Razboiul bate la usile Greciei…

Articol de Arhimandrit Nektarie Moulatziotis, Egumenul Sfintei Mânăstiri Trikórfou

( Originalul in limba greaca aici ,

Sursa articolului tradus in limba romana aici )

“Orice om raţional, văzând cele întâmplate în ultimii ani în Balcani şi în Patria noastră (Grecia, n.tr.), nu poate decât să se îngrijoreze şi să-şi pună numeroase semne de întrebare.

 

Într-un mod cu totul deosebit sunt îngrijoraţi cei care au citit profeţiile Sfântului Cosma Etolianul, descrise şi în cartea Mitopolitului Florinei, k. Augustin Kantiotis, precum şi profeţiile Părintelui Paisie.

Înainte de a expune aceste profeţii, aş vrea să trecem în revistă evenimentele politice şi naţionale care au loc în ţara noastră şi în Balcani. Apoi, având la dispoziţie profeţiile celor doi mari Sfinţi ai noştri, putem face comparaţiile de rigoare şi evalua situaţia.

Evenimente naţional-politice

America a făcut bucăţi puternica Iugoslavie, creând mici stătuleţe, sprijinindu-i pe catolici şi pe musulmani. Ulterior au fost instaurate, în urma alegerilor, guvernări după placul Americii.

Un plan identic are America, susţin destui specialişti, şi pentru Grecia. Acest plan “Kissinger” prevede dezmembrarea Greciei.

Un nou stat, numit Albania Mare, ar fi localizat în Nord-Vestul Greciei, coborând până deasupra oraşului Arta. O altă regiune ar forma împreună cu Scopia (FYROM, n.tr.) statul Macedoniei, coborând dinspre nord până înspre Larisa. Al treilea stătuleţ ar fi Thracia.

Vă reamintesc ce a declarat Preşedintele Paralamentului Elen, D-na Ana Psarouda Benaki, cu ocazia depunerii jurământului Preşedintelui nou-ales, k. Karolos Papoulias:

“Preluaţi, domnule Preşedinte, conducerea Democraţiei Elene pentru o perioadă de cinci ani, perioadă în care vor avea loc evenimente semnificative: integrarea europeană va fi propulsată prin votarea Constituţiei, frontierele naţionale şi suveranitatea naţională vor fi restrânse de dragul păcii, bunăstării şi siguranţei Europei extinse, drepturile omului şi cetăţeanului vor suferi transformări, vor fi protejate, dar vor fi şi încălcate de factori şi influenţe noi, necunoscute şi neobişnuite, Democraţia confruntându-se cu provocări şi testând noi forme de guvernare…”

Planul american “Kissinger” era şi este cunoscut conducerii ţării noastre. Primul Ministru al Greciei, Dl. Konstantinos Karamanlis, ştiind, bineînţeles, acest plan, s-a preocupat să răstoarne planurile Americii.

Cum a făcut aceasta? Firesc, făcând înţelegeri cu Rusia. Cel mai puternic acord cu Rusia, în afara permisiunii de trecere a conductei „Burgas” prin nordul Greciei, este acordul militar dintre cele două ţări, acord care prevede ca, în cazul în care conducta rusească Burgas – Alexandroupoli – Igoumenitsa ar fi pusă în pericol, Rusia are dreptul de-a interveni militar pentru a-şi proteja interesele de pe teritoriul grec.

Acest lucru a aruncat în aer planul american “Kissinger”. În aceste condiţii, cum să se creeze Albania Mare, statul Thraciei, iar statul macedonean să se întindă până la Larisa? Dacă ar îndrăzni acest lucru, America ar avea de confruntat armata rusă.

Extrem de inteligentă mişcarea Prim Ministrului elen, care, având spatele asigurat de Rusia, îndrăzneşte şi spune un hotărât NU Scopiei [Republicii Macedonia, cu capitala la Skopje, n.n.] (FYROM).

Domnul Prim Ministru Karamanlis devine însă foarte deranjant pentru America. Trebuie să cadă. Din acest motiv încep scandalurile. Incendiile de pădure care au pârjolit Peloponezul l-au făcut pe Ministrul Administraţiei, k. Vironas Polydoras, să declare în 26 august 2007 că „facem faţă unei ameninţări disproporţionate“, ceea ce, pentru noi înseamnă că facem faţă unei ameninţări a unei ţări cu care nu ne putem compara.

Aceste evenimente au avut loc înainte de alegeri.

America credea că domnul Karamanlis nu va putea câştiga alegerile din octombrie 2007, lobby-ul editorialistic vorbind în continuu despre incapacitatea Guvernului de a face faţă incendiilor. În cele din urmă, Karamanlis câştigă alegerile şi formează şi majoritatea parlamentară, având doar 2 parlamentari în plus, eveniment cu totul neaşteptat pentru America. În luna Martie 2008, urmează NU-ul spus Scopiei; imediat, „interesele americane” încep războiul împotriva lui Karamanlis.

