rachete ruseşti”, a declarat colonelul rus, în retrage, Igor Korotchenko, editor-şef al revistei ‘Apărare naţională’, citat de Ria Novosti.

Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a declarat că Rusia aşteaptă lămuriri de la SUA privind decizia de a instala în România interceptori tereşti ca parte a scutului antirachetă.

“Aşteptăm ca Statele Unite să ofere o explicaţie exhaustivă, luând în considerare faptul că regimul Mării Negre este reglementat de Convenţia de la Montreux”, a spus Lavrov, citat de Ria Novosti.

Romania participa la scutul antiracheta din motive mai mult politice decat militare

România a fost aleasă pentru proiectul american al scutului antirachetă din motive “mai mult politice decât militare”, participarea sa fiind un mod de a consolida şi mai mult o relaţie deja strânsă cu SUA, a declarat pentru MEDIAFAX Marko Papic, analist pentru Eurasia al agenţiei STRATFOR.

Deşi România se confruntă cu problemele interne mai importante pentru Guvern, cum ar fi grava criză politică internă sau ajutorul de la FMI, aceasta trebuia să se ocupe de problema scutului antirachetă cât mai curând posibil, apreciază Papic, de la agenţia internaţională de analiză strategică STRATFOR.

Dintr-o perspectivă geopolitică, Statele Unite fac presiuni asupra Rusiei pentru a susţine sancţiunile împotriva Iranului, arătându-i că au încă o prezenţă solidă în Europa Centrală, în pofida dezavantajului grav pe care îl va constitui revenirea oficială a Ucrainei în sfera de influenţă a Moscovei, după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din această ţară, susţine Papic.

Relaţiile dintre Rusia şi România vor fi în mod sigur afectate, deşi ele sunt deja tensionate, apreciază analistul, care consideră că România este un aliat atât de important pentru Statele Unite în principal din cauza faptului că aceasta “nu depinde de exporturile energetice ale Rusiei”.

Totuşi, Moscova poate răspunde pe alte căi, cum ar fi “prezenţa unor reţele de crimă organizată în România şi intensificarea activităţii sale de spionaj în ţară”.

Adevărata îngrijorare a Rusiei privind România este legată de posibilitatea ca Bucureştiul să devină mult mai încrezător în forţele proprii, datorită prezenţei americane, şi să-şi sporească influenţa asupra Republicii Moldova sau chiar asupra Ucrainei.

Din punct de vedere al securităţii, România nu este o ţintă pentru posibile rachete lansate din Orientul Mijlociu şi nu are de fapt nevoie de scutul antirachetă pentru apărarea proprie, precizează Papic. Totuşi, alianţa cu Statele Unite va aduce un transfer intensificat de tehnologie militară şi de informaţii, atrăgând astfel şi un anumit număr de investiţii în domeniu, apreciază analistul.

România este deja o prezenţă importantă în Europa de Sud-Est, din punct de vedere al mărimii, resurselor şi populaţiei sale, în comparaţie cu vecinii săi. Printr-o alianţă integrată cu Statele Unite, România va deveni o parte integrală a prezenţei americane în Europa. Astfel, decizia de a participa la scutul antirachetă nu va face decât să consolideze o alianţă deja puternică între Statele Unite şi România, conchide Papic.

06 Februarie

Preacuviosul Vucol, episcopul Smirnei

Acest sfânt, din tânăra sa vârstă păzindu-se pe sine curat, s-a făcut vas al Sfântului Duh. De aceea de Hristos iubitul şi dumnezeiescul Ioan, cel de Dumnezeu cuvântător, aflându-l iscusit şi vrednic, l-a hirotonit episcop şi păstor ales al Bisericii din Smirna. Ca episcop, călăuzit fiind de lumina Duhului Sfânt, lumina pe cei ce se aflau în întunericul rătăcirii; iar prin sfântul botez, îi făcea fii ai luminii, mântuindu-i de neîmblânzitele fiare, adică de sălbaticii şi întunecaţii demoni. Mai înainte de a se săvârşi din viaţă a hirotonit urmaş, în locul său, în această cetate, şi păstor şi dascăl al oilor celor cuvântătoare, pe fericitul Policarp. Şi aşa s-a mutat către Domnul. Cinstitul său trup a fost îngropat în pământ, iar Dumnezeu a făcut sã crească un copac la care îşi găsesc tămăduire până astăzi, cei ce se apropie de el, cu credinţă.

