Martirii secolului 20

P. S. Iustinian Chira

( cuvant la lansarea cartii Din temnite spre Sinaxare,

Baia Mare, 19 noiembrie 2008 )

Motto: Toti acestia care au patimit in inchisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea pacatelor poporului roman. Ei au fost aruncati in gura celor fara de Dumnezeu, ca sa ispaseasca pacatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi.

Eu am avut intotdeauna o impresie, ca in fiecare om il vad pe  Hristos. In fiecare om vad un sfant, un posibil sfant. Am un respect deosebit fata de faptura aceasta pe care a creat-o Dumnezeu, care se numeste om. Dar iata ca a intervenit o putere negativa, care lucreaza impotriva planului lui Dumnezeu, si atunci sa nasc dintre oameni si monstri, demoni cu chip de om. Lucrul acesta de intampla intr-o societate care a pierdut legatura cu Hristos. De multe ori noi, oameni in varsta, intelectuali, de multe ori suntem crestini si nu suntem crestini. Cand auzim astfel de cuvinte in legatura cu crestinismul, ni se pare ca sunt niste basme. Nu suntem capabili sa realizam ca tot ce se spune in istorie, in Sfanta Scriptura, in cuvintele sfintilor sunt lucruri reale. Luam in usor viata crestina.

Iata cate s-au petrecut incepand chiar de la nasterea Mantuitorului Hristos, cand un tiran a fost in stare sa ucida patrusprezece mii de copii, cu singurul scop ca sa-L ucida pe Fiul lui Dumnezeu care S-a nascut – era constient Irod ca S-a nascut Mesia – si a avut taria ca sa extermine patrusprezece mii de copii. Milioane de crestini au fost exterminati pana in timpurile noastre. Ce putem sa spunem despre ororile ce s-au intamplat in revolutia franceza din anii 1789 – 1793? In acesti patru ani, au fost exterminati, in frunte cu regele Frantei, trei sute de mii de francezi. Li s-a taiat capul cu ghilotina, in piata din centrul Parisului care acum este intitulata Piata Concordiei. Ce ironie: Piata Concordiei, a impacarii – a crimelor, cu celelalte. Apoi ceea ce s-a intamplat in Spania, in anii ’30, cand a iesit la putere partidul comunist, au fost uriase ucideri si faradelegi. Acelasi lucru se intampla in Rusia si in lagarul socialist.

In toate, cauza tuturor a fost instrainarea omului de Dumnezeu, instrainarea omului de Hristos. Am incheiat mileniul doi, si suntem la inceput de mileniu trei. Ce ne aduce oare acest mileniu? Trebuie sa ne punem intrebarea: ce am invatat noi din cele doua milenii? Din mileniul intai, in care au fost uriase faradelegi, din mileniul doi care s-a continuat, s-a repetat, ce am invatat noi, de fapt? Noi, crestinii, noi cei care ne consideram o lume crestina?

In primul rand, trebuie sa ne amintim aici ca Europa a fost continentul prin excelenta crestin. Pentru ca in Uniunea Europeana, acum, sa nu se admita ca in Constitutie sa se aminteasca de Hristos, despre religie. Probabil ca d etoate aceste erori suntem vinovati chiar noi, crestinii. E o razbunare impotriva noastra, ca am jucat teatru si n-am trait crestineste. Noi suntem vinovati…

La un moment dat, unul dintre Sfintii Parinti era la Ierusalim si a avut o viziune: curgeau rauri de murdarie pe unde erau bisericile, si acesta s-a intrebat ce inseamna asta. ,, Pacatele crestinilor sunt aceste rauri de puroi. ” Care a fost rezultatul? Baza Bisericii lui Hritos, intreg Orientul a devenit pagan, musulman. S-au pierdut marile centre crestine, unde s-a plamadit lumea cea noua a lui Hristos.

Martirii din inchisorile comuniste. Sigur ca eu am spus ca toti trebuie declarati martiri.Toti au fost martiri, mucenici, au murit marturisind pentru Hristos. Toti. De aceea au patimit atat de infricosator si la Pitesti, si la Sighet – Sighetul a fost tot asa, ca Aiudul, de teribil. Si ne-a murit floarea intelectualilor romani, la Sighet. Deci, si acolo, si peste tot, au fost martirizati. Si de aceea am spus ca toti trebuie declarati martiri. Nu putem alege, ca numai o parte ar fi. Toti au murit pentru dreptate – si cand zic dreptate, inteleg cuvantul lui Hristos. Dreptatea, Libertatea si toate celelalte elemente care formeaza baza existentei umane. Toate aceste elemente care au fost neglijate au provocat aceste teribile persecutii si manifestari diabolice.

In primele secole crestine toti care erau crestini erau declarati sfinti. Toti care erau botezati si care faceau parte din Biserica lui Hristos erau declarati sfinti. De aceea, si acum, de exemplu, este repetat un cuvant foarte important, in care – la momentul cel mai important din timpul Sfintei Liturghii, dupa prefacere , dupa ce painea si vinul, prin harul si puterea lui Dumnezeu, devin Trup si Sange al lui Hristos, inainte de a fi frante acestea si impartite credinciosilor, spune sacerdotul, preotul de la altar: ,, Sa luam aminte! ” Asta inseamna o atentionare teribil de importanta: ,, Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor! ” Adica ne atentioneaza pe noi, pe toti, care ne aflam in biserica, laici sau clerici, ca se intampla un moment foarte important in timpul Sfintei Liturghii, cand Trupul lui Hristos se frange. ca sa fie impartit crestinilor. Si atunci ni se adreseaza noua slujitorul altarului: ,, Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor! “, sa nu uitam ca ni se adreseaza personal si individual, fiecaruia dintre noi.

Ce-am invatat noi din patimirea acestor sfinti martiri? A fi declarat sfant si a fi trecut in temnita spre sinaxare  – Sinaxar inseamna listele cu sfinti – asta inseamna Sinaxar, trecerea aceasta de la temnita spre sinaxar, este fireasca. Toti care au murit in inchisoare, si care au murit nu numai in inchisoare, toti au dreptul sa treaca din suferintele de aici in randul sfintilor din Sinaxar. E liber fiecare. Isi pregateste Raiul sau Iadul, fiecare, el personal, noi personal. In biserica apuseana asa se fac sfintii. Sa ma ierte Domnul, acolo se formeaza un tribunal unde exista avocatul diavolului, avocatul lui Dumnezeu, si apoi se discuta despre persoana respectiva si se decide daca este sau nu sfant. Aceasta este metoda bisericii apusene. Biserica Ortodoxa are alta metoda: nu-l declara pe cineva sfant, pana nu-l declara poporul, pana nu-l considera poporul ca e sfant. Poporul este acela care te declara daca esti sau nu esti sfant. Abia dupa ce poporul, adica ceata credinciosilor, te considera ca esti un om care ai calitati, care ai viata sfanta, atunci apoi Biserica te recunoaste. Dar poporul te declara sfant. Asta este metoda. Sfinti sunt nenumarati. Ca vor fi trecuti in Sinaxare peste un an, peste doi, peste zece, Dumnezeu va decide. Acesta va fi triumful lui Hristos. Dar pentru aceasta noi trebuie sa ne trudim toti, noi toti. Ca sa cream o atmosfera in care cel ce se naste, cel ce patimeste pentru Hristos, poate fi trecut automat din randul oamenilor pacatosi in randul sfintilor. Asta fiecare poate s-o faca, ca asta ar trebui s-o faca fiecare dintre noi, de fapt.

Vedeti si continuarea  articolului: Noi si sfintii inchisorilor

Vorbitul la telefonul mobil poate produce cancer

Folosirea unui telefon mobil creşte riscul de cancer cerebral, potrivit unui studiu al Agenţiei Internaţionale de Cercetare a Cancerului, publicat de presa britanică.

Cercetătorii au descoperit că şansele ca unei persoane să îi apară o tumoră malignă sunt mult mai crescute în cazul în care a folosit un telefon mobil timp de zece ani. Ei au descoperit că apariţia tumorii numită gliom este mai probabilă la persoanele care au folosit timp îndelungat telefonul mobil.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat date din 13 ţări despre tumorile canceroase apărute la nivel cerebral şi au ajuns la concluzia că telefonul mobil creşte şansele ca o persoană să dezvolte o tumoră malignă. Deşi nu au descoperit cu exactitate cauza acestei prevalenţe a tumorilor, cercetătorii consideră că principala cauză o reprezintă radiaţiile emise de telefon.

Un alt studiu, prezentat luna trecută de cercetători suedezi, a demonstrat că tinerii şi copii sunt de cinci ori mai predispuşi să facă o tumoră pe creier dacă folosesc telefoane mobile.

Sursa: Realitatea.net

Ce inseamna cultul religios

Cultul se intemeiaza pe sentimentul de respect pe care il avem in fata unei persoane deosebite care merita consideratie si pretuire. Sentimentul respectului se manifesta printr-un anume comportament. In limba romana, cuvantul cult vine de la participiul trecut ( cultum ) al verbului latinesc colo, – ere, care inseamna a cultiva, a ingriji, a respecta, a adora. Cand se refera la persoanele divine, cultul devine cult religios.

 Prin cult religios sau divin intelegem orice acte, cuvinte, randuieli si slujbe prin care se cultiva, se intretine si se adanceste relatia de comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii sai. Cultul arata, pe de-o parte, respectul fata de Dumnezeu si de sfinti, iar pe de alta parte creeaza omului mediul prielnic, dispozitia si posibilitatea primirii harului dumnezeiesc – energia divina necreata -, cu toate consecintele care decurg de aici: binefaceri sufletesti si trupesti, sfintirea vietii.

Sentimentul de respect pentru Dumnezeu, cultivat in intimitatea sufletului prin evlavie, virtuti morale, contemplatie, etc., se numeste cult intern. Cultul este insa complet atunci cand cultul intern se concretizeaza in forme vazute, in acte rituale ( cult extern), adica atunci cand in actul si in trairea relatiei cu Dumnezeu este angajata fiinta umana intreaga, trup si suflet.

