Despre post – Parintele Arhimandrit Melchisedec

Un interviu de George Crasnean, facut in Postul Pastelui

Parintele arhimandrit Melchisedec Suparschi se nevoieste in sfanta manastire a Lainiciului, in vecinatatea avvei Adrian Fageteanu. ( Este insa mai ,, tanar ” cu 10 ani decat el ). Licentiat in Teologie in anul 1949, avea sa devina Magistru in Teologie Biblica in 1957, sustinandu-si lucrarile cu PF Patriarh Iustin Moisescu si PC Profesor Dumitru Fecioru. De numele sau se leaga re – ctitorirea manastirii Visina ( sec. XV ), la care a trudit vreme de opt ani, intre 1994 si 2002.

” Daca vreun episcop sau presbiter, sau diacon sau ipodiacon,sau citet, sau cantaret, nu posteste sfantul si marele post al Pastilor sau Miercurea sau Vinerea, sa se cateriseasca… iar daca va fi laic sa se afuriseasca. “( Canonul 69 Apostolic )

- Parinte, vine sfantul si marele post al Paresimilor ( de la latinescul ” quadragessima “- patruzeci ). Sfantul Vasile cel Mare spune ca postul ,, a fost legalizat in Paradis “. Sfintia voastra ce parere aveti?

- Postul este cea mai veche si cea dintai porunca pe care a dat-o Dumnezeu omului. Caci a zis Dumnezeu catre stramosii nostri: ,, Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! ” ( Facere 2, 16-17 ). Deci l-a indemnat sa posteasca! Bineinteles ca Adam n-a ascultat povata si a cunoscut numaidecat raul ( binele il stia deja). Pentru neascultarea sa ( si pentru a nu invesnici moartea ) a fost alungat din rai, sa osteneasca pe pamant, in sudoarea fetei sale sa-si manance painea sa ( cf. Facere 3, 19 ). Are mare dreptate Sfantul Vasile cel Mare asadar. Mai tarziu, proorocii si sfintii Noului Legamant vor pazi si ei porunca postului. Se stie ca evreii posteau o zi pe luna, iar cei mai zelosi, doua zile pe saptamana: lunea si joia. Moise a postit si el patruzeci de zile pentru a primi Tablele Legii ( Iesire 24, 28 ) si niciodata n-a vorbit cu Dumnezeu pana ce inainte n-a postit. Sfantul Ilie Tesviteanul, dupa ce a incuiat barierile cerului ca sa nu ploua trei ani si sase luni, pentru neascultarea evreilor ce se inchinau lui Baal, a postit tot patruzeci de zile, in pustia Iordanului ( III Regi 19, 8 ). Si tineti minte remarca Sfantului Ioan Gura de Aur: erau sfinti care aveau indrazneala inaintea lui Dumnezeu si, cu toate acestea, posteau ca sa se poata apropia de El! Tot post particular intalnim si la Daniil in Babilon, de trei saptamani ( Daniel 10, 2-3 ), la regele David ( Psalmii 34, 13 si 18, 24 ), precum si la proorocita Ana ( Luca 2, 36-37 ).

Domnul nostru Iisus Hristos, inainte de a iesi la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu, dar dupa Botez ( trebuie remarcat acest lucru! ), patruzeci de zile s-a infranat in desertul Quarantaniei. Si nu a fost lasat fara ispita, caci diavolul intr-atata L-a ademenit – voind prin asta a pierde vesnicia pentru neamul omenesc – pana si-a auzit: ,, … inapoia Mea satano! caci scris este: ” Domnului Dumnezeului tau se te inchini si Lui singur sa-I slujesti ” “( Matei 4, 10 ).

- Da, parinte, dar tot atunci i-a zis si: ,, nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu “( Matei 4, 4 ), parafrazand Deuteronomul 8, 3 – cum il reda Septuaginta, pentru ca textul masoteric elimina cucantul ” cuvant “, care face trimitere la Logos, adica la Hristos ( inteleapta observatie ii apartine IPS Parinte Bartolomeu Anania ). Asa ca, in post, cred ca putem avea intarire prin cuvantul Domnului.

- Da, insa numai daca asociem postului nostru rugaciunea unei vieti curate. Astfel vom birui ispitele ce vor veni asupra noastra – si ele vor veni negresit, din moment ce au venit si asupra Mantuitorului – decat plinind poruncile lasate de Dumnezeu: iubindu-ne aproapele si milostivindu-l, iertand celor ce ne gresesc noua si marturisind toate faradelegile noastre duhovnicului, pentru a ne invrednici noi a lua Trupul si Sangele Domnului cu frica si cu cutremur. Ar trebui sa ne apropiem de aceasta taina precum s-a cuminecat Maria Egipteanca, luand Sfanta Impartasanie din mainile avvei Zosima dupa saptesprezece ani de post si rugaciune in pustia Iordanului. Iata temeiuri biblice care dovedesc importanta postului.

- Cat si cum sa postim, parinte?