Sfantul Mucenic Iulian din Emesa

Acest mucenic era din cetatea Emesei. Pe când se găsea în floarea vârstei, vrând să-şi arate credinţa în Dumnezeu, a găsit cu cale să poarte grijă întocmai ca un doctor de trupurile oamenilor, îngrijindu-se în acelaşi timp şi mai mult de sufletele lor, încât era deopotrivă doctor şi al trupurilor şi al sufletelor. Când, pe vremea împărăţiei lui Numerian, au fost prinşi episcopul Silvan, Luca diaconul şi Mochie anagnostul şi au fost osândiţi de închinătorii la idoli a fi daţi pradă fiarelor, în timp ce aceştia erau duşi la locul de chin, sfântul Iulian, întâmpinându-i, s-a închinat lor. Dar fiind prins şi el, după moartea acelora, i s-au bătut piroane de fier în cap, în mâini şi în picioare, şi aşa precum se afla cu piroanele înfipte în el, a fost închis, într-o peşteră, unde şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Sfintii Mucenici Fausta, Evilasiu si Maxim

Sfânta Fausta a trăit pe vremea împăratului Maximian şi era din cetatea Cizicului. Avea părinţi bogaţi şi pioşi, iar după moartea lor a rămas stăpână pe multă bogăţie. Dar nici tinereţea vârstei, nici înşelăciunea bogăţiei nu au despărţit-o de faptele cele bune; ci s-a păstrat în nestricăciune, în post şi în rugăciune, având pururea gândul la dumnezeieştile Scripturi. Vestea despre ea ajungând până la împărat, a fost trimis la ea un oarecare Evilasiu, care făcea parte dintre cei mai aleşi bărbaţi ai senatului, ca să o înduplece să jertfească idolilor, iar dacă nu se va lăsa înduplecată, să o arunce în mare. Acela întrebuinţând faţă de ea toată cercarea chinurilor, şi văzând-o că s-a izbăvit în chip minunat din ele, şi că făcea minuni, a crezut în Hristos. Apoi a fost trimis Maxim eparhul la Evilasiu şi la sfânta Fausta. Acela i-a supus pe amândoi la chinuri cumplite, dar prin minuni şi prin rugăciuni muceniceşti, a crezut şi acesta în Hristos. Apoi intrând, împreună cu cei doi de bună voie în cazanul pe care-l pregătise pentru sfinţi, din porunca împăratului, şi-au săvârşit toţi lupta, luându-şi sfârşitul prin foc.

Preacuviosul Varsanufie, “Marele Batran”, si Cuviosul Ioan, numit “Proorocul”, ucenicul Sfantului Varsanufie

Sfântul Varsanufie cel Mare şi Ioan Profetul au trăit în timpul secolului al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483-565). Ei au dus o viaţă ascetică în mănăstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, lângă oraşul Gaza.

Sf. Ioan, discipol al Sf. Varsanufie, a locuit într-o chilie în afara mănăstirii Avvei Seridus timp de 18 ani până la moartea sa. Sf. Ioan l-a imitat pe învăţătorul său în virtute, viaţă ascetică şi folosirea tăcerii. Datorită darului înaintevederii cu care era învrednicit, sfântul era numit “profetul”.

Există manuscrise cu date despre viaţa, faptele şi darurile cu care erau înzestraţi Sfinţii Varsanufie şi Ioan, care au fost traduse pe vremea Sf. Paisie Velicicovschi (prăznuit la 15 noiembrie) în limbile română şi slavonă.  Manuscrisele au fost traduse în limba rusă şi publicate în secolul al XIX-lea de părinţii Mănăstirii Theotokos – Optina. O sută din “scrisorile” acestea de răspuns la problemele monahilor din comunitatea sa se găsesc în volumul 11 din Filocalia românească, în traducerea Părintelui Dumitru Staniloae .

Învăţăturile Sfinţilor Varsanufie şi Ioan arată desluşit perfecţiunea lor duhovnicească şi dragostea pentru oameni, dar conţin prea puţine elemente despre viaţa lor.

După ce a petrecut timp îndelungat în izolare, până la moartea Sf. Ioan Profetul şi după aceasta, Sf. Varsanufie s-a dedicat celor din jur, povăţuindu-i pe calea mântuirii, după cum mărturiseşte Avva Dorotei (prăznuit la 5 iunie). Sf. Varsanufie răspundea celor ce întrebau, prin Sf. Ioan, uneori cerându-i lui să dea răspunsuri. Alteori îl ajuta Avva Seridus (prăznuit la 13 August), care-şi nota răspunsurile sfântului.

În răspunsurile celor doi sfinţi, care erau îndrumători de viaţă spirituală nu numai pentru contemporani ci şi pentru generaţiile următoare, se vede foarte clar înduhovnicirea lor crescândă, “din putere în putere”.

Nu ştim când a ajuns Sf. Varsanufie la mănăstirea Avvei Serid (Seridus) şi nici nu ştim nimic despre casa şi familia Sf. Ioan Profetul. Ascultând poveţele Sfântului Varsanufie, Ioan a atins culmile perfecţiunii, asemănându-i-se întru totul mentorului său. Din smerenie, Ioan îi îndruma spre Avva Varsanufie pe cei care veneau să ceară cuvinte de folos de la el.