Religiozitatea pastreaza echilibrul intern si cel extern. Pierderea acestui echilibru in favoarea cultului intern poate duce la stari de religiozitate false, patologice ( bigotism, superstitie, misticism maladiv ). Cand cultul extern nu este sustinut de cultul intern, se poate cadea in superficialitate, in formalism si in ritualism sec.

Din punctul de vedere al modului in care este practicat, cultul religios poate fi individual si public. Cultul indiviual sau particular este practicat de fiecare persoana in parte, fara ca intre ea si Dumnezeu sa mai existe vreun intermediar. Cultul public este determinat de nevoia si eficienta rugaciunii impreuna cu ceilalti membri ai Bisericii. Este cultul oficial al Bisericii, savarsit de regula in biserica prin mijlocirea clerului ( persoanele alese si consacrate in acest sens ), la timpuri determinate si dupa randuieli, forme si formule verbale consfintite de Biserica.

Cultul personal – rugaciunea si celelalte nevointe crestine -, nesupus intotdeauna unor reguli precise si prin care omul isi pastreaza intreaga libertate, nu exclude cultul divin public; dimpotriva, el poate fi considerat cult divin doar in masura in care nu contravine obiectivului si spiritului cultului divin public, in masura in care se integreaza in rugaciunea Bisericii si in etosul liturgic al acesteia.

Formele de cult

Este greu sa spui ce este si ce nu este cult in viata crestinului, pentru ca toata viata acestuia este preocupata de intretinerea si cultivarea relatiei cu Dumnezeu. De vreme ce prin cult se urmareste adorarea lui Dumnezeu, sfintirea vietii crestinilor si instruirea acestora, ceea ce nu corespunde acestor obiective nu este cult. Cum tot ce facem in viata trebuie infaptuit spre slava lui Dumnezeu si mantuirea personala, ar urma ca ceea ce este comis impotriva acestor scopuri nu este cult. Daca tot ce infaptuim sau gandim in viata poate avea valoare cultica, nu poate fi act de cult pacatul, nici “metodologia” comiterii lui.

Expresii ale cultului sunt toate formele de rugaciune ( rugaciuni, randuieli, slujbe ) toate semnele si actele liturgice ( semnul Crucii, ingenuncherile, metaniile, tamaierile, aprinsul lumanarilor si candelelor, etc. ) si toate formele ascezei ( nevointei ) crestine ( postul, faptele de milostenie, etc. ) care-l pregatesc pe om pentru impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos si-l invrednicesc de primirea celorlalte Taine in vederea mantuirii.

Trebuie retinut ca exista diverse obiceiuri si practici mentinute de crestini – in special cele legate de cultul mortilor, dar nu numai de acesta – care, de fapt, nu au nicio legatura cu ritualul religios. Aceste obiceiuri nu trebuie confundate cu slujbele religioase si cu ceea ce ne invata Biserica. Din pacate, unii crestini sunt foarte sensibili la ele, probabil pentru ca nu cer concentrare, interiorizare, ci simpla executare. Cum multi dintre crestini au mai putina predispozitie pentru concentrare la rugaciune, ei se multumesc cu o simpla implinire a unor gesturi care nu au nimic de-a face cu crestinismul sau cu o caricaturizare a ceea ce invata acesta.

Fiecarui gest liturgic si act de cult ii corespunde o anumita semnificatie pe care trebuie sa o cunoastem. Si, mai ales, trebuie sa nu indeplinim actele de cult in mod superficial. In acest sens, Grigore de Nyssa ( adormit in anul 395 d.Hr. ) spunea: “Voi ingenunchea cu trupul, dar voi ingenunchea si cu sufletul, voi ingenunchea cu sufletul, dar si cu trupul.”

Orice gest fizic trebuie sa aiba un corespondent in suflet si orice stare si dispozitie sufleteasca trebuie insotita si de gesturi fizice corespunzatoare, toate raportandu-se la Dumnezeu si la persoanele sfinte venerate prin acte de cult.

Metania

 

Este o forma de inchinare, de regula in fata sfintilor reprezentati in icoane. Se pot face metanii mici si metanii mari. In primul caz, credinciosul se apleaca spre pamant pana cand il atinge cu mana dreapta, apoi se ridica, facandu-si simultan semnul Crucii. In al doilea caz, el ingenuncheaza, atinge pamantul cu fruntea sprijinindu-se cu bratele, apoi se ridica, facandu-si in acest timp semnul Crucii. Metania mare, specifica postului, este un gest de profunda smerenie. In timp ce se savarseste o metanie, se spun cuvintele: “Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacatosul”. Caderea in genunchi simbolizeaza caderea in pacat, iar ridicarea, insotita de semnul Crucii, simbolizeaza ridicarea din pacat, posibila numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

Rugaciunea

Rugaciunea este cea mai simpla si cea mai directa forma de stabilire si intretinere a relatiei noastre cu Dumnezeu si cu sfintii. Rugaciunea nu trebuie confundata cu rugamintea, chiar daca, de cele mai multe ori, simtindu-ne precaritatea in fata atotputerniciei divine, ea devine rugaminte. Crestinul nu poate concepe o viata normala fara intalnirea frecventa cu Dumnezeu si fara intarirea puterilor sale finite din infinita putere a lui Dumnezeu. Or, impartasirea din aceasta putere este posibila numai comunicand cu Sursa ei. Rugamintea este, simplu spus, vorbire cu Dumnezeu. Cum vorbirea cu cineva nu se poate infaptui decat printr-un act constient si voit, putem spune ca rugaciunea este vorbirea constienta si voita cu Dumnezeu. Ea poate fi spre lauda lui Dumnezeu, spre binecuvantare si de cerere ( pentru binele tau si al altora )

 

 

Din “Omul, zidire de mare pret” de Parintele Arsenie Boca

Dincolo de intamplari

Daca “niciun fir de par nu se misca din capul omului fara stirea lui Dumnezeu”, cum se poate ca uneori dau oamenii peste o moarte naprasnica, greu de impacat cu purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de om?

Drept, ca viata nu este un scop in sine, scopul este dincolo de zare. Dumnezeu asigura viata cand aceasta este traita in sensul ei metafizic, devenit constient. Desi, si atunci se petrec nedumeriri in privinta asigurarii vietii.

Lui Iisus I S-au adus la cunostinta doua categorii de accidente: mai multi galileeni au fost omorati din ordinul lui Pilat, pentru ca au rugat pe Iehova cu jertfe impotriva stapanirii romane, iar in Siloam a cazut un turn si a omorat 18 oameni. Iisus a asigurat ca oamenii aceia nu au fost cei mai pacatosi oameni, iar cei ramasi, pentru ca au ramas, nu sunt cu aceasta mai putin pacatosi ca ei. Daca nu se pocaiesc, pe toti ii asteapta aceeasi soarta.

Iisus mai da o pilda (de rabdare) cu smochinul neroditor ca si cu via. – Din alte locuri rezulta ca vierul este Iisus, iar smochinul, ca si via, neamul omenesc. Iisus intervine trei ani inaintea Tatalui si abia intr-al patrulea se invoieste cu taierea smochinului. Daca neamul omenesc nu aduce “roade vrednice de pocainta”, - cum cerea cel mai salbatic dintre prooroci (Sfantul Ioan Botezatorul) - taierea il asteapta.

Toate pedepsele sunt vazute ca venind de la Dumnezeu, ca plata pentru pacate. Cu toate acestea Dumnezeu nu plateste aici toate pacatele. Oamenii asa ar vrea. Si fiindca ei nu pot rabda, sa intreaba: Cum de mai rabda Dumnezeu? Multi, din pricina acestei rabdari divine, isi pierd siguranta in existenta lui Dumnezeu.

De aceea, stiind Dumnezeu slabiciunea credinciosilor si desfraul rautatii, mai intervine din cand in cand cu pedepse infricosatoare (intamplari infricosate) intre oameni. Nu pedepseste toate relele aici si imediat, dupa cum nici nu rasplateste tot binele aici si numaidecat, cred din urmatoarea ratiune:

• Daca ar pedepsi toate relele aici, ar putea insemna ca lumea aceasta este singura care exista. Daca ar pedepsi toate relele imediat, ar insemna ca se teme de puterea raului, care nepedepsit imediat I-ar putea periclita stapanirea lumii.
• Daca ar rasplati tot binele aici ar insemna acelasi lucru, ca exista numai lumea aceasta. Daca ar rasplati tot binele imediat ar insemna ca sufletul exista numai in lumea aceasta, in care Dumnezeu trebuie sa Se achite urgent de indatorirea ce i-a facut-o omul.
• Ca uneori Dumnezeu pedepseste raul si uneori rasplateste binele, este ca sa stie omul ca raul se pedepseste si binele sa rasplateste.
• Daca o face rar in lumea aceasta este semn ca o face sigur in cealalta.
• Daca uneori nu pedepseste raul este ca asteapta pocainta pacatosului.
• Daca uneori nu rasplateste binele dreptului este semn ca ii lucreaza rabdarea.

In amandoua cazurile Dumnezeu asteapta sfarsitul omului, in ce sarseste omul: fie ca a fost multa vreme bun, fie ca a fost multa vreme rau, cele de pe urma au ultimul cuvant.

O rasplata aici si imediat pentru toate faptele ar dauna libertatii omului.

Raul nu s-ar mai face de frica pedepsei, iar binele s-ar face din interesul rasplatii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti in drumul ei spre indumnezeire.

Iata, prin urmare, la ce climat de libertate si dragoste dezinteresata vrea Dumnezeu sa-Si ridice fiii, la sensul lor metafizic, cel ascuns in Dumnezeu, Care este Duh, este Iubire si Adevar, si acesta face si pe oameni liberi si cunoscuti si lor insisi ca atare.