Reamintim cititorilor articolului nostru că, în 1973, atunci când Guvernul elen a spus NU Americii în privinţa aterizării avioanelor militare americane în Cipru, avioane care trebuiau să susţină Israelul, după 6 luni de la eveniment am pierdut jumătate din Cipru.

După NU-ul spus intrării Scopiei în NATO, turcii ameninţă astăzi insulele Agathonisi şi Farmakonisi. Coincidenţă?

În lunile anterioare am avut în continuu „dezvăluiri” ale unor existente şi inexistente scandaluri pe seama Guvernului, precum Zahopoulos, Omóloga, Cartel, Siemens, Vatopaidi, incendierile din Atena, tulburările interne etc. Ţinta era una singură: ca Guvernarea Karamanlis să pară incapabilă în ochii grecilor (lucru repetat continuu de mass-media), astfel ca America să-l silească la alegeri anticipate şi să-l îngenuncheze…

Dacă aţi fi văzut că familia dumneavoastră ar fi primit brusc, într-o bună zi, vizita Fiscului, apoi, după câteva zile, a celor de la Primărie, iar după alte câteva zile, a celor de la Urbanistică etc., aţi crede că aceste vizite ale oficialităţilor sunt cu totul întâmplătoare sau, mai degrabă, că i-a căşunat cuiva pe familia dumneavoastră? Acelaşi lucru se întâmplă şi Guvernului elen. Doar fraierii şi părtinitorii nu pot vedea cine este în spatele tuturor acestor evenimente şi de ce poartă război cu Guvernul elen.

Toate cele la care ne-am referit până acum sunt cele care au avut şi au loc pe scena politică internă. Să vedem acum ce spun profeţiile Sfinţilor noştri şi să le confruntăm cu evoluţiile politice şi naţionale în curs.

Profeţiile Sfântului Cosma Etolianul şi a Cuviosului Paisie Aghioritul

1. „Dacă războiul va apăsa de deasupra, veţi suferi multe chinuri. Dacă va împinge de dedesubt, veţi păţi puţine” - Sfântul Cosma Etolianul

Ar trebui să ştim că Sfântul Cosma se găsea în Epir atunci când făcea profeţia, Albania şi Scopia fiind deasupra. Insulele Agathonisi şi Farmakonisi sunt, geografic, dedesubt. O posibilă erminie: Dacă America reuşeşte impunerea planului „Kissinger” care prevede ca viitoare Grecie să se întindă înspre nord doar până la Larisa, atunci se va vărsa mult sânge pentru a se izbuti acest lucru.

Dacă războiul începe de dedesubt, atunci vom pătimi mai puţin. Dedesubt se găseşte Israelul, deja în stare de război.

2. „Când veţi vedea hiliarmen-ul în apele greceşti, atunci se va plini năzuinţa” - Sfântul Cosma Etolianul

Năzuinţa pe care o ştim toţi este, şi pentru Sfântul Cosma Etolianul, eliberarea Constantinopolului.

Ce este însă hiliarmen-ul (το χιλιάρμενο)? Literal ar putea însemna corabia care a făcut o mie de călătorii (αρμενίζω = a naviga cu pânzele întinse) sau corabia cu o mie de catarge (τα άρμενα = catarge). În vremea Sfântului navele erau cu pânze. Trebuie să fim atenţi, Sfântul nu menţionează mai multe hiliarmen-uri, adică mai multe nave, ci una singură. Adică o navă mare care să aibă capacitatea pe care ar avea-o multe corăbii, însumând mii de catarge. Acesta este hiliarmen-ul.

Având acceptul Guvernului elen, în apele greceşti este prezentă întâmplător, pentru exerciţii militare, o imensă navă militară rusească, lungă de 991 de picioare, cu un echipaj de 2646 de persoane, 12 avioane de luptă, 24 de elicoptere şi 12 lansatoare de rachete cu rază de acţiune de 400 de kilometri etc.

Pentru toţi cei care au văzut nava la televizor, acesta este hiliarmen-ul.

Cum de-a venit flota rusească să facă exerciţii în apropierea insulei greceşti Agathonisi şi să-şi plimbe hiliarmen-ul până înspre Creta? O fi vorbit, în prealabil, Prim Ministrul grec cu Prim Ministrul rus despre toate cele câte ne face America şi despre pericolul războiului dinspre Turcia, pe spezele Americii?

Să nu uităm că America, pentru a-şi proteja interesele şi a pune mână pe petrolul Irakului şi a instaura un guvern proamerican în acea ţară, a declarat că Saddam Hussein are arme nucleare şi că întreaga planetă este pusă în pericol un singur terorist! Astfel, a făcut război, l-a omorât pe Saddam, şi-a aşezat guvern pe placul ei, a luat petrolul dar, firesc, armele nucleare nu s-au dat de găsit.

Intenţionează să facă acelaşi lucru Greciei şi Primului ei Ministru, lui Karamanlis?

Acum şi aici, însă, lucrurile sunt mai dificile deoarece s-a amestecat şi Rusia. Va îndrăzni America să impună planul “Kissinger”?