Sf. Ioan a prevăzut şi a proorocit o mulţime de lucruri, până şi data morţii sale, la o săptămână de la moartea Avvei Seridus. Avva Elian, tânărul egumen al acestei mănăstiri, l-a implorat pe Ioan să rămână cu el încă două săptămâni ca să-l înveţe cum să conducă mănăstirea. Sf. Ioan i-a îndeplinit rugămintea şi s-a stins din viaţă două săptămâni mai târziu.

Sf. Varsanufie cel Mare a trăit mai mult decât discipolul şi prietenul său dar a îmbrăţişat tăcerea refuzând să mai dea răspunsuri oamenilor.

Despre cuviosul Părintele nostru Varsanufie se spune că era unul din acei puţini pentru care ţinea Dumnezeu lumea în timpul său, fiind supranumit “Marele Bătrân”. A trecut la Domnul pe la anul 540, în chip minunat.

Aceşti doi sfinţi au lăsat moştenire cartea mântuitoare de suflete numită ÎNDREPTAR DE VIAŢĂ SPIRITUALĂ: RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DISCIPOLILOR de către Sfinţii Monahi Varsanufie şi Ioan, care a fost foarte cunoscută printre sfinţii, asceţii şi scriitorii generaţiilor următoare, după cum arată scrierile Sf. Teodor Studitul (11 noiembrie şi 26 ianuarie), ieromonahului Nikon Chernogorets (+1060) sau Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit pe 12 Martie).

Preacuviosul Fotie Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, “farul departe luminător al Bisericii”, a trăit în secolul IX, într-o familie de creştini zeloşi. Tatăl său, Serghie, a murit ca martir apărând sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educaţie excelentă şi, datorită faptului că familia lui aparţinea casei imperiale, el a ocupat funcţia de prim secretar de stat în Senat.

Contemporanii săi spuneau despre el: “Avea cunoştinţe remarcabile în aproape toate ştiinţele vechi, încât, pe bună dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor.”

Mihail, tânărul succesor la tron, împreună cu Sf. Chiril, viitorul iluminător al slavilor, au fost instruiţi de el. Credinţa lui creştină puternic înrădăcinată l-a ferit pe Sf. Fotie de seducţia şarmului vieţii de la palat, tânjind cu tot sufletul său după viaţa de călugărie. 

În 857 Bardas, care a condus împreună cu Împăratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscând credinţa şi vastele cunoştinţe ale lui Fotie, i-au spus împăratului că el ar fi vrednic să ocupe tronul arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie şi a trecut prin toate rangurile clericale în 6 zile. În ziua Naşterii Domnului a fost sfinţit episcop şi ridicat la tronul patriarhal. În scurt timp însă au apărut tulburări în cadrul Bisericii datorita înlăturării Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, în care s-a retras Ignatie şi a fost instalat Fotie ca Patriarh.

Papa Nicolae I, care-şi trimisese acoliţii la sinod, a crezut că prin recunoaşterea lui Fotie ca patriarh, îl va putea subordona lui. Dar când noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a anatemizat pe Fotie într-un sinod roman.

Sf. Fotie a fost un luptător ferm împotriva intrigilor papale şi ale schimbărilor din cadrul Bisericii de Răsărit, până la sfârşitul vieţii sale. În 864, Bulgaria s-a convertit de bună voie la creştinism. Prinţul bulgar Boris a fost botezat de însuşi Sf. Fotie. Mai târziu, sfântul a trimis preoţi şi un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. În 865, Sfinţii Chiril şi Metodie au fost trimişi să propovăduiască pe Hristos în limba slavonă. Cu toate acestea, partizanii papei i-au incitat pe bulgari împotriva misionarilor ortodocşi.

Situaţia dezastruoasă din Bulgaria s-a agravat o dată cu invazia germanilor din cauza cărora au fost nevoiţi să ceară ajutor din vest, iar prinţul bulgar l-a rugat pe papă să-şi trimită episcopii. Când au ajuns în Bulgaria, trimişii papali au început să înlocuiască credinţa şi practicile ortodoxe cu învăţătura şi obiceiurile latineşti.  Sf. Fotie, ca ferm apărător al dreptăţii şi demascator al falsităţii, a scris o enciclică prin care i-a informat pe episcopii de răsărit despre acţiunile papei, explicând că diferenţele dintre biserica romană şi cea ortodoxă nu constau doar  în ritual, ci şi în confesiunea credinţei. Astfel s-a convocat un sinod în care s-a cenzurat aroganţa celor din vest.
În 867, Vasile Macedoneanul a pus mâna pe tronul imperial, asasinându-l pe împăratul Mihail. Sf. Fotie a denunţat crima şi nu i-a permis acestuia să se împărtăşească cu Sfintele şi Dumnezeieştile Taine.  Drept aceea, Sf. Fotie a fost înlăturat de la tronul patriarhal şi închis în mănăstire sub pază, iar Ignatie a fost readus ca patriarh în locul său.