- Biserica a randuit patru posturi generale pe an: Postul Pastelui, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului si Postul Nasterii Domnului, precum si zilele de miercuri si vineri de peste an ( in amintirea vinderii si rastignirii Mantuitorului – iar Sfantul Simeon al Thessalonicului spune ca tot intr-o zi de vineri ar fi mancat Adam din fructul oprit ). Calugarii mai postesc si in ziua de luni, la fel si unii mireni mai osarduitori, spre folosul casei, ajutorul in nevoi si binele familiei. Postul Paresimilor n-a avut aceasta durata intotdeauna. Tertullian si Irineu vorbesc de o singura zi de post – Vinerea Mare – altii posteau, in aceleasi vremuri, vinerea si sambata dinaintea Pastilor, altii o saptamana inainte de Inviere, iar antiohienii sase saptamani. Practica acestora din urma a fost adoptata de intreg Rasaritul, dar abia in secolul IV, dupa ce mai-nainte cu un veac, Postul Mare fusese impartit in Postul Paresimilor – care tinea din seara Duminicii izgonirii lui Adam din Rai ( a lasatului sec de branza ) si pana in seara sambetei lui Lazar – si Postul Pastelui – care tinea de la Duminica Floriilor pana la cea a Invierii ( foarte aspru ). Apusul insa, postea doar patruzeci de zile, in timp ce Ierusalimul ajuna 8 saptamani. Bizantul insa, interzicea prin lege chiar,in perioada acestui post, orice petrecere, spectacol, sau joc!

- Da, Bizantul a fost singurul si cel mai longeviv imperiu crestin. Dar referitor la postul de zi cu zi: ce, cat si cand ar trebui sa mancam, parinte?

- In Postul Pastelui prima si ultima saptamana sunt foarte stricte: in primele cinci zile se mananca doar doua mese, una miercuri si alta vineri – dupa Liturghia Darurilor Inainte Sfintite. Cei care nu pot tine post absolut, pot manca marti si joi ( luni insa, nu), dupa vecernie, doar paine si apa. Este exclusa mancarea gatita. Si in restul postului, in zilele de miercuri si vineri, se recomanda mese uscate, o data pe zi, dupa vecernie. Tot dupa vecernie si tot o singura data in zi este permisa mancarea si in restul zilelor celor sase saptamani. Sambetele si duminicile postului se pot servi doua mese pe zi, la amiaza si seara, cu dezlegare la untdelemn si vin, dar nu si la peste ( doar de Buna Vestire si de Florii se dezleaga si la peste ). In Joia Mare se serveste doar o masa, cu dezlegare la vin si ulei, iar in Vinerea Mare, bine este sa tinem post negru. In Sambata Mare, dupa traditie, sa ajuneaza, dar este permisa painea si fructele uscate, pentru cei care nu pot pastra aceasta acrivie. Bineinteles ca nu toti crestinii au aceeasi masura si se mai fac pogoraminte, fiindca trebuie sa ne aducem aminte ca ,, nu suntem sub lege, ci sub har “( Romani 6,14 ). dar este bine sa te sfatuiesti intotdeauna cu duhovnicul in privinta asta. Si este bine de stiut care este dreptarul si masura ortodoxa a postului, pentru ca atunci crestinul stie pe unde se afla fata de sfintele canoane. Altfel ramane surprins ca ramane afurisit, daca nu posteste miercurile si vinerile de peste an si Postul Pastelui!

- Pentru vremurile noastre,e bine sa amintim parinte ca postul are si efect terapeutic.

- Da. Postul este si maica sanatatii, ne asigura Sfintii Parinti. ,, Luati aminte la voi insiva sa nu se ingreuieze inimile voastre cu satiul mancarii si cu betia. “( Luca 21, 34 ), spune Mantuitorul. Iar Sfantul Vasile cel Mare zice ca ,, bucatele cele grase si de multe feluri, neputand sa le mistuie stomacul, multe boli au adus pe lume. Iar infranarii si postului, pururea ii urmeaza sanatatea “. Asadar, tinut cu masura, postul este bun doctor si pentru trupurile noastre. Iar masura postului se ia dupa puterea trupului. Insa nu trebuie uitat ca binefacerile postului se rasfrang mai cu seama asupra sufletului. Apostolul Neamurilor spune ca: ,, bine este a se intari inimile voastre cu duhul, iar nu cu mancarurile “( Evrei 13,9 )

- Parinte, mie mi-e draga o vorba a lui Evagrie Ponticul care spunea ca: ,, ori vei face ce vrea Dumnezeu, ori vei primi ce nu vrei tu “. Si tot meditand la libertatea asta, am ajuns la concluzia ca daca nu gandesti cele ale lui Dumnezeu, neaparat le faci pe cele ale diavolului. Si mai cred ca nu exista o cale de mijloc, desi noua ne place sa credem ca ne mai putem infrati din cand in cand si cu cel viclean. Asta inseamna, in mod logic, ca Dumnezeu ne vrea sfinti. Credeti ca ne-am putea sfinti si desavarsi in lipsa postului si a rugaciunii? Pentru ca foarte multi dintre cei nepostitori se folosesc de vorbele Mantuitorului si spun ca ,, nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om “( Matei 15, 11 ).