Limitele omului sunt limitele sfinteniei sale. Iar sfintenia este de la Dumnezeu. De altfel, singurul leac al vietii, s-o scape de naruire, numai sfintenia ramane. Sfintenia tare seamana a sanatate originara, o stralucire lina a sufletului. Unde sunt acestea si Dumnezeu Se odihneste, unde lipsesc si Iisus isi pierde rabdarea. Este lucrul cel mai greu sa indupleci omul sa urmareasca realizarea sfinteniei. Vede bine cate napaste indura, fara rezemarea vietii sale pe Dumnezeu… si totusi… Dar sunt frati de-ai nostri, oameni care au ajuns inca din veacul acesta, urgisit de pacate, pana la stralucirile “Schimbarii la fata”.

Codex Alimentarius: razboiul impotriva populatiei. Cazul O.M.G.-urilor

Controlati hrana si veti controla populatia ( Henry Kissinger )

Aproape intreaga istorie politica si sociala a Occidentului, de la Renastere pana in zilele noastre, s-a desfasurat sub semnul asa-zisei emancipari a omului de orice constrangere. Iata ca acum, cand nu mai exista niciuna dintre “oprelistile“ vechii societati, hulita pentru asa-zisa ei rigurozitate si incorsetare, acceasi exponenti ai liberalizarii vin sa ne impuna, “spre binele nostru”, o limitare a libertatii ce ajunge pana la anularea ei.

Ni se spune ca, pentru o mai mare siguranta personala si pentru combaterea terorismului, va trebui sa acceptam sa fim urmariti permanent prin intermediul cipului biometric. Refuzul nu este ingaduit. De asemenea, pentru asigurarea sanatatii, ni se impune vaccinarea obligatorie; faptul ca vaccinul se dovedeste adesea ineficace sau chiar ne poate imbolnavi grav ori omori nu poate fi un motiv indeajuns de serios pentru a ne da dreptul de a refuza aceasta asistenta medicala obligatorie.

Aceste doua masuri nu puteau insa asigura complet individul de “manifestarea nociva a propriei libertati”. A mai fost nascocit, asadar, un nou “drept obligatoriu” pentru intreaga populatie a lumii. Este vorba de “libertatea” de a consuma produse modificate genetic, despre care numai cercetatorii marginali isi ingaduie sa afirme ca sunt nocive pentru sanatatea umana si, pe termen lung, pot imbolnavi grav populatia.

Ne vom ingadui sa abordam un front mai putin cunoscut opiniei publice de la noi: cel al normelor, standardelor si regulilor de producere si comercializare a alimentatiei – adica al codului de reguli si standarde cunoscut sub numele de Codex Alimentarius, precum si al directivelor europene, care introduc, printr-un adevarat dictat al Comisiei Europene, prevederile si scopurile urmarite de Codex.

Controlul productiei si comercializarii alimentelor

Ce este Codex Alimentarius? Un organism international, creat in 1963 sub egida O.N.U., a Organizatiei Mondiale a Sanatatii ( O.M.S. ) si a Organizatiei pentru Alimente si Agricultura ( O.A.A. ). Formal, scopul sau este de a stabili aceste reguli, standarde alimentare si coduri de practica ce se refera la producerea, siguranta si igiena alimentelor, precum si conditiile comercializarii lor. Tot formal, aceste reguli sunt adoptate de o serie de comitete si organizatii, pe baza unor studii stiintifice. In realitate, deciziile sunt luate in spatele usilor inchise, iar ”studiile stiintifice” sunt realizate de marile companii internationale care detin pozitii de oligopol si vor sa isi impuna agenda pe plan mondial.

Treptele impunerii organismelor modificate genetic

Un exemplu concret privind modul in care se realizeaza functia pan-reglementarii impotriva populatiei este cazul organismelor modificate genetic ( sau, pe scurt, O.M.G. ). O.M.G. sunt alimente ce provin din organisme al caror ADN e modificat prin inginerie genetica. Soia, porumbul, zaharul, orezul, graul sunt doar cateva plante clasice asupra carora s-a intervenit genetic. Faptul ca sunt modificate genetic pune probleme nu numai etice, ci si medicale. Numeroase studii stiintifice au aratat efectele adverse ale alimentelor provenite din O.M.G., zonele de risc fiind toxicitatea lor, producerea de alergii, slabirea imunitatii, infertilitatea, precum si afectarea metabolismului si chiar a conditiei genetice ( date preluate de la Academia Americana de Medicina Naturista ).

Dar, mai intai, sa facem un mic excurs asupra scurtei si recentei istorii a impunerii pe piata a O.M.G.

S.U.A., calul troian al industriei O.M.G.

O.M.G. au inceput sa intre pe piata incepand cu anii 1990, mai ales in S.U.A. De altfel, este extrem de graitor felul in care ele s-au impus pe piata americana. S-a descoperit ca decizia legalizarii comertului cu O.M.G. s-a luat dupa o runda de intalniri secrete intre presedintele de atunci, George Bush Sr., si sefii companiei Monsanto, cel mai mare producator de O.M.G. din lume. In mod socant, executivul american a impus comercializarea O.M.G.-urilor fara sa solicite realizarea vreunui test asupra riscurilor de sanatate ale produselor, asupra sigurantei lor si, de asemenea, fara sa ceara mentionarea pe eticheta produselor a faptului ca alimentele sunt modificate genetic! Doctrina ce sta la baza unei astfel de practici se numeste a “echivalarii substantiale”, ceea ce inseamne ca, practic, O.M.G. sunt considerate in Statele Unite identice cu cele naturale – de aici reiese ca nu au nevoie de teste si nici de stichetare speciala. Drept urmare, cetatenii americani nu pot sti daca ceea ce consuma este natural sau modificat genetic. Aceasta doctrina a fost urmata de toti presedintii americani, inclusiv de Barack Obama, ducand la proliferarea afacerilor cu O.M.G. ale gigantilor Monsanto, Dow Chemicals si DuPont ( potrivit Global Research, 2009 ).

Pe langa dezvoltarea agresiva din interiorul S.U.A., industria O.M.G. a profitat de pozitia super-puterii mondiale pentru a isi impune interesele in intreaga lume – evident, sub masca “comertului liber” si a “ajutorului umanitar”. Astfel, sub pretextul “ajutorului umanitar”, industria O.M.G. din S.U.A. a gasit o piata de desfacere in tarile sarace ale lumii prin intermediul “Programului Alimentar Mondial” al O.N.U. Cu alte cuvinte, surplusul productiei de organisme modificate genetic, care nu mai putea fi comercializat in S.U.A., a fost cumparat de O.N.U. pentru a fi trimis in tarile africane. O adevarata tragedie a rezultat in momentul in care una din aceste tari, Zambia, a refuzat sa mai primeasca porumb modificat genetic, marca Monsanto, de la O.N.U. Drept pedeapsa, “programul de ajutorare” a incetat si tara s-a afundat intr-o foame cumplita! Dupa doi ani de foamete ( 2003-2004 ), oficialii Zambiei s-au vazut nevoiti sa cedeze santajului O.N.U./S.U.A., acceptand “ajutorul” reprezentat de alimentele modificate genetic.

Sub masca comertului liber, industria O.M.G. a determinat S.U.A. sa conteste, pe langa Organizatia Mondiala a Comertului, interdictiile pe care tarile din Europa ( a nu fi confundate cu institutiile Uniunii Europene! ) le-au aplicat comertului cu O.M.G. Intr-adevar, daca opinia publica americana pare a fi una complet manipulata asupra naturii si efectelor O.M.G. ( in S.U.A., dupa cum am vazut, O.M.G. se comercializeaza fara o atentionare pe eticheta asupra naturii produsului ), in tarile europene s-a intalnit o rezistenta nebanuita la industria modificarilor genetice, poate si datorita curentelor ecologiste, naturiste si orientate catre culturile traditionale sau medicina alternativa.

In orice caz, in Austria, Franta, Luxemburg, Germania, Grecia si chiar si Ungaria au existat interdictii aplicate cultivarii si comercializarii O.M.G. aplicate de oficialii guvernelor nationale. Nici in celelalte tari cultivarea O.M.G. si comertul cu ele nu au inregistrat un progres semnificativ. Din pacate, exceptie de la acest scepticism european face tocmai tara noastra. La sfarsitul lunii mai 2009, legislativul roman a votat, cu o larga majoritate, legalizarea cultivarii si introducerii pe piata a organismelor modificate genetic. Nu a existat, ca de obicei, nicio dezbatere publica, nicio avertizare, macar similara cu cele existente in celelalte tari europene asupra efectelor daunatoare ale O.M.G.

Oficialii americani cumparati de industria O.M.G. au protestat agresiv fata de interdictiile puse de tarile europene. Robert Zoelick, actualul sef al Bancii Mondiale si, pe atunci ( 2003 ), reprezentantul S.U.A. la Organizatzia Mondiala a Comertului ( O.M.C. ) a afirmat ca tarile europene sunt “imorale” datorita interdictiilor aplicate O.M.G., dand un exemplu negativ tarilor sarace confruntate cu foametea… E mai moral, pentru Zoelick si alti lideri mondiali, sa santajeze tarile sarace pentru a primi organismele lor modificate genetic. “Represaliile” S.U.A. fata de tarile europene s-au manifestat printr-o plangere depusa impotriva lor la Organizatia Mondiala a Comertului. In decizia O.M.C. s-a declarat ca interdictiile practicate de tarile europene sunt incorecte, iar statele care le practica sunt supuse amenzilor ( imense, de cele mai multe ori )

Ce trebuie retinut din toata aceasta poveste este decizia O.M.C. Cum am precizat anterior, Codex Alimentarius este standardul de referinta la care se raporteaza O.M.C. in conflictele de tip comercial. Ori conflictul intre S.U.A. si tarile europene este comercial si se refera la produse de tip alimentar.

In concluzie, Codexul reprezinta o parghie institutionala de justificare a unor masuri punitive fata de tarile care indraznesc sa interzica produsele alimentare modificate genetic.

Codex in Europa

Care este situatia in Uniunea Europeana? Este oare refuzul guvernelor nationale de a comercializa si cultiva O.M.G. sprijinit de Comisia Europeana? Sa vedem ce spun faptele.