Sfântul Sinod din 869 s-a întrunit pentru a cerceta atitudinea Sfântului Fotie. La sinod au participat reprezentanţi ai papei, care au cerut ca toţi cei prezenţi să semneze un document (Libellus) prin care să-l condamne pe Fotie şi să recunoască supremaţia papei. Episcopii de răsărit nu au fost de acord cu aşa ceva şi s-au certat cu delegaţii papei. Chemat la sinod, Sf. Fotie a primit toate acuzaţiile în tăcere. Doar când judecătorii l-au întrebat dacă se căieşte pentru cele făcute, el a răspuns: “De ce vă credeţi judecători?” După lungi dispute, acuzatorii lui Fotie au ieşit victorioşi. Chiar dacă nu aveau motive pentru acuzaţiile făcute, ei i-au anatemizat atât pe patriarhul Fotie cât şi pe episcopii care l-au apărat. Sfântul a fost condamnat la 7 ani de închisoare şi, conform propriei lui mărturii, I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru răbdarea cu care şi-a îndurat judecătorii.

În tot acest timp, clerul latin a fost expulzat din Bulgaria iar Patriarhul Ignatie şi-a trimis episcopii acolo. În 879, la doi ani de la moartea Patriarhului Ignatie, s-a convocat un alt sinod (considerat de mulţi ca al optulea sinod ecumenic) în care Sf. Fotie a fost, din nou, numit ca arhipăstor recunoscut legal al Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan al VIII-lea, care l-a cunoscut personal pe Fotie, a declarat prin trimişii săi ca deciziile papei de dinainte au fost anulate. Sinodul a recunoscut caracterul neschimbat al Crezului de la Niceea – Constantinopol, respingând conceptul fals de “filioque” şi recunoscând independenţa şi egalitatea ambelor tronuri şi ambelor biserici, cea de vest şi cea de răsărit. Consiliul a decis renunţarea la ritualurile şi învăţăturile latine din biserica bulgară introduse de clerul roman.

Sub succesorul împăratului Vasile, Leo, Sf. Fotie a suferit din nou din cauza falselor acuzaţii, fiind acuzat că vorbeşte împotriva împăratului. În 886 a fost deposedat din nou de Scaunul său şi şi-a încheiat cursul vieţii în anul 891. A fost înmormântat la mănăstirea Eremia.

Biserica Ortodoxă îl venerează pe Sf. Fotie ca pe un “stâlp şi fondator al Bisericii,” un “ghid inspirat pentru ortodocşi” şi un teolog înţelept care a lăsat în urmă o mulţime de lucrări în care demască erorile latinilor, respinge ereziile distrugătoare de suflete, explică Sfânta Scriptură şi explorează multiplele aspecte ale Credinţei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Un cutremur de 6 grade pe scara Richter s-a produs in largul coastelor Californiei

 

Un seism cu magnitudinea de şase a avut loc joi după masă în largul coastelor Californiei, la 400 de kilometri nord de San Francisco, relatează AFP care citează institutul american de geofizică, USGS.

Cutremurul s-a produs la ora 20.20 GMT, (22.20 – ora României), în Oceanul Pacific, la o adâncime de 11 kilometri. Seismul s-a resimţit şi în San Francisco, situat la 400 de kilometri de epicentru, însă nu s-au semnalat răniţi sau pagube materiale, conform autorităţilor citate de AFP.

Seismul s-a simţit însă mai puternic în Eureka, un oraş de coastă situat la 76 de kilometri de epicentru. Oraşul are 26.000 de locuitori. “Eram la birou când am simţit o puternică zguduitură”, a declarat, pentru AFP, locotenentul Murl Harphan, din cadrul poliţiei din Eureka.

To el a spus că nu există informaţii că ar exista pagube, şi a adăugat că seismul nu a fost la fel de puternic ca cel din ianuarie.

“Sunt surprins că (magnitudinea) a fost de 6. Nu mi s-a părut atât de puternic. Am crezut că are mai degrabă 3,5. Totuşi, l-a simţit aproape toată lumea”, a declarat oficialul municipal Jay Parrish.

Siria: Nu excludem un razboi cu Israel

Siria nu a exclus un posibil război cu Israel şi a folosit un limbaj dur pentru a avertiza statul evreu că orice viitoare confruntare va fi “total㔺i va atinge oraşele israeliene.

“Israel plantează seminţele războiului în regiune, le-aş spune să oprească a juca rolul durilor în Orientul Mijlociu,” declara ministrul sirian de externe Waleed Mouallem .

“Acum ameninţi Gaza, mâine ameninţi Liban, apoi Iran şi acum Siria,” arăta Mouallem în cadrul unei conferinţe de presă cu omologul spaniol.

Israelienilor, nu testaţi hotărârea Siriei. Ştiţi că de data asta războiul va ajunge în oraşele voastre. Reveniţi-vă şi alegeţi drumul păcii. Acest drum este liber,” avertiza Mouallem .

Declaraţiile sale au fost un răspuns la comentariile ministrului israelian al Apărării, Ehud Barak, care arăta că absenţa unui acord de pace cu Siria ar putea declanşa un război în Orientul Mijlociu.