3. „Când va fi vremea spanacului…” - Cuviosul Paisie Aghioritul

Câţiva militari aşteptau la gardul chiliei Părintelui, la Panagouda. Şi-au ridicat ochii ş l-au văzut venind către ei. A deschis poarta de sârmă şi le-a urat bun venit. Le-a pregătit să se aşeze sub un copac şi a-nceput să discute cu ei. La un moment dat, unul dintre ei i-a spus: Nu mai suport, gheronda. M-am săturat de militărie… Părintele s-a întors, l-a privit şi i-a spus: Tu n-o să renunţi. Tu o să fii Comandantul Apărării atunci când ne vor ataca turcii… Toţi l-au privit plini de uimire. Şi când va fi, gheronda, treaba asta?, l-au întrebat. Când va fi vremea spanacului, le-a zis, şi a schimbat apoi vorba.

Au trecut mulţi ani de atunci, gheronda Paisie a adormit iar respectivul a rămas în cadrul armatei şi a avansat în grad. În prezent, el este Comandantul Armatei, domnul general Grapsas…

Constituie oare acestea profeţii? Dacă da, acum se împlinesc, din moment ce suntem deja în „vremea spanacului”…

4. „Ruşii vor avea interese în Grecia şi după război vor dărui grecilor Oraşul” - Cuviosul Paisie Aghioritul

Atunci când gheronda Paisie a spus cuvintele de mai sus, nici un acord nu exista între Grecia şi Rusia în privinţa conductei „Burgas”.

Astăzi, Grecia serveşte interesele Rusiei, iar Rusia are toate motivele să protejeze Grecia pe care o străbate una din cele mai mari conducte de gaz natural ale ei.

Dacă îndrăzneşte America şi-i pune pe turci să ne atace, atunci Rusia, să fiţi siguri, va interveni de partea Greciei, pentru a-şi proteja interesele. Aşa se va plini şi profeţia Cuviosului Paisie.

Rusia va lua Constantinopolul şi strâmtorile Dardanele pentru a întrerupe aprovizionarea turcească, iar mai apoi va dărui grecilor Constantinopolul.

5.  „Grecia nu va suferi de pe urma războiului, dar va veni mare foamete pentru câteva luni. Să fiţi gata să o preîntâmpinaţi” - Cuviosul Paisie Aghioritul

Dacă izbucneşte război şi intervine Rusia, sigur se vor implica şi America, şi alte puteri. Grecia, după cuvintele Cuviosului Paisie, nu va suferi de pe urma războiului, dar datorită izolării internaţionale, va trece printr-o mare foamete. Dacă luăm în calcul şi actuala criză internaţională, se pare că foametea va fi dură.

Aceste lucruri sunt menţionate de profeţiile Sfântului Cosma Etolianul şi ale Cuviosului Paisie Aghioritul. Dacă facem comparaţie între actualele evoluţii ale problemelor noastre politice şi naţionale şi profeţiile Sfinţilor, realizăm că s-ar putea să ne aflăm în decursul desfăşurării acestora.

Evenimentele de mai sus mărturisesc şi strigă un singur lucru: Ortodoxia este credinţa cea adevărată; ea creşte Sfinţi care, cu sute şi zeci de ani în urmă, toate cele câte Dumnezeu le-a spus la ureche ni le-au transmis până astăzi. Limpede vedem că mâna lui Dumnezeu se ascunde în spatele istoriei omeneşti.

Limpede văd şi credincioşii, Noul Israil fiind ei, cum mâna lui Dumnezeu conduce neamul omenesc. Este necesar să ştim cu toţii că ţinta lui Dumnezeu este una, mântuirea omului.

Sfinţii au slujit cu smerenie acest plan care are drept scop pocăinţa şi mântuirea acestui neam. Singura cale spre mântuirea noastră este smerenia (η ταπείνωση) şi pocăinţa (η μετάνοια), singurele în stare să întoarca toate nenorocirile şi să le amâne pentru altă vreme, atunci când oamenii nu vor mai voi să se pocăiască.

Fie ca această vreme a nepocăinţei să nu fie în generaţia noastră“.

 

Ce este sufletul?

Sufletul este o fiinta creata, daruita cu viata si inzestrata cu gandire, care de la sine insufla trupului organic si sensibil puterea de viata si da simturilor puterea de a cunoaste cat timp firea trupului admite aceste activitati prin alcatuirea ei.

( Sf. Grigorie de Nyssa,

Dialogul despre suflet si inviere )

Mandria si vindecarea de aceasta patima

Cel mandru se cunoaste din aceea ca umbla dupa cele ce sunt mai presus de el; dar se vindeca daca crede in judecata celui care a spus: Domnul celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har ( Iacov 4, 6 ). Asadar, se cuvine sa stim ca, daca cineva se teme de judecarea mandriei, nu poate sa se vindece de boala, daca nu s-a debarasat in prealabil de toate eforturile lui de inaltare; asa cum nu poate cineva sa uite o limba straina sau o oarecare meserie, daca nu inceteaza cu totul nu numai sa faca sau sa spuna ceva in legatura cu acea meserie, ci chiar daca nu inceteaza sa auda pe cei care vorbesc si sa vada pe cei care lucreaza. Acest lucru trebuie sa-l observam si cu privire la orice rautate.