Comisia Europeana a incercat, in mod repetat, sa determine statele nationale sa renunte la restrictiile puse asupra O.M.G. Atat in anul 2006, cand O.M.C. a luat decizia in favoarea S.U.A., cat si in mai 2009, oficialii europeni au cautat sa inlature stavila pusa de guvernele nationale in calea O.M.G. Interdictiile nu pot fi ridicate decat daca se obtine un vot favorabil din partea reprezentantilor guvernelor nationale ( in Consiliul de Ministri ), ceea ce C.E. nu a obtinut, cu toate presiunile facute. Cel mai recent caz este cel al Germaniei, care a refuzat sa acorde dreptul de folosire pe teritoriul sau a semintelor de porumb modificate genetic, creatie a aceluiasi gigant Monstanto. Majoritatea deciziilor de interdictie au survenit in urma demonstratiilor fermierilor si a asociatiilor ce militeaza pentru hrana naturala, si au fost luate de ministrii agriculturii sau ai mediului din respectivele state nationale. Elitele nu au stat nici ele cu mainile in san, cum vom vedea in continuare…

Octombrie 2008, Marea Britanie. Publicatia The Independent on Sunday intra in posesia unor documente explozive care arata ca liderii statelor europene, impreuna cu cei ai Comisiei Europene, organizau intalniri secrete in care se discuta modalitatea de urgentare a implementarii culturilor de O.M.G. in Europa si de “docilizare” a opiniei publice europene, mult prea retinuta fata de produsele modificate genetic.

Documentele relatau discutiile si concluziile a doua serii de insusi J. M. Barroso ( presedintele Comisiei Europene ), Gordon Brown ( prim-ministrul Marii Britanii ) si trimisii altor 27 tari europene, din care nu lipseau apropiati ai presedintelui francez Nicolas Sarkozy si ai cancelarului german Angela Merkel. Participantii la intrunirile secrete cereau, de asemenea, gigantilor industriali implicati in productia de alimente modificate genetic – dintre care cei mai insemnati sunt cei de la Monsanto – sa depuna un efort marit pentru contracararea campaniilor duse de ecologisti si naturisti.

De asemenea, J. M. Barroso le-a cerut sefilor de cabinet din tarile membre sa impuna ministrilor de agricultura si mediu aprobarea culturilor de O.M.G. In ceea ce priveste opinia publica, “docilizarea” ei era prevazuta sa se realizeze printr-o propaganda care sa puna accent pe “inaltele standarde practicate de legislatia europeana in materie de O.M.G.”. Cu alte cuvinte, institutiile europene sunt folosite ca reper normativ absolut, opinia publica fiind indemnata sa creada pe cuvant Bruxelles-ul atunci cand acesta afirma ca un aliment modificat genetic nu este daunator pentru sanatate.

Dar care este rolul Comisiei Europene in tot acest angrenaj de institutii si reguli supra-nationale?

Comisia Europeana, sub pretextul protejarii populatiei de alimentele “nesigure” a elaborat o serie de directive europene care, de fapt, legalizeaza folosirea culturilor O.M.G. Directivele sunt mai restrictive fata de produsele alimentare O.M.G. decat cele din S.U.A., un exemplu fiind dat de faptul ca producatorii de alimente modificate genetic sunt obligati sa mentioneze pe eticheta felul produsului : natural sau modificat. Chiar si asa, masura se aplica doar cand proportia modificarilor genetice depaseste un anume procent.

Aceste standarde nu fac altceva decat sa repete, pe plan european, jocul Codex ce se desfasoara pe plan mondial. Comisia Europeana devine o institutie tutelara care, pentru a impune culturile O.M.G., pretinde ca le va garanta calitatea si siguranta medicala. Suntem siliti, asadar, sa dam un gir neconditionat institutiilor europene, care ne invata ce este sanatos sa mancam si ce avem voie sa cumparam.

Logica legitimarii unor produse sau tehnici extrem de periculoase pentru om introduse prin intermediul directivelor europene de standardizare se regaseste si in alte cazuri, cum este cel al cipurilor RFID. In ciuda numeroaselor puncte de vedere critice venite din spatiul european, Comisia Europeana a “recuperat” tehnica RFID prin reglementarea ei la nivel de directive si regulamente europene. Printr-o astfel de tehnica se incearca adormirea opiniei publice, care trebuie sa accepte ca ce spune “Big-Brother-ul” european este o garantie suficienta pentru a asigura o tehnica periculoasa, fie ea RFID sau O.M.G., drept inofensiva si chiar necesara bunastarii omenirii.

Concluzii

Alimentele modificate genetic sunt adevarate bombe alimentare cu efecte adverse asupra oamenilor inca nestiute ( avand in vedere ca sunt folosite doar de circa 15 ani ). Ele sunt justificate de elitele mondialiste ( conducatorii O.M.C., Codex Alimentarius, Comisia Europeana, sefii statelor europene ) prin “combaterea foametei”, fiind descrise ca o solutie miraculoasa la “pericolul suprapopularii planetei”. Acesta este un fals pericol, ce tine de propaganda malthusiana care vede in sporul demografic o catastrofa si considera reducerea numarului de oameni de pe planeta un obiectiv necesar. Recent, un cosilier al reprezentatului S.U.A. pe plan exterior, Hillary Clinton, declara: “Trebuie sa facem ceva pentru micsorarea ratei natalitatii. Pamantul nu mai poate suporta atat de multi oameni. In prezent, exista aproximativ 6,5 milarde de oameni pe intreg globul, iar populatia este in continua crestere. Trebuie sa inventam modalitati noi de a rationaliza apa si de a multiplica resursele de hrana”( Nina  Fedoroff, in Cotidianul ). “Multiplicarea resurselor de hrana” este tocmai industria O.M.G.

Iata asadar, rolul lui Codex Alimentarius si al directivelor europene legate de hrana: rationalizarea apei, inlocuirea alimentelor naturale cu cele modificate genetic.

Educatia anticrestina a societatii postmoderne contemporane

Propriu societatii postmoderne contemporane e fuga de Dumnezeu! Adica, intr-o astfel de societate orice aduce aminte de prezenta lui Dumnezeu in spatiul public si in inimile oamenilor trebuie pus sub semnul intrebarii, contestat, indepartat si inlocuit de urgenta. Graba si ura cu care vedem ca au loc toate aceste lucruri lasa impresia ca s-a savarsit o crima!

Arhitectii societatii atee socotesc ca pe o crima educarea copilului in familie in spiritul credintei crestine. Prin urmare, educatiei i se acorda o atentie deosebita in societatea in care existenta lui Dumnezeu este negata.

Un copil care asculta cuvantul Evangheliei de la cea mai frageda varsta are toate sansele de a-l primi si a-l lucra la maturitate. Dar copilul care nu-l aude are mult mai multe sanse sa ramana necredincios pe tot parcursul vietii. Caci un om care creste in albia cuvantului lui Dumnezeu cu greu poate fi pacalit si sedus de cuvintele oamenilor – ideologii care nu urmaresc decat moartea omului prin glorificarea lui. In timp ce un copil crescut in atmosfera inchisa a ideologiilor moderne care-l neaga pe Dumnezeu va fi o prada mult mai usoara la varsta maturitatii.

In aceasta perspectiva, trasatura fundamentala a sistemului educational modern si a ideologilor care doresc sa posede sufletele copiilor este indepartatrea acestora de parinti si integrarea lor in sisteme uniformizatoare precum cresele, gradinitele, scolile publice, locuri unde indoctrinarea lor este mai usoara de facut.

Cursurile de religie propaga ateismul si relativismul moral

Unul dintre cele mai controversate programe educationale din Quebec, Canada, prevede tocmai inlocuirea lui Dumnezeu din sufletele copiilor prin intermediul unei subtile indoctrinari. Ministerul educatiei din Quebec, fara dezbatere publica, a impus incepand cu septembrie 2008 tuturor elevilor de la scoala primara pana la liceu noul Curs de Etica si Cultura Religioasa, cu intentia declarata de a-i invata pe elevi egalitatea intre religii, pluralismul, toleranta, multiculturalismul si a le ,, facilita dezvoltarea spirituala in vederea autoimplinirii lor ” [ 1 ].

Cu alte cuvinte, programul urmareste sa inlocuiasca autoritatea parintilor cu cea a statului in ceea ce priveste educatia religioasa a copiilor, lasand impresia ca nicio religie nu e mai buna ca alta, astfel incat a alege o religie nu e ceva diferit de a alege un produs in locul altuia.

De altfel, in scandalul declansat de noua viziune asupra lumii impusa de statnu numai scolilor publice, dar si celor private, cei mai multi dintre comentatorii masurii luate au observat ca singura ,, religie ” pe care o sustine cursul este relativismul moral si religios si subminarea religiei dominante in Quebec – crestinismul! Intentia reiese in mod vizibil in felul in care a fost organizata materia: crestinismul a fost pus alaturi de ,, oameni ” precum Buddha – totul cu scopul de a submina in copii credinta in Iisus Hristos ca Dumnezeu-Omul. (Detalii pe http://www.coalition-cle.org )

Unul dintre autorii cursului a declarat in mod deschis ca ideea fundamentala care a stat la baza a fost ,, pedagogia conflictului ” a lui Hegel, scopul fiind ,, zdruncinarea in copii a unei identitati [ religioase ] prea solide ” pentru a-i invata cu ,, divergenta si dezacordul “.

La o lectura mai atenta a ideilor si strategiilor noilor ideologi, vom vedea ca ele nu se deosebesc de cele ale tortionarilor de la Pitesti care cautau ca prin diverse metode de tortura sa provoace socul revolutionar pentru a zdruncina in detinuti credinta in Dumnezeu, in Biserica si in familie – totul pentru a instaura in ei ura de clasa. Tot despre ura este vorba si aici: ura celor care propaga ateismul si relativismul moral si religios impotriva crestinismului. Se pare ca difera numai metodele, scopul fiind acelasi!