“Fără nicio îndoială că dacă presupunem că acest război va erupe- şi nu ar trebui să excludem această această posibilitate de la o entitate aflată în expansiune- aş spune că va fi un război total, indiferent dacă începe în Sudul Libanului sau din Siria,” aprecia Mouallem .

Şeful diplomaţiei spaniole, Miguel Angel Moratinos, care a ajuns la Damasc după două zile în Cisiordania şi Tel Aviv, a interveni, subliniind că a venit “din Israel după întâlniri cu cei mai înalţi oficiali de acolo şi nu am auzit tobe de război, ci dimpotrivă am simţit o dorinţă de pace” .

Pe de altă parte, ministerul sirian de Externe a confirmat că a primit o cerere din partea Washingtonului de a acredita un ambasador american la Damasc, cel mai recent semn de apropiere.

SUA şi-a retras ambasadorul din Damasc în 2005, după asasinarea la Beirut a fostului premier libanez Rafik al-Hariri.

Gigi Becali vs. Pavel Corut

La un post de televiziune care face audienta pe seama scandalurilor, Dan Diaconescu l-a invitat pe satanizatul Pavel Corut. Serpii vomitati de Corut la televizor, in fata a (probabil) mii de oameni ma fac sa ma gandesc ca, in cel mai bun caz, e demonizat. Puneti un demonizat sub epitrahil sa vedeti ca la fel face. Despre Biblie are numai cuvinte denigratoare, o numeste “abominabila”, “blestemata” etc. Toata emisiunea nu a facut decat sa nege existenta lui Hristos ca Fiul al Lui Dumnezeu si existenta dracilor – aceleasi lucruri care sunt sustinute de yoghini shi de adeptii new-age.

Se chinuie din rasputeri sa “dovedeasca falsitatea” Sfintei Scripturi, cu scopul bine determinat ca oamenii ( care nu sunt destul de spalati pe creier sa adere la ateism ) sa imbratiseze “invataturile” new age care vorbesc despre faptul ca toti suntem dumnezei si diavolii sunt in imaginatia noastra.

Este de remarcat interventia lui Gigi Becali (soc!). Cand il vezi asa de plin de viata aparandu-si credinta ortodoxa si aparand si poporul romanesc (87% crestin) pe acelasi ton cu al lui Corut (tipete, zbierete,jigniri) ti se umple inima de bucurie . I-as propune ca, in loc sa finanteze clubul Steaua, sa infiinteze un nou post de televiziune.

Pacat ca Patriarhia ia pozitie numai in cazul “pericolelor” provocate de blogosfera ortodoxa, in cazul marsurilor anti-gay, a marsurilor impotriva cipuirii, a celor impotriva vaccinurilor obligatorii, etc. Cand apare un debil si incepe sa-si verse veninul asupra credintei stramosesti care trebuie aparata intr-un fel, patriarhia nu se sesizeaza… Iata si video-ul:

Institutul de Cercetari Alimentare: Zapada din Bucuresti este extrem de TOXICA!

Motive de îngrijorare pentru iubitorii zăpezii. Zăpada din Capitală este foarte nocivă pentru populaţie, în condiţiile în care conţine mai multe metale grele. Acest lucru a fost confirmat de Institutul de Cercetări Alimentare.

Plumb, nitraţi şi nitriţi. Asta conţine zăpada din Capitală, potrivit cercetătorilor de la Institutul de Cercetări Alimentare. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător, cu cât cantităţile înregistrate pot afect grav sănătatea bucureştenilor, dacă zăpada este ingerată.

Potrivit specialiştilor, substanţele pot influenţa sănătatea oamenilor mai mulţi zeci de ani de acum înainte. Cel mai îngrijorător semnal de alarmă este, însă, prezenţa DDT-ului în zăpada din Capitală, un pesticid interzis în urmă cu 20 de ani.

Unele organizaţii ecologiste susţin că DDT-ul ar fi ajuns în Capitală odată cu decopertarea unui depozit cu această substanţă, pe traseul autostrăzii Transilvania. Substanţa nocivă ar fi intrat în pânza freatică, iar de acolo, în râuri. Prin evaporare, apa a ridicat aceste substanţe în aer, fiind aduse în oraş de precipitaţii.

Pentru video, puteti intra aici

Pentru a vedea concentratiile substantelor otravitoare din zapada, puteti intra aici

05 Februarie

Sfanta Mucenita Agata

Sfânta Agata (sau Agatia) era din cetatea Panormos din insula Sicilia. Ea strălucea prin frumuseţe trupească, prin nevinovăţie şi prin podoabă sufletească, şi era foarte bogată.