( Sf. Vasile cel Mare,

Regulile mici,

Raspuns la intrebarea 35 )

Cauza raului

Nu exista niciun rau in sine, in afara de vointa libera a omului; ci raul s-a numit rau prin aceea ca nu este bine. Iar ceea ce nu este nu exista, iar Facatorul lucrurilor care exista nu este facator al unui lucru care nu exista. Asadar, Dumnezeu este departe de a fi cauza relelor, pentru ca Dumnezeu este facatorul lucrurilor care exista, nu al celor care nu exista; este Cel Care a facut vederea, nu orbirea, Cel Care a pus drept rasplata a liberei vointe virtutea, nu lipsa ei, Cel Care a pus savarsirea faptelor bune drept tinta pentru cei ce-si duc viata in virtute, fara sa forteze natura omeneasca la savarsirea lor dupa cum ar fi crezut El de cuviinta, ca si cand ar fi impins la implinirea faptelor bune un obiect oarecare, fara voia lui. Iar daca cineva de bunavoie inchide ochii cand lumina straluceste pe cerul senin, soarele este in afara invinuirii de a fi pricina nevederii acestuia.

Insusirea de capetenie a libertatii fiind alegerea in mod nesilit a ceea ce dorim, pricina relelor de care suferim azi nu poate fi Dumnezeu, tocmai El Care ne-a inzestrat cu o fire libera si neingradita, ci prostia noastra de a alege raul in locul binelui.

( Sf. Grigorie de Nyssa,

Marele cuvant catehetic,

cap. 3, 7 )

Premierul israelian: Trebuie sa impunem sanctiuni paralizante impotriva Iranului

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a cerut joi, la Berlin, “sanctiuni paralizante” impotriva Iranului. Motivul solicitarii: sa impiedice Teheranul sa isi continue programul nuclear, scrie AFP.

“Lucrul cel mai important pe care il putem realiza este sa impunem sanctiuni paralizante. Este posibil ca astfel sa exercitam presiuni reale asupra regimului de la Teheran”, a declarat Netanyahu in timpul unei conferinte de presa sustinute alaturi de cancelarul german Angela Merkel.

Premierul israelian a precizat ca, in cazul in care Consiliul de securitate al Natiunilor Unite nu convine asupra inaspririi sanctiunilor, Statele Unite si Europa trebuie sa impuna sanctiuni din partea lor.

In timpul aceleiasi conferinte, Angela Merkel a declarat ca este timpul ca Teheranul sa dea un raspuns in ceea ce priveste stoparea programului de imbogatire a uraniului. Daca nu se inregistreaza niciun proces in acest sens pana in luna septembrie, “vom lua masuri foarte ferme” impotriva Iranului “in domeniul energiei si in cel al finantelor”, a avertizat ea.

Merkel a subliniat, insa, ca sanctiunile vor fi inca si mai eficiente, daca vor fi luate in colaborare cu Rusia si China.

Prigonirea crestinilor in zilele noastre

Pe 26 iulie 2009, în Biserica Sfânta Ecaterina din Boylali din Java, Indonezia, au năvălit nişte musulmani fanatici care au întrerupt slujba cununiei pe care o săvârşea părintele Metodie Sri Gunarjo, dedându-se la lovituri asupra preotului şi asupra ortodocşilor indonezieni care se aflau acolo. La sfârşit au plecat ameninţând că vor dărâma biserica dacă credincioşii nu o vor închide.

http://ierapostoli.wordpress.com/2009/07/28/sok_epithesi/#more-3538

Acest fenomen nu este neobişnuit. În multe ţări din lume creştinismul este prigonit chiar dacă noi nu o ştim, deoarece mass-media consideră că este mai important să fim informaţi despre unde va merge şi cum îşi va petrece vacanţa cutare star. După tâmpenia mass-mediei am rămas şocat când am înţeles ce se petrece în lume. În toată lumea creştinii sunt prigoniţi:

În ţările cu un islam radical creştinii sunt chinuiţi crunt.

În Indonezia, cel mai mare stat musulman din lume, oprimarea statului (care susţine islamul) şi a fanaticilor musulmani asupra minorităţii creştine a dus la lupte violente şi continue între musulmani şi creştini.

Cel mai radical eveniment care a avut loc a fost decapitarea a trei eleve care învăţau la şcoala creştină. http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/4387604.stm

Decapitarea se pare că este o tactică obişnuită a musulmanilor fanatici în multe ţări musulmane ca Arabia Saudită, Somalia, Irak, Cecenia şi altele.

În Sudan, grupările paramilitare de musulmani au ocupat sudul african creştin. Aceste acte sunt sprijinite de multe ori de conducerea statului care este arabo-islamică. Creştinii din sud cad de multe ori victime ale comerţului cu sclavi.