Purificarea limbajului

Un alt mod subtil de a-L scoate din inimile copiilor pe Dumnezeu si formele traditionale de concepere a lumii a fost pus la punct recent in Marea Britanie. Noul Oxford Junior Dictionary pare sa se fi inspirat direct din aforismul filosofului german Friedrich Nietzsche, care a innebunit negandu-L pe Hristos: ,, Nu vom reusi sa ne debarasam de Dumnezeu cat timp mai credem in gramatica “.

In acest sens, din ultima editie a Dictionarului Oxford pentru Copii au fost scoase cuvinte precum sfant, episcop, manastire, abate, pacat, diavol, duce, castor, bou, pelican, ghinda, caisa, lalea, viorea, etc pentru a fi inlocuite cu blog, MP3 player, baza de date, celebritate, toleranta, PC, dezbatere, conflict, saritura cu coarda, emotie, biodegradabil etc. ( conform site-ului ziarului Daily Telegraph ).

Acesta este proiectul totalitar de schimbare din temelii a lumii prin alterarea limbajului, asa cum a descris George Orwell in romanul ,, 1984 “. In societatea totalitara descrisa de Orwell, Ministerul Adevarului se ocupa cu alterarea istorie prin permanenta ei rescriere si schimbarea perceptiei lumii inconjuratoare prin alterarea si simplificarea limbajului. Scopul este acela de a reduce fondul lexical atat de mult incat limbajul sa devina slogan, iar gandurile omului- stereotipuri. Proiectul totalitar descris de Orwell nu se deosebeste cu nimic de cel pus in practica  azi in Marea Britanie. Se poate observa din cuvintele citate cum limbajul este epurat de expresii care ar putea face trimitere la realitati precum Dumnezeu, Biserica, traditie, dar si de cuvinte care fac legatura dintre om si realitatea inconjuratoare, nuantand-o. Limbajul se simplifica nu numai calitativ, dar si cantitativ – in fondul lexical intra mai putine cuvinte – iar realitatea la care trimite este una strict artificiala: – creatia omului, in care Dumnezeu si lumea creata de El pentru om nu-si mai gasesc locul.

ONU si distrugerea familiei traditionale

Ultimul proiect educational sustinut de noul guvern roman tradeaza faptul ca in Romania se vor aplica anumite strategii educative care urmaresc o indepartare a copiilor de parintii lor, intr-o prima faza, pentru a putea fi ulterior indoctrinati.

Noile masuri educationale expuse in documentul Ministerului Educatiei propus pentru dezbatere publica – ,, Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor cu varsta cuprinsa intre nastere si 6/7 ani ” - prevad introducerea ,, Educatiei Timpurii ” ( Curriculum-ul poate fi gasit pe site-ul ministerului : http://www.edu.ro/ ).

Educatia Timpurie presupune extinderea invatamantului pentru copii incepand cu varsta de 0 ani, adica inca de la nastere. Proiectul, totalitar prin insasi intentia sa, urmareste ,, ingrijirea copilului de mic in afara familiei, in servicii specializate si, prin urmare, trecerea de la ingrijirea privata in familie la cea in servicii publice, denumite servicii de ingrijire si educatie in afara familiei ” ( Curriculum, p. 2 ).

Pentru copiii de pana la 6-7 ani se intrevede organizarea de crese care sa-i inlocuiasca treptat pe parinti si care se vor ingriji de toate aspectele ingrijirii copilului intr-un mod deloc diferit de cel conceput de nazisti si de comunisti, de la dezvoltarea fizica si sanatate, pana la dezvoltarea limbajului si a comunicarii, dezvoltarea cognitiva si dezvoltarea socio-emotionala a acestuia ( Curriculum, p.5 ).

Intr-o nota a documentului aflam ca aceatsa perspectiva totalitara asupra educatiei se inspira din viziunea americanului Arnold Gessel ( Curriculum, nota 1, p. 7 ), profesor in perioada interbelica la Clark University, care credea ca cel mai bun sistem de invatamant pentru America ar fi un sistem national de crese care sa-i inlocuiasca pe parinti. Arnold Gesell a fost influentat in mod decisiv de unul dintre cei mai mari sustinatori ai eugeniei din America, G. Stanley Hall, presedintele Clark University. Pentru cine nu stie, eugenia urmareste ameliorarea populatiilor umane prin masuri genetice de tipul sterilizare, interdictia de a procrea, etc., si mai putin pe cale educativa. Oricum, aceasta e conceptia darwinista pe care s-a intemeiat politica nazista de exterminare a tuturor celor pe care-i socoteau inferiori.

Aceasta viziune a inlocuirii parintilor sta la baza Conventiei ONU pentru Drepturile Copilului ( Curriculum, p. 2 ). Drepturile Copilului insele reprezinta fundamentul noilor politici de destructurarea familiei si de inregimentare a copiilor in structurile statului.

In acest context, este de inteles motivul pentru care Conventia ONU, adoptata si de Romania in 1990 prevede prin Articolele 3 si 12 ca autoritatea statului poate inlocui autoritatea parintilor acolo unde ,, interesele ” copilului o cer, iar intr-un conflict intre parinte si copil statul poate interveni in ,, favoarea ” copilului, retragand custodia parintilor. Prevederile Conventiei sunt obligatorii pentru statele semnatare, iar acestea sunt in numar de 193. Ne mai mira oare faptul ca documentele privind Educatia Timpurie propuse spre dezbatere publica de Ministerul Educatiei din tara noastra au fost concepute cu ajutorul specialistilor de la UNICEF ( Fondul pentru Copii al Natiunilor Unite )? ( Curriculum, nota 2, p. 9 ).

In viziunea Curriculum-ului – ce are la baza drepturile copilului – copilul este o fiinta autonoma, desprinsa de autoritatea parintilor, in care trebuie cultivat si valorizat sinele ( Curriculum, p. 4 ). Fiind o fiinta autonoma, copilul trebuie recunoscut ,, ca agent al propriei sale dezvoltari ” ( p. 5 ) si ca autor al propriei invatari ( p. 6 ).

Pentru copiii de peste 3 ani, proiectul intrevede educare copiilor in spiritul ,, diversitatii ” si al ,, multiculturalismului ” ( Curriculum, p. 6: ,,Nicio cultura nu este superioara alteia “ ), adica in spiritul relativismului moral si religios promovat de UE in Europa si de ONU in intreaga lume.

In tara noastra a fost semnat de toate partidele si prevede ca principiu fundamental de educare a copiilor: ,, norme si criterii de raportare la propriul sine si la altul, de trecere de la heteronomie la autonomie si relationare sociala ” [ 2 ]. Ceea ce, in traducere, ar insemna scoaterea copiilor de sub autoritatea unei educatii traditionale deprinsa in familie si inlocuirea ei cu noua viziune asupra lumii impusa la nivel mondial, o lume fara Dumnezeu.

Petru MOLOD

Note:

1. http://www7.mels.gouv.qc.ca/DC

2. Este interesant de observat ca din acest punct de vedere tara noastra sa afla in rand cu cele mai dezvoltate state din lume. In SUA, noua administratie Obama are ca principal proiect pe educatie introducerea Educatiei Timpurii asa cum este ea definita in Curriculum-ul Ministerului Educatiei din tara noastra.

SUA este, de altfel, statul care, alaturi de Somalia, nu a ratificat Conventia privind Drepturile Copilului. Acest fapt a lipsit ONU de un important sprijin in impunerea legislatiei privind drepturile copilului la nivel mondial. Noul presedinte ales l-a numit insa ca al doilea om in Departamentul de Justitie pe Davis Ogden, unul dintre cei mai mari sustinatori ai ratificarii de catre SUA a Conventiei ONU. David Ogden este de asemenea un sustinator al pornografiei infantile, al avortului si al diminuarii autoritatii parintilor asupra copiilor. Alaturi de reinceperea finantarii de catre SUA a organizatiilor afiliate ONU care promoveaza avortul si controlul populatiei la nivelul intregii lumi, numirea lui Ogden la Departamentul de Justitie este un semn, in opinia specialistilor, ca administratia Obama va incepe reducerea drastica a populatiei.

Cuvant al Sfantului Ioan de Kronstadt despre Impartasirea cu Sfintele Taine

Zice dumnezeiescul Pavel: “Pentru aceasta multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi raposeaza” ( I Corinteni 11, 28-30 ), adica mor sufleteste. Si aceasta zice Sfantul Apostol pentru ca unii, fiind nevrednici, se impartasesc, si din cauza aceasta ajung bolnavi, neputinciosi si multi dintre ei mor. Noi stim ca toti oamenii se imbolnavesc trupeste si nimeni nu este scutit de neputinta si de moarte. Insa boala si neputinta, precum si moartea celor ce se fac vinovati de Trupul si Sangele Domnului nu sunt obisnuite, ca la toti oamenii. De obicei la acestia bolile si neputintele sunt mai mult sufletesti, dar se rasfrang si asupra trupului. La ei vine boala pe neasteptate si fara sa aiba vreo pricina fireasca. Ii ajunge de obicei paralizia sau boala grea la creier. Mai toti au fiori de frica, neastampar si sunt cu ideea ca ii urmareste cineva si ii persecuta. Intocmai cum spune Sfanta Scriptura despre Cain. Acela s-a facut vinovat de sangele fratelui sau, iar cel care indrazneste la Sfintele Taine, fara sa aiba dezlegare de la duhovnic, se face vinovat Trupului si Sangelui celui scump al Domnului. Iata pentru ce Sfintii Parinti ii aseamana pe acestia cu vanzatorul Iuda Iscarioteanul. ( Sfantul Ioan Iacob Hozevitul )

 

Impartasindu-te cu Sfintele Taine, adu-ti aminte neincetat Cine Se afla intru tine si in Cine trebuie sa fii. Impartasindu-te cu blandul si neprihanitul Miel, trebuie sa fii tu insuti un miel fara rautate si fara de prihana; impartasindu-te cu deplinatatea tuturor bunatatilor, nu trebuie sa mai tanjesti dupa bunatatile pamantesti sau sa le doresti pentru semenii tai; impartasindu-te cu Cel ce imparateste intru cele inalte, cugeta si tu la cele inalte, lasand intelepciunea pamanteasca, trupeasca si grabindu-te spre limanul ceresc si vesnic.