În vremea împăratului Decius a fost adusă înaintea ighemonului Cvintian iar acesta a dat-o, mai întâi unei oarecare femei necredincioase, ce se chema Afrodisia, ca să o întoarcă de la credinţa în Hristos. Dar Agatia se ţinea tare în credinţă şi dorea mai degrabă să moară cu moarte mucenicească, decât să se lepede de Hristos. Pentru aceasta a fost rău chinuită, şi, fiind aruncată în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se zice că pe mormântul ei îngerul a adus o lespede pe care erau scrise aceste cuvinte: “Cuget cuvios, lucrând în libertate, cinste de la Dumnezeu şi patriei mântuire”.

Sfanta Mucenita Teodula

Pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, a fost trimis în cetatea Azarvei un oarecare bărbat cu numele Pelagiu, pentru ca să dezlănţuie prigoana împotriva creştinilor. Atunci sfânta, fiind prinsă, a stat înaintea judecăţii lui Pelagiu. Şi mărturisind înaintea tuturor pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost spânzurată de perii capului de un chiparos, şi cu nişte frigări de fier înroşite în foc i s-au străpuns sânii. Şi, zicând ea către ighemonul acela: unde sunt dumnezeii tăi?, arată-mi-i ca să-i cinstesc pe cât îmi va fi cu putinţă, a fost îndată coborâtă şi trimisă la templul lui Adrian, care era un templu însemnat şi vestit. Sfânta, intrând în templu, a fãcut rugăciune către Dumnezeu, şi suflând asupra statuii lui Adrian, aceasta a căzut jos şi s-a sfărâmat în trei. Apoi, ieşind din templu, a zis către ighemon: intră şi dă mână de ajutor dumnezeului tău, Adrian, căci căzând jos s-a sfărâmat. Iar el în grabă intrând şi văzând statuia sfărâmată în trei, zăcând jos, s-a văitat cu multă durere. Când a ajuns la urechile împăratului ceea ce se întâmplase, a fost trimis îndată cel mai dintâi din oamenii împăratului cu sarcina că de va fi adevărat că s-a sfărâmat statuia, să dea pe ighemon să fie sfâşiat de fiare. Şi aflând ighemonul aceasta a îngenunchiat înaintea fericitei Teodula, rugând-o cu lacrimi să se roage Dumnezeului ei, ca să refacă iarăşi statuia cea zdrobită, şi să fie aşezată la locul unde se găsea; căci dacă se va face aceasta, el însuşi va veni la credinţa lui Hristos şi se va face creştin. Atunci sfânta, rugându-se lui Dumnezeu, îndată statuia cea sfărâmată, din dumnezeiască poruncă, întreagă s-a aşezat la locul ei; şi aflând-o pe aceasta trimisul împărătesc întreagă, întorcându-se a dus vestea împăratului, care a poruncit ighemonului prin scrisori să chinuiască pe sfânta Teodula cu multe feluri de chinuri şi la amară moarte să o dea.

Deci, ighemonul a poruncit din nou ca sfânta să fie înţepată cu frigări de fier înroşite în foc şi se mânia blestematul, văzând-o că nu-i pasã de chinuri. Atunci un oarecare Komentarisie a zis ighemonului: dă-mi mie puterea asupra ei, şi de nu o voi pleca să jertfească idolului Adrian, să mi se taie capul. Şi i s-a îngăduit lui să facă împotriva sfintei tot ce va voi. Iar acesta a supus-o la grele chinuri, dar sfânta, ridicându-şi ochii minţii la cer, se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea tărie şi răbdare pentru a putea suferi chinurile. Atunci Komentarisie, văzând vitejeasca ei răbdare şi dându-şi seama că el îşi poate pierde viaţa, precum spusese mai înainte, poftind pe sfântă la casa sa, o ruga să jertfească împreună cu el idolilor. Atunci sfânta făcând pentru el rugăciune şi întărindu-l cu cuvinte dumnezeieşti, l-a înduplecat să se facă el creştin. Şi dimineaţa, Komentarisie înfăţişându-se, împreună cu sfânta, înaintea ighemonului i-a zis: nu am putut îndupleca pe această slugă a adevăratului Dumnezeu, ci mai vârtos ea m-a mântuit din întunericul necunoştinţei, apropiindu-mă de Dumnezeu; şi luminându-mi ochii inimii mele, m-a adus Domnului meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Atunci ighemonul aprinzându-se de mânie, a poruncit să se taie acestuia capul cu sabia şi trupul să-i fie aruncat în mare. Şi aşa şi-a săvârşit mucenicia sa Komentarisie, în ziua a douăzeci şi patra a lunii ianuarie. Iar pe sfânta a poruncit să fie supusă la chinuri şi mai grele, pe care ea le-a răbdat, rugându-se şi preaslăvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta ighemonul de nedumerire cuprins, a strigat cu mare glas: Ce voi face cu aceasta care trebuie sã moară de moarte silnică, nu ştiu. Şi unul din cei ce stăteau în fatã, cu numele Voitos, a zis: dă-mi-o mie, că eu nu sunt atât de nebun ca Komentarisie, ca să mă las înduplecat şi amăgit de ea. Şi ighemonul dându-i-o în primire, acesta a luat-o şi a dus-o la casa lui. Dar şi acesta primind în inima sa cuvintele fericitei, a luat dumnezeiasca prefacere ca şi Komentarisie. Şi a doua zi, mergând înaintea ighemonului împreună cu sfânta, a zis: o, ighemonule, află că mă înfăţişez ţie ca să-ţi mărturisesc şi eu că Hristos este Dumnezeu adevărat; nădejdile pe care tu le-ai pus în făgăduinţele mele sunt zadarnice, căci mai bine este să rămân de minciună, şi să mă fac împreună moştenitor cu Hristos, decât ţinând făgăduiala dată ţie, să câştig gheena focului. Iar ţie ţi se cade să dai mulţumită adevăratului Dumnezeu, Celui ce te-a mântuit pe tine şi să te apropii de El, precum ai făgăduit. Căci nu numai că nu ţi-ai ţinut făgăduinţa; ci şi nerecunoscător arătându-te, pe făcătoarea ta de bine la chinuri nesuferite ai dat-o. Aşa a vorbit acesta, iar ighemonul a poruncit, să i se taie capul cu sabia. Iar pe fericită a poruncit să fie din nou supusă la aspre chinuri. Şi Voitos săvârşindu-şi mucenicia prin sabie, s-a mutat către Domnul, iar fericita a fost aruncată într-un cuptor încins şi a primit împreună cu Evagrie şi cu Macarie şi cu alţi mulţi, fericitul sfârşit.