În acelaşi timp se semnalează şi cazuri de răstignire a creştinilor, precum cea a tânărului Iosif. http://www.assistnews.net/Stories/2004/s04110038.htm

În Pakistan, prigoanele împotriva minorităţilor sunt continue. Să împarţi acolo broşuri creştine, poate să-ţi aducă tăierea mâinii, iar dacă eşti femeie, poţi să fii bătută şi forţată la „cuminţire”, după cum se vede din mărturia victimelor din filmul urmator…

În Egipt, creştinii sunt adeseori victimele unor atacuri sângeroase din partea musulmanilor fanatici.

Marginalizarea creştinilor vreme de zeci de ani de către majoritatea şi conducerea musulmană, i-a determinat pe mulţi dintre ei să locuiască într-un ghetou neobişnuit, în care, de pildă, reciclarea gunoaielor din Cairo se face cu mâna de către familiile de creştini care locuiesc nici mai mult, nici mai puţin în deşeuri şi gunoaie.

În Turcia, care vrea să devină membră a Uniunii Europene, este foarte dificil să fii creştin. În primul rând eşti în pericol din partea fanaticilor musulmani ca şi cei trei creştini (un neamţ şi doi foşti musulmani) care au fost junghiaţi înaintea unei edituri creştine care aparţinea unuia din aceşti trei.

În al doilea rând, statul, care prin constituţie susţine libertatea religiei, poate să te catalogheze cu vina de provocare a conştiinţei etnice turce. dacă te hotărăşti să-ţi împărtăşeşti convingerile tale creştine cu alţii.

Coreea de Nord este pe plan mondial cea mai înverşunată în prigoana creştinilor pe care-i consideră periculoşi pentru stat. Gulagurile comuniste despre care ştim din Rusia stalinistă continuă în Coreea cu aceeaşi violenţă. Exterminări prin camera de gazare, experimente medicale şi chiar cu compresorul sunt, încă, o realitate înfricoşătoare.

http://www.nysun.com/foreign/korean-reds-rgetingchristians/23082/http://www.guardian.co.uk/world/2004/feb/01/northkoreahttp://video.google.com/videoplay?docid=-7096673757347175289

În China, mulţi creştini sunt nevoiţi să-i slujească lui Dumnezeu în catacombe, pentru că aflat în altă parte eşti în pericol să fii aruncat în închisoare şi să fii bătut, cu excepţia cazului în care cultul tău şi cele spuse în el urmează literal dispoziţiile regimului.

Ceva asemănător se întâmplă şi în Vietnam.

Extremiştii hinduşi din Orissa (India), deranjaţi de faptul convertirii unei mari părţi a majorităţii la creştinism, au început o răscoală violentă cu scopul îndepărtării creştinilor din regiune. Consecinţa a fost uciderea şi rănirea multor creştini, precum şi arderea a 400 de biserici şi a 4000 de case ale creştinilor.

În cele de mai sus nu am vrut să provoc vreun sentiment de ură faţă de cei ce împărtăşesc altă religie, dar aş vrea să semnalez lupta grea a creştinilor de astăzi ca să rămână credincioşi idealurilor lor. De altfel, ura doar ură poate să aducă şi escaladarea violenţei, precum reiese şi dintr-o recentă întâmplare contrară, în care un german a omorât o tânără mamă musulmană, care depusese o plângere pentru că a fost calificată teroristă deoarece purta batic.

Îmi pare rău, dar aproape toate linkurile sunt în limba engleză.

Clevetirea

Dupa parerea mea, in doua imprejurari se poate spune ceva rau despre cineva: cand este nevoie sa se sfatuiasca cineva cu altii care sunt iscusiti in asemenea chestiuni, cum ar putea fi indreptat cel care a pacatuit si cand ar fi necesar sa fie salvati unii care, din nestiinta, pot sa se amestece de multe ori cu unul rau, ca si cum ar fi bun; pentru ca Apostolul porunceste sa nu se amestece cineva cu unii ca acestia ( II Tesaloniceni 3, 14 ) ca sa nu-si ia cumva lat sufletul tau.

In afara de o asemenea nevoie, cel care spune ceva impotriva cuiva, ca prin aceasta sa-l defaime sau sa-l batjocoreasca, este clevetitor, chiar daca ceea ce spune este adevarat.

( Sf. Vasile cel Mare,

Regulile mici,

Raspuns la intrebarea 24 )

Iubirea de Dumnezeu

Iubirea de Dumnezzeu nu se poate invata. Caci nici sa ne bucuram de lumina si sa ravnim dupa viata n-am invatat de la altul, nici sa iubim pe cei care ne-au nascut sau ne-au hranit nu ne-a invatat altul. Astfel deci, cu mult mai mult invatatura iubirii de Dumnezeu nu vine din afara, ci deodata cu intocmirea vietii, adica a omului, ni s-a implantat oarecare ratiune ca samanta, care are de la sine inclinarea ( facultatea ) da a-si insusi iubirea.