- In primul rand trebuie stiut ca Iisus Hristos a spus acestea referindu-se strict la perceptul evreiesc de a nu manca cu mainile nespalate ( cateva versete mai incolo, El spune ca ,, a manca cu maini nespalate nu spurca pe om “, Matei 15,20 ) si nu la infranarea, in sine, de la mancaruri. In al doilea rand, apostolul Pavel spune la Evrei 12,14: ,, Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul”. Asadar, fara sfintenie nu vom intra in Imparatia Tatalui. Iata, de pilda Moise – el n-a postit ca sa primeasca Tablele Legii, ci ca sa se sfinteasca si sa poata sta in preajma lui Dumnezeu. Insa pe om nu-l intineaza atat hrana cat pornirile pacatoase ale inimii. Hrana este pentru trup, dar trupul in sine, nici nu poate gresi, nici nu se poate infrana. Mintea este cea care ii poate da adevarata masura si il poate infrana. Abstinenta de la bucate trebuie insotita si de cea de la fapte rele. Si ca sa nu pierdem folosul postului, el trebuie neaparat insotit de lupta duhovniceasca si de rugaciune. Ca sa nu fie fatarnic, postul trebuie sa devina o fapta buna. Si orice fapta buna, spun Sfintii Parinti, are un trup si un suflet. Iar trupul devine insusi postul si sufletul, curatia inimii dobandita – ca sa nu spun sfintenia, pe care o porunceste Domnul: ,, Fiti sfinti! “. Asa ca nu foamea ne va apropia de Domnul, ci pornirea curata a inimii ce doreste infranarea pentru a se desavarsi. ,, Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este!” ( Matei 5,48 ) spune Mantuitorul nostru. Candva, un francez spunea ca nu exista alta tristete pe lume decat aceea de a nu fi sfant! Iar sfintenie, sau indumnezeire, fara post si rugaciune, nu cred ca se poate. Adam a pierdut Raiul pentru ca nu a ascultat porunca postului. Sa nu cumva sa credem ca vom dobandi Paradisul fara infranare. Sau fara rugaciune. Postul fara rugaciune era numit de parintii din vechime, ,, postul demonilor “, pentru ca nici ei nu mananca, dar nici nu se roaga. ,, Daca si in Paradis era nevoie de post, cu atat mai mult este nevoie in afara sa. “, spune Sfantul Ioan Hrisostom. Adam a iesit din Rai pentru ca nu s-a infranat – fructul oprit era frumos la vedere, dar cat de ucigas i-a fost rodul! Poate ca postul ne va ajuta sa revenim in Paradis!

- Parinte, Sfantul Siluan spune ca a te infrana de la bucate inseamna sa te ridici de la masa inainte de a-ti disparea dorul de rugaciune. Ce parere aveti de un astfel de post?

- Exista si infranarea chiar de la cele ingaduite. Pentru ca si cumpatat fiind si mancand de post, de vreme ce esti prea satul, inima nu-ti mai da ghes la rugaciune. Mai apare o problema la cei care fac din post o virtute si isi pierd plata nevointelor lor, pentru ca ,, ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc “. Acestia insa ,, si-au luat plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.” ( Matei 6,16-18 ). Si crestinul sa posteasca cu toate cele 5 simturi, sa nu se infraneze numai de la bucate,ci si de la ganduri pacatoase si sa-si pazeasca inima de rautate. Ca ,, postul cel adevarat nu sta atat in lepadarea de mancaruri, cat in lepadarea de pacate “, spune sfantul Hrisostom. Iar de vrei ca postul sa te ridice la cer, trebuie neaparat sa-l insotesti cu milostenia si rugaciunea. Iata ce-i spunea Arhanghelul Rafael lui Tobit: ,, Mai mult pretuieste rugaciunea cu post si cu milostenie si cu dreptate, decat o bogatie cu nedreptate “.

- Asadar, intelept ar fi pentru crestin sa nu uite, mai ales in timpul postului, ca tot ceea ce este peste masura, de la diavol este! Si dobandind astfel dreapta socoteala, va sti sa se-nfraneze de la orice pornire pacatoasa.

- Trebuie mult discernamant mai ales in a sti sa unim voia noastra cu voia lui Dumnezeu, pentru indumnezeirea si mantuirea noastra. Si cred ca nu putem dobandi aceasta virtute, decat pornind de la un suflet curat. Sfantul Simeon Noul Teolog zice: ,, Putem osteni cu generozitate in lupta virtutii, putem posti, putem priveghea si practica orice fel de nevointa; totul este in zadar daca nu luptam sa ne facem o inima fara rautate “. Si mai trebuie adaugata multa rugaciune.