Preacuviosul Teodosie din Scopelon

Acesta era din neam din Antiohia, trăgându-se din părinţi străluciţi şi de seamă. Găsind el în muntele cel de lângă Cilicia un luminiş de pădure, şi-a făcut acolo o mică locuinţă, în care petrecea cu post, cu priveghere şi cu îngenunchieri la pământ, având îmbrăcăminte aspră. Nevoindu-se în felul acesta multă vreme a dobândit har şi îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi scotea din piatră seacă apă. El a ajuns atât de vestit, încât cei care călătoreau pe mare în golful Ciliciei chemau numele lui, ca să se izbăvească de furtună. Când ţara Ciliciei a fost prădată de isauri, el a venit la Antiohia, unde, răbdând vitejeşte multe chinuri, s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

04 Februarie

Cuviosul Isidor Pelusiotul

Sfântul Isidor era egiptean de neam, şi era cunoscut ca fecior de părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu, fiind totodată rudenie cu Teofil şi cu Chiril, arhiepiscopii Alexandriei. Înaintând el mult în învăţătura de carte şi în înţelepciunea dumnezeiască şi în cea lumească, a lăsat iubitorilor de învăţătură multe scrieri minunate şi vrednice de pomenire. Şi lăsându-şi avuţia lui de tot felul şi strălucirea neamului ca şi fericirea vieţii, a venit la muntele Pelusion şi s-a făcut monah. Acolo nevoindu-se şi cugetând la Dumnezeu, a luminat cu dumnezeieştile lui cuvinte toată lumea, întărind pe cei ce săvârşeau fapte bune, şi dojenind pe cei neascultători cu ascuţişul cuvintelor dumnezeieşti, îi întorcea spre fapta cea bună; încă şi pe împăraţi către folosul lumii îi povăţuia şi îi sfătuia. Şi ca să spunem pe scurt, tuturor celor ce-l întrebau, cuvintele dumnezeieştii Scripturi. Şi astfel bine trăind, şi dumnezeieşte purtându-se, şi-a sfârşit viaţa sa, la adânci bătrâneţi.