( Sf. Vasile cel Mare,

Regulile mari,

Intrebarea a 2-a, raspuns I )

Impotriva maniei

Tu te manii fara motiv pe fratele tau. In adevar, cum nu te manii fara motiv cand te superi pe altul decat pe cel care a pus la cale provocarea? Faci ca si cainii: acestia musca pietrele, pentru ca nu pot sa muste pe cel care a aruncat cu piatra. Unealta este vrednica de mila, insa trebuie urat cel care a pus la cale provocarea. Intr-acolo indreaptati mania, spre ucigasul de oameni, tatal minciunii, lucratorul pacatului; fata de fratele tau ai mila chiar, pentru ca daca staruie in pacat, va fi dat focului vesnic impreuna cu diavolul… Cum am putea face sa nu dam drumul acestei patimi atunci cand nu se cade? Cum? Daca ne vom deprinde mai intai cu smerenia pe care Domnul ne-a poruncit-o si prin cuvant, dar ne-a aratat-o si prin fapta… Daca, potrivit poruncii Domnului, te vei obisnui sa te socotesti cel din urma dintre toti, cum poti sa te mai revolti ca ai fost insultat? Cand te insulta un copil, socotesti insulta prilej de ras; cand iti adreseaza cuvinte insultatoare un om iesit din minti, il socotesti mai degraba vrednic de mila, decat de ura. Prin urmare, nu cuvintele unuia sau altuia provoaca in noi supararea, ci mandria noastra de a ne socoti mai buni decat cel ce ne-a insultat, pretuirea exagerata pe care fiecare o avem despre noi.

( Sf. Vasile cel Mare,

Omilia a XVII-a la Mucenicul Varlaam,

I, III )

Predica la Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul ( Parintele Vasile Rob )

Sfantul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit, chiar de la Iisus, marturia ca a fost cel mai mare dintre toti oameni nascuti din femeie si cel dintai dintre profeti. Iar Ioan, spune despre sine si despre Iisus urmatoarele :“Eu va botez cu apa, dar vine altul,mai mare decat mine, el va va boteza cu foc si cu Spirit sfant.” Mt. 3,11.

Sfantul Ioan medita fara de incetare la Cuvantul lui Dumnezeu si considera, toate cele lumesti ca fiind nesemnificative in fata Legii lui Dumnezeu, a carui desavarsire cauta, atat pentru el cat si pentru a o impune si altora. De aceea nu-i este frica sa-l mustre pe regele Irod Antipa, tetrarhul Galilei care traia in afara legi cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip si caruia ii spune:”Nu-ti este ingaduit sa ai ca sotie pe femeia fratelui tau.” Mt. 14,4. Motiv pentru care Irodiada il ura, dar ii purta si frica ca nu cumva regele, un om slab si influentabil, sa asculte de sfantul Ioan si sa o alunge de la palat, de aceea nutrea in sufletul sau suprimarea proorocului.

In cele din urma prin mijlocirea sotului ei, betiv si desfranat, isi atinge scopul perfid, acela de a-l suprima pe sfantul Ioan, dupa ce regele il aresteaza si il inchide in fortareata sa de la Macherante.

Crima pusa la cale de Irodiada se produce cu ocazia serbari onomastici sotului ei care invita la banchet mai multi prieteni si cand, in timpul petreceri, dupa ce aburi alcoolului le intunecasera mintile la toti si Salomeea, fata Irodiadei si a fratelui sau Filip, danseaza voluptos sub privirile desfranate ale tatalui vitreg si a celorlalti meseni, acesta-i jura ca-i va oferi tot ceea ce va cere, pana la jumatate din regatul sau. De aceea, la sfatul mamei sale, Irodiada, cere sa-i fie adus pe tava capul sfantului Ioan Botezatorul. Si, pentru ca Irod era sub influenta alcoolului si nu vroia sa se faca de rusine in fata prietenilor sai ii ideplineste fetei dorinta, care era de fapt dorinta mamei sale Irodiada.

Prin viata, dar si prin moartea sa, Inaintemergatorul Domnului, ramane pentru toti crestini, nu numai un profet, ci si un stapanitor al vietii spirituale. Prin comportamentul sau ireprosabil ne invita si pe noi sa luptam pana la moarte impotriva pacatului, pentru respectul dreptatii si al legii lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Botezatorul ramane si un mare luptator si aparator al casatoriei, cauza pentru care, sfanta Evanghelie, ne spune ca a si murit.

Este trist ca asemenea lucruri s-au intamplat acum doua mii de ani, dar mai regretabil este ca asemenea fapte se repeta si in zilele noastre. Se pare ca omul nu a prea invatat nimic, nici din propovaduirea Evangheliei si nici din istoria crestinatati, complacandu-se in mocirla pacatului.

Moartea sfantului Ioan Botezatorul este si un strigat peste veacuri impotriva pacatelor pe care le face omul stapanit de aburii alcoolului, cand oameni nevinovati trebuie sa plateasca cu viata in fata celor posedati de diavolul acestui flagel mondial.

Din cauza acestei maladii universale, mii si milioane de copii, nascuti sau inca nenascuti, sunt omorati, uneori chiar de catre cei care le-au dat viata sau i-au procreat. Destinele multor tineri sunt distruse prin desfrau de personaje malefice care sustin ca lucreaza in numele lui Dumnezeu, cand de fapt ei indeplinesc lucrurile si lucrarile diavolului.