De ce ne impartasim cu Trupul si cu Sangele lui Hristos? Pentru a ne curati de pacat, a ne lumina, sfinti, innoi, a ne lepada de patimile pamantesti, pentru a cugeta la Cele inalte, acolo unde Hristos sade de-a dreapta Tatalui, fiindca Hristos, Cel ce salasluieste in noi, Se afla in cer. Tu, preotule, cugeta cu deosebire la cele inalte, dispretuind toate patimile cele de jos. Ce bine este sa te impartasesti cu Sfintele Taine pe stomacul gol, adica dupa infranarea din ajun! Cata pace, dulceata, indrazneala, largime, usurare a sufletului! In Sangele Tau, Doamne, se ineaca toate pacatele mele, prin El sunt izbavit de tot raul, intristarea si boala, si mi se daruieste tot binele: lumina si putere, odihna, bucurie, fericire, viata desavarsita. Iata ce simt de fiecare data dupa ce ma impartasesc cu Sfintele Taine nu spre judecata sau oasanda, ci spre indrazneala, cu credinta si iubire. Ce I-as putea aduce sau ce I-as putea da Imparatului Meu si a toata faptura, Cel atat de marinimos si fara de moarte, pentru nemasuratele si feluritele binefaceri ale Sale fata de mine? Chiar daca, Imparate Sfinte, Ti-as aduce cantari de lauda multe cat nisipul marii, nu m-as arata in chip desavarsit vrednic de ceea ce mi-ai dat! Slava Domnului nostru Iisus Hristos si Datatoarelor de viata Sale Taine!

Am avut prilejul sa vad bolnavi ce se topeau ca ceara de suferinta, cu totul slabiti si istoviti, dar care atunci cand se impartaseau cu Dumnezeiestile Taine, pe care le cereau fie la sfatul meu, fie din indemnul propriei lor inimi, se restabileau degraba in chip minunat. Astfel, l-am impartasit de doua ori, in zile diferite, pe un batran trecut de 80 de ani ce traia cu familia sa in saracie, intr-un moment cand boala ajunsese intr-o faza disperata, cand el isi pregatise testamentul si cand ii binecuvantase pe toti ai casei, si in amandoua randuri, a doua sau a treia zi dupa impartasanie, el s-a ridicat din pat si s-a inzdravenit. La gimnaziu, un elev din clasele inferioare era de trei luni bolnav de o congestie a stomacului; nu mai avea pofta de mancare si in ultimul timp slabise de tot, ajungand ca un schelet, si era la un pas de moarte. L-am vazut, l-am sfatuit sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, am izbutit sa trezesc in el aceasta dorinta. Apoi, in scurta vreme, m-am dus sa-l impartasesc; l-am impartasit si bolnavul a inceput sa manance, sa bea, s-a inzdravenit in scurta vreme, s-a ridicat din pat gata sa se duca la clasa.

Un alt baiat, fiul unui negustor, era bolnav de sase saptamani, avea febra mare si, indata ce l-am impartasit cu Sfintele Taine, s-a inzdravenit. Organismul lovit de boala sta parca in asteptarea Dumnezeiescului Trup si Sange, si atunci cand le primeste, indata prindre viata, se insanatoseste. Am dat doar exemplul a trei cazuri care mi-au venit in minte pe loc. Dar martori imi sunt Dumnezeu si constiinta mea de preot ca asemena cazuri de inzdravenire rapida a bolnavilor, dupa impartasirea cu Dumnezeiestile Taine, sunt nenumarate. Datatorul-de-viata, Cel ce salasluieste intreg in Facatoarele-de-viata Sale Taine, a daruit adeseori sanatate si viata suferinzilor aflati la un pas de moarte si de la care El mai astepta inca roade bune.

De ce oare, dupa toate acestea, crestinii se tem sa cheme preotul la capataiul omului bolnav, crezand ca l-ar putea inspaimanta cu gandul apropierii mortii? In felul acesta ei fac ca bolnavul sa se stinga, rapus de boala, fara crestineasca mangaiere, fara izvorul nemuririi: Sfantul Trup si Sange al lui Hristos. Ce putina credinta! Cata diavoleasca orbire! Se tem de Hristos, Datatorul-de-viata si de Facatoarele-de-viata Sale Taine! Se tem de Preadulcele nostru Mantuitor! Nu trebuie sa se teama de Sfintele Taine, ci sa doreasca cu tot sufletul impartasirea cu ele chiar de la inceputul bolii fiecarui bolnav, pentru ca inainte de orice doctorie sa primeasca Doctoria Dumnezeiasca!

Noi insine trebuie sa facem asa si sa-i sfatuim si pe altii sa faca la fel. Atunci bolile noastre cele mai grele ar trece foarte repede si nu ne-ar istovi tinandu-ne la pat; am fi scutiti atunci de tratamentul sacaitor cu tot felul de doctorii; n-am mai da banii pe la doctori si pentru medicamente, acestia putand sa ne ramana pentru ajutorarea oamenilor sarmani sau pentru nevoile noastre. Nu sunt impotriva doctorilor si nici a mijloacelor naturale de vindecare; doctorii sunt necesari; Domnul ni i-a daruit; iar mijloacele de vindecare tot Domnul ni le-a aratat, dar la ele trebuie recurs dupa administrarea Doctoriei Minunate; medicamentele trebuie date neintarziat atunci cand boala apare subit si nu sufera amanare in privinta ajutorului medical.

A nu te impartasi multa vreme cu Sfintele Taine e o nenorocire; sufletul incepe sa raspandeasca duhoarea pacatului, puterea acestuia crescand pe masura a cat timp nu ne cuminecam cu Datatorul-de-viata.

Ce Taina mantuitoare, indumnezeitoare, a predat Domnul in mainile preotului atunci cand i-a incredintat savarsirea, prin harul preotiei si cu puterea Sfantului Duh de-viata-facatorul, a Tainei preacuratului Sau Trup si Sange! Cata sfintenie si cata fericire duhovniceasca se cuvine sa aiba persoanele care savarsesc aceasta Taina cereasca si care se impartasesc adeseori cu ea, aducand la randul lor fericire si bucurie multimii norodului care se impartaseste!

Ce plina de lumina si de slava este acea Biserica ce are asemenea Taine, predate ei de Insusi Domnul – Viata a toate, si pe care le-a pastrat neschimbate, sfinte de la inceputuri si pana acuma!

Ce maretie infricosatoare, ce dreptate nesfarsita, ce bunatate nemasurata cuprinde in sine jertfa pe care o aduce preotul la savarsirea Liturghiei a toata lumea si cum trebuie sa fie preotul care aduce asemenea jertfe! De cata iubire de oameni trebuie sa fie patruns; cat de sfant trebuie sa fie, lipsit de orice patima! Cum trebuie sa se pregateasca intotdeauna pentru slujirea Liturghiei!

La savarsirea Liturghiei tot neamul crestinesc dreptslavitor e adus la un numitor comun: adica la Trupul cel Unul al lui Hristos ( Biserica este Trupul lui Hristos ) si la Capul ei unic – Hristos, iar cel ce savarseste aceasta dumnezeiasca slujba a-toata-lumea, cu adanca credinta si cu dreptate in inima, lucreaza mantuitor si activ asupra intregii Biserici sobornicesti, asupra tuturor celor trei parti ale sale: cereasca, pamanteasca si subpamanteana. Sa dea Dumnezeu ca aceasta slujba sa fie savarsita intotdeauna cu evlavie, cu inima curata, cu o inima in care sa incapa intreaga plinatate a Bisericii!

Descoperire cereasca aratata in vis Sfantului Ioan de Kronstadt

,, Doamne, binecuvanteaza! In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

Eu, mult pacatosul Ioan de Kronstadt scriu aceasta descoperire cereasca vazuta de mine si va spun adevarul, tot ce am auzit si am vazut intr-o vedenie ce mi s-a arat intr-o noapte de ianuarie, in 1901.

Ma infior de cele vazute, gandindu-ma ce va fi cu lumea cea pacatoasa. Mania lui Dumnezeu va lovi in curand, pe neasteptate, pentru ticalosia noastra. Scriu si imi tremura mainile si lacrimile imi curg pe obraz. Doamne, da-mi tarie si putere, da-mi adevarul Tau si vointa Ta de la inceput pana la sfarsit, ca sa descriu tot ce am vazut!

Aceasta vedenie a fost asa: dupa rugaciunea de seara m-am culcat sa ma odihnesc putin, fiind foarte obosit. In chilie era semiintuneric. In fata icoanei Maicii Domnului ardea candela. Nu a trecut nici o jumatate de ceas ca am auzit un zgomot usor, cineva s-a atins de umarul meu si cu o voce blanda a zis incetisor: ,, Scoala-te, robul lui Dumnezeu, si mergi cu voia lui Dumnezeu! “. M-am ridicat si am vazut langa mine un staret minunat, cu plete albe, intr-o mantie neagra, cu toiagul in mana. M-a privit binevoitor, iar eu de frica mai ca n-am cazut jos; mainile si picioarele incepura sa-mi tremure, voiam sa spun ceva, dar limba nu mi se supunea. Staretul m-a insemnat cu semnul crucii si sufletul mi s-a facut usor si vesel. Dupa aceea mi-am facut eu singur semnul crucii.