Cuviosul Nicolae Marturisitorul, studitul

Acest cuvios s-a născut în insula Creta, şi vrând ca să vadă pe o rudenie a lui cu numele Teofan, s-a dus la Constantinopol. Aflându-l pe acesta în Mănăstirea Studiţilor, unde trăia laolaltă cu ceilalţi fraţi, s-a îmbrăcat şi el în schimă. Şi dobândind toată duhovnicească învăţătură şi învăţând cu de-amănuntul care sunt semnele petrecerii călugăreşti şi ajungând prin viaţa lui la cele mai înalte fapte bune, a fost hirotonit după aceea preot. Nu a trecut însă prea multă vreme şi acest fericit Nicolae a fost condamnat la surghiun împreună cu sfântul Teodor, igumenul Mănăstirii Studiţilor. În urmă au fost chemaţi din surghiun amândoi, şi au fost bătuţi cu vine de bou, din porunca împăratului Leon Armeanul, luptătorul împotriva sfintelor icoane, deoarece se închinau sfintelor icoane; după aceea au fost aruncaţi în temniţă. Apoi fiind din nou întrebaţi şi mărturisind cu aceeaşi hotărâre închinarea la sfintele icoane, iarăşi au fost bătuţi, puşi în lanţuri şi aruncaţi în temniţă. Rămânând acolo trei ani, luptându-se cu foamea şi cu setea şi cu goliciunea, de acolo au fost trimişi la Smirna, unde iarăşi au fost bătuţi şi aruncaţi în temniţă, unde li s-au pus picioarele în butuci. După trecere de douăzeci de luni de la aceasta, a murit Leon Armeanul şi atunci fericiţii fiind sloboziţi din temniţă, s-au dus la Calcedon şi acolo întâlnindu-se cu fericitul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, au petrecut împreună cu el. Dar când după Leon Armeanul a venit la împărăţie Mihail Travlul, luptător împotriva sfintelor icoane, atunci sfinţii au fost din nou izgoniţi la Prusa şi de acolo la Acrita, ce se află lângă Calcedon, unde mult pătimitorul Teodor s-a mutat către Domnul. Iar după ce a murit Mihail Travlul şi a ajuns la împărăţie Teofil, fiul său, iarăşi s-a pornit prigoanî asupra dreptcredincioşilor închinători la sfintele icoane. După ce s-a stins din viaţă şi Teofil, a ajuns la împărăţie drept credincioasa împărăteasă Teodora, împreună cu fiul Mihail. Şi atunci s-a făcut pace statornică între dreptcredincioşi. Mai târziu, ajungând împărat Vasile Macedon, acesta, cu multe îndemnuri, a înduplecat pe cuviosul şi mult pătimitorul Nicolae şi l-a aşezat igumen la Mănăstirea Studiţilor. Deci într-acest fel şi cu atâtea lupte petrecându-şi viaţa timp de şaptezeci şi cinci de ani, acest sfinţit părinte, şi de multe rele pătimiri fiind chinuit, s-a odihnit în pace.

Sfantul Mucenic Avramie, episcopul Arvilului din Persia

În anul al cincilea al prigoanei ce s-a făcut în Persia împotriva credincioşilor, a fost prins de mai marele magilor, şi sfântul Avramie, care era episcopul uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, şi a fost silit să se lepede de Hristos şi să se închine soarelui. Dar fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor: nenorocitule şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna să fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui şi al tuturor făpturilor şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu? Aceste cuvinte au tulburat foarte pe tiran împotriva sfântului; şi îndată a poruncit să fie bătut cu toiege. Şi mai-marele magilor văzând că suferea vitejeşte şi că se şi ruga pentru cei ce-l băteau, zicând: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac”, a poruncit să i se taie capul cu sabia. Şi s-a săvârşit sfântul Avramie, în satul ce se zice Telman, tăindu-i-se capul cu sabia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

China ameninta SUA cu sanctiuni economice

Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a cerut companiilor din SUA să oprească promovarea sau să fie implicate în vânzarea de arme către Taiwan, pentru a evita tensiunile dintre cele două ţări.

“Unele companii americane, care ignoră obiecţiile guvernului chinez şi decid să vândă arme Taiwanului, se vor confrunta cu sancţiuni,” sublinia Ma Zhaoxu .

 China a decis să oprească programele militare bilaterale şi discuţiile pe probleme de securitate după ce administraţia Obama a dat undă verde unui nou pachet de vânzări de armament către Taiwan.

“Pasul SUA prezintă un grav pericol pentru interesele cheie ale Chinei şi dăunează relaţiilor bilaterale, ceea ce va afecta cooperarea pe unele chestiuni internaţionale şi regionale de interes major” .

Administraţia Obama a notificat Congresul că va vinde arme în valoare de 6,4 miliarde dolari Taiwanului, printre care rahete Patriot ale Lockheed Martin Corporation şi 60 elicoptere Black Hawk de la Sikorsky Aircraft Corporation .

“O asemenea iniţiativă contravine comunicatului în trei dintre China şi SUA, în special cel din 17 august, şi de asemenea subminează grav interesele naţionale ale Chinei şi cauza sa de reunificare paşnică,” arăta Ma .

SUA a emis în 1982 Comunicatul din 17 august în care promitea să nu dezvolte o politică pe termen lung de vânzarea de arme către Taiwan, şi dorea să reducă gradual vânzarea de armament către insulă.

De asemenea, China avertiza că orice întâlnire dintre preşedintele Barack Obama şi Dalai Lama ar dăuna relaţiilor bilaterale. O întâlnire dintre Obama şi liderul spiritual tibetan “va submina grav fundaţia politică a relaţiilor sino-americane,” declara Zhu Weiqun, negociatorul şef pentru problema tibetană a Chinei.

Avertismentul a venit după ce au apărut semnale dinspre SUA despre o posibilă întâlnire între liderul american şi cel tibetan.

De altfel, preşedintele american intenţionează să se întâlnească cu Dalai Lama, în pofida avertismentelor Beijingului, arăta Casa Albă.

“Ne aşteptăm ca relaţiile noastre cu China să fie destul de mature pentru ca noi să lucrăm în domenii de preocupare comună precum clima, economia globală şi nonproliferare şi să discutăm deschis pe acele domenii unde nu suntem de acord”, arăta purtătorul de cuvânt al Casei Albe Bill Burton.