In ultimul timp, un alt diavol care bantuie peste sufletele tinere si ratacite, nu numai din vina lor ci si a parintilor, sunt drogurile, care fac zilnic mii si chiar milioane de victime nevinovate in intreaga lume. Deasemenea, homosexualitatea si lesbianismul, pacatele capitale ale Sodomei si Gomorei, sunt ridicate astazi la rang de virtute de catre niste minti bolnave fara pic de jena, contrar legilor firesti ale lui Dumnezeu, in timp ce oamenilor biserici, care se ridica impotriva acestor pacate strigatoare la cer, li se inchide gura cu”drepturile omului.” Chiar in numele acestor asa zise drepturi ale unor oameni (pentru ca nu toti oameni au cele mai elementare drepturi) se produc crime si diferite orori. Oare chiar atat de mult sa fi decazut omul zilelor noastre incat sa nu mai simta mirosul urat de putregai al pacatului si sa nu-i mai provoace nici o reactie de constiinta si responsabilitate ? Oare, sfantul Ioan Botezatorul a murit in zadar din moment ce nimeni nu mai vrea sa mediteze la lupta sa ? Ca om imi vin greu sa cred acest lucru, dar si mai greu imi este sa vad ca nu ne schimbam si ca nu tinem de loc la morala crestina. Oare trebuie sa moara de fiecare data cate un Ioan Botezatorul ca sa atentionam o Irodiada moderna si un Irod modern care vor sa-si traiasca nestingheriti nelegiuirile ?

Dupa cum am vazut, intotdeauna au existat oameni pacatosi si pacate, si intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, Dumnezeu i-a pedepsit si aproape intotdeauna acestea si-au recunoscut vina si au fost convinsi de meritul pedepsei primite pentru nelegiuirea lor.

Oare toate aceste nenorociri care se abat peste noi: seceta cumplita, ploi care muta asezari umane si schimba cursuri de ape, grindina, care distruge toata bruma taranului si nu numai, geruri cumplite sau calduri insuportabile, in zone in care asa ceva nu s-a mai pomenit, precum si alte fenomene meteorologice la care oamenii de stiinta nu le gasesc explicatii, nu sunt tot atatea avertismente date de Iisus Mantuitorul, prin care ne cere:”Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”? Mt. 3,2. Amin.

Un testament mantuitor

Nu-ti intrebuinta toate averile tale pentru placeri, ci da ceva si sufletului! Inchipuie-ti ca ai doua fete: placerea cea de pe pamant si viata cea din ceruri. Daca nu vrei sa dai toata avutia fiicei tale celei mai bune, imparte-o cel putin deopotriva intre cea neinfranata si cea cumpatata, ca nu cumva, cand va trebui sa te infatisezi in fata Judecatorului, sa arati pe una imbracata foarte bogat, iar pe cealalta, pe cea cu infatisarea de mireasa si cu numirea de vietuire virtuoasa, sa o arati goala si imbracata in zdrente. Sa nu infatisezi dar Mirelui mireasa lipsita de frumusete si de podoaba, pentru ca nu cumva Mirele privind-o sa-si intoarca fata si vazand-o sa o urasca si sa nu se apropie de ea, ci impodobeste-o cu podoaba cuvenita si pastreaz-o frumoasa pana in ziua nuntii, pentru ca si ea impreuna cu fecioarele cele intelepte sa aprinda candela, avand nestinsa lumina cunostintei si nelipsit untdelemnul faptelor bune.

( Sf. Vasile cel Mare,

Omilia a VIII-a, rostita in vreme de foamete si de seceta,

VIII )

Post si pocainta

Pocainta fara post este neputincioasa. Indreapta-te dar inaintea lui Dumnezeu prin post. Mai mult; chipul in care au trait primii oameni in rai este o imagine a postului, nu numai pentru ca, ducand o viata ingereasca, ajunsesere prin cumpatare la asemanarea cu ingerii, ci si pentru ca nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele nascocite mai tarziu de om: nici bautul vinului, nici taiatul animalelor, nici toate cele cate tulbura mintea omeneasca. N-am postit, si am fost alungati din rai! Sa postim dar, ca sa ne intoarcem in rai! Nu vezi ca Lazar a intrat prin post in paradis? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfatuitor pe sarpe, care ne indeamna sa mancam, ca sa ne crutam trupul! Nu-ti gasi scuza in boala trupului sau in slabiciune! Nu-mi spune mie scuzele! Spune-le lui Dumnezeu, Care stie totul! Imi spui ca nu poti sa postesti. Dar sa te ghiftuiesti in toate zilele vietii tale si sa-ti strivesti trupul sub greutatea mancarurilor, poti? Stiu ca doctorii nu prescriu bolnavilor mancaruri felurite, ci post si infranare. Cum dar? Daca poti sa postesti si sa te infranezi cand esti bolnav, pentru ca spui ca nu poti s-o faci cand esti sanatos? O mica inaltare a valurilor da la fund o corabie incarcata cu multe poveri, pe cand o corabie cu o incarcatura potrivita trece usor prin furtuna, ca n-o impiedica nimic sa pluteasca pe deasupra valurilor. Tot asa se intampla si cu trupurile oamenilor. Impovarate necontenit cu prea multa mancare, trupurile se imbolnavesc cu usurinta; dar, daca folosesc mancare putina si usoara, scapa si de suferinta pe care o asteapta de pe urma bolii, ca de o furtuna ce se porneste impotriva lor, dar se departeaza si de suferinta care incepe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stanca din mijlocul marii.