Mi-a aratat apoi, cu toiagul, spre peretele de asfintit. (…) Apoi, dintr-o data, peretele a disparut, iar eu l-am urmat pe staret pe un camp verde. Si am vazut o multime de cruci de lemn, mii de cruci pe morminte; cruci mari de lemn, de lut si de aur. L-am intrebat pe staret: ,, Ale cui sunt aceste cruci? “, iar el mi-a raspuns cu blandete: ,, Ale celor care au patimit pentru credinta in Hristos si pentru cuvantul lui Dumnezeu au fost ucisi si au devenit mucenici! “. Si iarasi am mers mai departe. Deodata am vazut un rau plin de sange si l-am intrebat pe staret: ,, Ce sange este acesta? Atat de mult s-a varsat? “. Staretul a privit in jur, zicand: ,, Acesta este sangele dreptmaritorilor crestini! “. Mi-a aratat apoi un nor si am vazut mai multe sfesnice albe arzand, care incepura sa cada la pamant, unele dupa altele, cu zecile, cu sutele. Si cazand la pamant se stingeau prefacandu-se in praf si cenusa. Dupa aceea staretul mi-a zis: ,, Vino si vezi! “. Si am vazut pe nori sapte sfesnice arzand. Si am intrebat: ,, Ce inseamna aceste sfesnice cazatoare? “. ,, Asa vor cadea in erezie Bisericile Domnului, iar cele spate sfesnice de pe nori sunt cele sapte Biserici Apostolesti si Sobornicesti care vor ramane pana la sfarsitul lumii “.

Staretul mi-a aratat apoi in sus, si atunci am vazut si am auzit cantarea ingerilor. Ei cantau: ,, Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot! “. Multime multa de norod inainta cu lumanari in maini, cu fete radioase si vesele. Erau acolo arhierei, monahi, monahii si un numar mare de mireni, tineri, adolescenti si chiar copii. L-am intrebat pe minunatul staret: ,, Acestia cine sunt? “. ,, Acestia toti toti au patimit pentru Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si pentru sfintele icoane! “. L-am intrebat pe Marele Staret daca pot sa ma alatur si eu la aceasta procesiune. Staretul mi-a raspuns: ,, E prea devreme pentru tine, mai rabda, nu este binecuvantare de la Domnul! “.

Si am vazut iar un sobor de prunci care au patimit pentru Hristos din pricina regelui Irod si au primit cununi de la Imparatul Ceresc. Si iarasi am mers mai departe si am intrat intr-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar staretul m-a oprit: ,, Nu trebuie! Aici este uraciunea pustiirii! “. Acea biserica era tare mohorata. Pe masa din altar – stea peste stea; in jur ardeau lumanari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin de ceva rau mirositor; prescurile – insemnate cu stele; in fata prestolului statea un preot cu fata catranita, iar sub prestol o femeie, o femeie, rosie toata, cu stea in frunte striga de rasuna biserica: ,, Sunt libera! “.

Doamne fereste, ce grozavie! Oamenii aceia incepura sa alerge ca niste smintiti in jurul prestolului, sa strige, sa suiere, sa bata din palme si sa cante cantece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamantul s-a cutremurat si biserica s-a prabusit; si femeia si oamenii aceia si preotul s-au pravalit cu totii in adancul beznei, in abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!

Am privit inapoi. Staretul se uita si el la ceva m-am uitat si eu. ,, Parinte, spune-mi ce-i cu aceasta infricosatoare biserica? “. ,, Acestia sunt cetatenii universului, ereticii, cei care au parasit Sfanta si Soborniceasca Biserica si au acceptat innoirile, care sunt lipsite de harul lui Dumnezeu; intr-o astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te impartasesti! “. M-am infricosat zicand: ,, Doamne, vai noua, ticalosilor – moarte! “. Staretul m-a linistit insa, spunandu-mi: ,, Nu te scarbi, ci roaga-te! “. Si iata, am vazut o multime de oameni care se tarau, chinuiti de o sete cumplita, iar pe frunte aveau stele. Cand ne-au zarit, au inceput sa strige: ,, Sfinti Parinti, rugati-va pentru noi. Tare greu ne este si nu putem sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au invatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici numele lui Hristos. N-am primit Sfantul Mir, nici pe Duhul Sfant, iar semnul crucii l-am refuzat! “. Si au inceput sa planga.

L-am urmat pe staretul, care mi-a facut semn cu mana: ,, Vino si vezi “. Si am vazut un munte de trupuri neinsufletite, manjite cu sange. M-am speriat foarte si l-am intrebat pe staret: ,, Ale cui sunt trupurile acestea?”. ,, Acestea sunt trupurile celor din cinul monahicesc care au refuzat pecetea antihristica si au suferit pentru credinta in Hristos, pentru Biserica Apostoleasca. Pentru asta s-au invrednicit de sfarsit mucenicesc, murind pentru Hristos. Roaga-te pentru robii lui Dumnezeu!”

Deodata staretul s-a intors spre nord, facandu-mi semn cu mana. M-am uitat si am vazut un palat imparatesc. In jurul lui alergau caini, fiare turbate si scorpioni care sa catarau pe ziduri, zbierau si isi infigeau coltii. Iar pe tron l-am vazut pe tar. Cu fata palida, plina de barbatie, citea rugaciunea lui Iisus. Brusc a cazut mort. Coroana s-a rostogolit. Unsul lui Dumnezeu a fost calcat in picioare de fiare. M-am ingrozit si am plans amarnic. Staretul mi-a pus mana pe umarul drept: l-am vazut pe tarul Nicolae al II-lea in lintoliu alb. Pe cap avea o cununa de ramurele inverzite; cu fata palida, insangerata, la gat purta o cruce de aur. Soptea usor o rugaciune. Dupa care mi-a zis cu lacrimi in ochi: ,, Parinte Ioane, roaga-te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor crestini ca am murit curajos, ca un tar – mucenic pentru credinta lui Hristos si Biserica Dreptmaritoare. Spune-le pastorilor apostolesti sa slujeasca o panihida frateasca pentru mine pacatosul. Sa nu cautati mormantul meu!”

Apoi totul a disparut in ceata. Am plans mult pentru tarul-mucenic. De frica imi tremurau mainile si picioarele. Staretul a rostit: ,, Voia lui Dumnezeu! Roaga-te si spune-le la toti sa se roage!… Vino si vezi! “. Si iata am vazut o sumedenie de oameni morti de foame, unii rodeau iarba si verdeata. Cadavrele altora erau sfasiate de caini si o duhoare oribila umplea tot locul.

Doamne, nu mai au oamenii credinta! Din gura lor ies cuvinte de hula, pentru asta vine mania lui Dumnezeu! Si iata, o movila inalta de carti si printre ele se tarau niste viermi ce raspandeau o duhoare insuportabila. L-am intrebat pe staret ce fel de carti erau acelea? ,, Carti ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti crestinii prin invataturi straine! “. Dar de indata ce staretul s-a atins cu toiagul de carti, ele s-au aprins si vantul a imprastiat cenusa.

Dupa aceea m-am uitat si am vazut o biserica. Pe jos, de jur imprejur, se tavaleau vrafuri de pomelnice. M-am aplecat vrand sa citesc. Staretul insa mi-a zis: ,, Aceste pomelnice zac de multi ani si preotii le-au uitat; nu le citesc, nu au timp, iar cei raposati se roaga sa fie pomeniti! “. Am intrebat: ,, Si atunci cand vor fi pomeniti? “. Staretul mi-a raspuns: ,, Pentru ei se roaga ingerii! “.

Am mers deci mai departe, si staretul mergea asa de repede incat de-abia reuseam sa ma tin dupa el. ,, Vino si vezi! ” – a spus staretul. Si am vazut o masa mare de oameni gonita din urma de niste draci uraciosi, care-i bateau cu pari, cu furci si cu cangi. L-am intrebat pe staret: ,, Acestia cine sunt? “. ,, Acestia sunt cei ce s-au lepadat de sfanta credinta si de Biserica Apostoleasca si Soborniceasca si au schimbat credinta. “. Erau acolo preoti, monahi si monahii, mireni care au nesocotit Taina Cunuciei, betivi, hulitori de Dumnezeu, clevetitori. Fetele lor erau strasnice, iar din gura iesea o duhoare respingatoare. Lovindu-i fara mila, demonii ii manau intr-o prapastie ingrozitoare, din care izbucneau flacari sulfuroase cu miros greu. M-am inspaimantat foarte si mi-am facut semnul crucii: ,, Izbaveste-ne, Doamne, de asa soarta! “.

Si iata, am vazut o masa de oameni, tineri si batrani, imbracati in straie ciudate, carand cate o stea imensa cu cinci colturi; la fiecare colt atarnau cate doisprezece draci; in centru, satana insusi statea protapit cu niste coarne zdravene, cu capatana de paie, iar din gura ii curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: ,, Sculati voi cei pecetluiti cu blestemul…” Imediat s-a prezentat un card de draci punandu-le la toti pecetile, pe frunte si pe mana dreapta. L-am intrebat pe staret: ,, Asta ce inseamna? “. ,, Acestea sunt pecetile antihristului “. Mi-am facut semnul crucii si l-am urmat pe staret. Deodata el s-a oprit, aratand cu mana spre rasarit. Si iata, am vazut un sobor mare de oameni cu chipurile vesele, cu cruci in mana, pretutindeni lumanari aprinse; si in mijloc se afla un prestol inalt, alb ca zapada; pe prestol – crucea si Evanghelia, deasupra prestolului, in aer – o coroana imparateasca de aur. Pe coroana era scris cu litere aurite: ,, Pentru putina vreme “. In jurul prestolului stateau patriarhii, epsicopii, preotii, monahii, monahiile, mirenii. Toti cantau: ,, Slava lui Dumnezeu si pe pamant pace! “.

De bucurie mi-am facut semnul crucii, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate. Deodata staretul a facut un semn cu crucea in sus de trei ori si am vazut o gramada de cadavre zacand in sange omenesc, iar pe deasupra zburau ingerii, luand sufletele celor ucisi pentru cuvantul lui Dumnezeu si cantand: ,, Alilulia! “. Ma uitam si plangeam amarnic. Staretul m-a luat de mana, poruncindu-mi sa nu plang: ,, Voia lui Dumnezeu! Domnul nostru Iisus a patimit, varsandu-si preacuratul Sau sange pentru noi. Asa si cei ce nu vor primi pecetea Antihristului, toti isi vor varsa sangele, dobandind mucenicia si luand cununa cereasca! “.

Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se implinisera cuvintele proorocului Daniel despre ,, uraciunea pustiirii “. Si iata, am vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim. Sus,pe cupola, era infipta steaua. In interiorul templului se inghesuiai milioane de noroade, si inca mai incercau sa patrunda inauntru. Am vrut sa fac semnul crucii, dar staretul m-a oprit, zicand: ,, Aici este uraciunea pustiirii! “. Am intrat si noi in templu. Era plin de lume; Am vazut tronul, peste tot ardeau lumanari de seu; pe tron statea imperatorul in porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am intrebat pe staret: ,, Cine este acesta? “. El a raspuns: ,, Antihristul! “. De statura inalta, cu ochi ca jaraticul, cu sprancene negre, cu cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic.

Sta cocotat pe tron cu mainile intinse catre popor, iar la degete avea gheare de tigru si racnea: ,, Eu sunt imperatorul si Dumnezeul si stapanitorul. Cine nu va primi pecetea mea la moarte! “. Toti au cazut la pamant si i s-au inchinat, iar el a inceput sa puna peceti pe frunte si pe maini, ca sa primeasca paine si sa nu moara de foame si de sete.

Intre timp slugile Antihristului au adus cativa oameni cu mainile legate, ca sa-i sileasca sa se inchine. Dar ei au zis: ,, Noi suntem crestini si credem in Domnul nostru Iisus Hristos! “. Antihristul intr-o clipa le-a taiat capetele si s-a varsat sange crestinesc. Dupa aceea, au adus la tron un tanar, ca sa i se inchine Antihristului, dar tanarul a strigat cu glas tare: ,, Eu sunt crestin, cred in Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu esti trimisul si sluga satanei! “. ,, La moarte! ” a racnit Antihrist. Iar cei ce primisera pecetea cadeau la pamant si se inchinau lui.

Deodata s-a auzit un tunet, au stralucit mii de fulgere, lovind cu sageti de foc in slugile Antihristului. O sageata uriasa a stralucit fulgerator si o valvataie de foc a cazut drept in capul Antihristului, coroana s-a facut tandari; milioane de pasari zburau sfasiindu-i cu ciocurile lor pe slugile Antihristului. Am simtit cum staretul m-a luat de mana si am mers mai departe. Si am vazut iar mult sange crestinesc. Atunci mi-am amintit de cuvintele Sfantului Ioan Teologul din Apocalipsa: ,, si va fi sange… pana la zabalele cailor “. Doamne, Dumnezeule, mantuieste-ma! Si am vazut ingerii zburand si cantand: ,, Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot! “.

Staretul a privit inapoi si a zis: ,, Nu te mahni, sfarsitul lumii este aproape! Roaga-te lui Dumnezeu, Domnul este milostiv cu robii Sai! “.

Timpul era pe sfarsite. Staretul a aratat spre rasarit, apoi a cazut in genunchi, rugandu-se; m-am rugat si eu impreuna cu el. Dupa aceea staretul a inceput sa se desprinda cu repeziciune de pe pamant, inaltandu-se spre cer; de-abia atunci mi-am amintit ca nu stiu cum il cheama si am strigat; ,, Parinte, care iti este numele? “. ,, Serafim de Sarov! “, raspunse bland staretul ,, Sa scrii tot ce ai vazut, pentru crestinii dreptmaritori!”.

Deodata, deasupra capului a rasunat parca un clopot imens si, auzindu-i dangatul, m-am trezit. Doamne, blagosloveste si ajuta-ma cu rugaciunile Marelui Staret! Tu mi-ai descoperit aceasta vedenie cereasca mie, pacatosului Tau rob Ioan, preotul din Kronstadt! “

Bibliografie:

Petru Botsi, Portretul unui Sfant: Ioan din Kronstadt,

Ed. Egumenita, pp. 5-13

Interviu cu Parintele Justin Parvu ( realizat de monahia Fotini, 6 iunie, 2009 )

SA NE RUGAM SA NU NE PARASEASCA PUTERILE SUFLETESTI

M: – Parinte,v-as ruga sa dati un sfat tuturor celor care au suferit fel si fel de piedici dinafara sau dinlauntru in aceasta lupta acerba impotriva insemnarii electronice si puterile lor sufletesti au inceput sa slabeasca, nesimtind ajutor sau intarire duhovniceasca de nicaieri.

P: – Dragii mei, sa nu ne mire asprimea sau amaraciunea acestei lupte in care ne-am angajat, pentru ca aceasta este soarta crestinismului – jertfa; chiar de la inceputurile sale crestinismul sa gasea in acelasi stadiu, cam cum ne gasim noi la ora aceasta. Si primii crestini au luat cu tot dinadinsul cutezanta, indrazneala aceasta de a marturisi, pentru ca numai asa se regaseau in cuvintele Mantuitorului : ,, Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri “ ( Mt. 10:32-33 ). Noi nu putem ceda in aceasta lupta de marturisire, pentru ca aceasta ar fi o lepadare de Hristos. Noi trebuie sa ne gasim pe baricade de marturisire pana in ultimul moment al vietii, pentru ca numai asa dovedim ca suntem lumina si fii ai crestinismului de odinioara. Sigur ca sunt vremurile acestea asa inspaimantatoare, pentru ca si noi suntem supusi firii cazute, si de aceea nu noi ci firea omeneasca din noi se teme, dar aceste greutati ce sunt puse inaintea noastra sunt spre rezistenta si intarirea sufletului nostru. Sa nu mai asteptam de la noi mari progrese duhovnicesti, pentru ca ne aflam fata in fata cu o neputinta a firii dusa la extrem, in care Dumnezeu a ingaduit sa ne lase singuri si neajutorati cumva. Neputinta firii se vadeste si lucrarea lui Dumnezeu in lume abia se mai intrezareste, incat pare ca ne-a parasit Dumnezeu. Dar nici pe departe nu este asa, dragii mei. Hristos spune, prin gura apostolului, ca in slabiciune se vadeste puterea Sa, adica in asumarea smereniei si vederea neputintei firii in toata goliciunea ei. Dar mare este intelegerea acestei neputinte si asumarea ei, dupa cum zice si Sf. Siluan Athonitul, pentru vremurile noastre parca: ,, Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui “, adica rezista sa vezi realitatea dura in care ne aflam si nu uita ca Dumnezeu ne rabda! E grea intr-adevar marturisirea si parca suntem cu totul descoperiti si neinarmati. Dar sa nu uitam ca nici apostolii, cand au plecat sa propovaduiasca adevarul Mantuitorului Hristos, nu au avut cu ei nici traista, nici baston, nu au luat cu ei nimic fara numai convingerile, curajul si moartea pentru adevar. Iata ca Dumnezeu ne da prilejul sa ne asemanam primilor crestini, pentru ca la fel suntem si noi la ora actuala; ne confruntam cu o lume cu totul potrivnica lui Hristos si noi, care mai traim asa catusi de putin, avem datoria sa ducem mai departe adevarul acesta prin marturisire, pentru a lasa mostenire generatiilor de dupa noi, un indemn marturisitor pentru cei care vor merge pe urmele lui Hristos. Bineinteles ca nu mai vedem noi o perioada de stralucire a crestinismului sau altii, dupa noi. Dar noi suntem convinsi ca biruinta este a lui Hristos si a Bisericii Sale, al carei trup suntem, si portile iadului nu o vor birui. Acesta este indemnul Mantuitorului la care trebuie sa fim atenti si sa ne gasim in pozitie de trezvie si rezistenta pe linia noastra, a Bisericii noastre strabune – ,, Fericita este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednica este sluga pe care o va afla lenevindu-se “. Sa fugim de aceasta lenevie si comoditate moderna, care duce la indiferenta si ignoranta. E o ispita mare modernismul acesta. Va trebui sa recitim cum traiau pustnicii odinioara, retrasi, departe de dulceata acestei lumi, incat nici macar un obiect din lumea aceasta nu suportau sa aiba cu ei acolo. Beau apa din pumn si o carau de la o distanta considerabila, intr-un vas de lemn, care pana la chilie ajungea la jumatate. Dar nu s-au menajat sa-si puna instalatie, apa curenta, sa faca canalizari. Nu! S-au lepadat cu totul de lucrurile acestea, si-au luat doi cartofi acolo si traista de faina si din radacinile ierburilor cu care ii binecuvanta Domnul traiau.

M : – Si credeti ca va fi o revenire la aceste vremuri?

P : – Pai, da, cred ca revenirea este deja pentru noi foarte evidenta si graitoare… motivata de interdictia aceasta de a nu putea cumpara si vinde, de a nu avea un adapost la umbra unei legi, ba dimpotriva, noi vom iesi de sub orice ocrotire de lege, si vom avea o soarta mai grea ca a unui animal, pe care tot il mai protejezi cumva. Si va veni vremea cand o sa se teama sa te primeasca cineva in casa ta. Iata am mai trait vremurile acestea, cum au fost partizanii din muntii Fagarasului care incercau sa se ascunda de teroarea comunista. Ei bine, unde sa te mai duci tu la un cioban, la o stana, sa-ti dea o cupa de zer ca sa bei sau sa-ti dea o bucatica de branza? Pentru ca, dupa cum se stie, au fost condamnati cate 10-15 ani pentru ca au dat mancare la un fugar. Pe vremea noastra acesti fugari mai gaseau inca pe ici pe colo adapost si alinare de la un om de buna credinta, dar acum, prin aceste cipuri si sistem de supraveghere, se induce in sufletele oamenilor ura aceasta netarmurita impotriva binelui si a dragostei; acest cip este de fapt implantarea urii in sufletele noastre, manifestata prin urmarire, condamnare, neincredere, banuiala, suspiciune – lucruri care pe parcurs vor sterge si cea mai mica urma de dragoste crestina.