( Sf. Vasile cel Mare,

Omilia I – Despre post,

III – IV )

Cunoasterea lui Dumnezeu

Ce este Dumnezeu dupa fire si fiinta n-a aflat careva dintre oameni niciodata, nici nu va afla… Acum tot ceea ce ajunge la mine este o radiere scurta si o mica lucire a unei mari lumini. Deci, chiar de-a cunoscut cineva pe Dumnezeu sau a marturisit ca L-a cunoscut, L-a cunoscut cat numai sa para mai luminat altuia care nu a fost luminat deopotriva.

Deci, tot adevarul si intreg Cuvantul e greu de explicat si de patruns. Cu cat e mai desavarsit cuvantul despre Dumnezeu, cu atat este mai greu de primit si implica mai multe obiectii si rezolvari mai anevoioase.

( Sf. Grigorie de Nazianz,

Cele cinci cuvantari teologice,

Cuv, 28, 17, 21 )

Folosul mantuitor al smereniei

Daca omul ar fi ramas in slava ce i s-a randuit de Dumnezeu, n-ar fi avut o falsa maretie, ci una adevarata. Ar fi fost inaltat de puterea lui Dumnezeu, ar fi fost luminat de intelepciunea dumnezeiasca si s-ar fi bucurat de viata vesnica si de vesnicele bunatati, dar pentru ca si-a mutat in alta parte dorinta de slava dumnezeiasca, pentru ca nadajduia sa fie mai mare si pentru ca se grabea sa ia ce nu putea lua, a pierdut si ceea ce nu putea avea. De aceea, cel mai bun mijloc pentru mantuirea lui, pentru vindecarea de boala si pentru intoarcerea spre starea de la inceput este smerenia, adica a nu-si inchipui ca se poate impodobi cu propriile lui puteri, cu vreo slava oarecare, ci sa o ceara de la Dumnezeu. Asa isi va indrepta greseala, asa isi va vindeca boala, asa se va intoarce la sfanta porunca pe care a parasit-o…

Nu te mandri niciodata fata de nimeni, nici fata de cel mai mare pacatos! Adeseori, smerenia mantuieste pe cel cu multe si mari pacate. Toate faptele Domnului ne invata smerenia. Cand era prunca, era in pesterea; si nu in pat, ci in iesle; in casa unui teslar si a unei sarmane mame, supunandu-se mamei Lui si logodnicului ei; a fost invatat si a auzit lucruri pe care n-avea nevoie sa le invete si sa le auda; a stat inaintea arhiereilor cum sta un acuzat; a fost scuipat de slugi si de cei mai josnici robi…

Astfel, Domnul a strabatut de la nastere pana la sfarsitul Sau pe toate cele omenesti…

Nu fi aspru cand dojenesti, nici grabnic si patimas cand mustri, ca si aceasta este tot mandrie. Nu osandi pe altii pentru toate fleacurile, ca si cand tu ai fi cu desavarsire drept. Priveste cu ochi intelegatori pe cei ce gresesc si ridica-i duhovniceste din pacatul lor… Pe scurt, urmareste atat de mult smerenia, ca si cum ai fi indragostit de ea. Indrageste-o si te va slavi.

( Sf. Vasile cel Mare,

Omilia a XX-a – Despre smerenie

I, IV, VI, VII )

Din aceeasi categorie: De ce se razboieste diavolul cu omul?

De ce se razboieste diavolul cu omul?

Diavolul, fiind vas plin de toata rautatea, a primit si pacatul invidiei si ne-a pizmuit cinstea. Nu suferea sa ne vada ca ducem in rai o viata fara durere. Si, prin viclenii si mestesuguri, a inselat pe om; folosindu-se, pentru amagire, tot de dorinta pe care o avea si el de a fi asemenea cu Dumnezeu, i-a aratat pomul cunostintei binelui si raului si i-a fagaduit ca prin mancarea fructului acestuia va ajunge asemenea lui Dumnezeu…

N-a fost facut deci dusman al nostru, dar din pricina invidiei, a ajuns in dusmanie cu noi. Vazandu-se aruncat jos dintre ingeri, n-a suferit sa vada pe pamantean inaltat, prin propasirea in virtute, la vrednicia ingerilor

( Sf. Vasile cel Mare,

Omilia a IX-a – Ca Dumnezeu nu este autorul relelor, VIII )

Din aceeasi categorie: Folosul mantuitor al smereniei