Cum sa folosim invataturile cuprinse in carti

Sa nu va minunati dar, daca va spun ca prin propria mea cercetare am gasit ceva mai bun pentru voi, care frecventati in fiecare zi pe profesori si sunteti in legatura cu barbatii celebri din vechime, prin srierile pe care acestia le-au lasat. Tocmai pentru aceasta vin sa va sfatuiesc. Ca nu trebuie sa dati cu totul acestor barbati carma vietii voastre, cum ati da carma unei corabii, si nici sa-i urmati oriunde v-ar duce, ci sa primiti de la ei cat va este de folos si sa stiti ce trebuie sa lasati la o parte.

Dupa cum insusirea proprie a unui pom este de a face un frcut bun si frumos, dar si frunzele, care se misca pe ramuri, dau pomului oarecare podoaba, tot asa si cu sufletul: fructul lui este mai cu seama adevarul; dar nu-i lipsit de frumusete daca-i impodobit cu intelepciunea profana, asa precum frunzele ofera fructului invelis si infatisare frumoasa.

Se spune ca marele Moise, al carui nume este foarte mare la toti oamenii din pricina intelepciunii sale, s-a apropiat de contemplarea Celui ce este (Iesire 3, 14 ), numai dupa ce si-a exercitat mai intai mintea cu invataturile egiptenilor (Fapte 7, 22). Asemanator acestuia, desi in timpuri mai noi, se spune ca si inteleptul Daniil (Dan. 1, 4), pe cand era in Babilon, numai dupa ce a invatat bine intelepciunea caldeilor, s-a apropiat de invataturile dumnezeiesti.

Trebuie sa cititi scrierile autorilor profani asa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fara nicio alegere la toate florile, nici nu incearca sa aduca tot ce gasesc in toate florile peste care se asaza, ci iau cat le trebuie pentru lucrul lor, iar restul il lasa cu placere. Noi, daca suntem intelepti, sa luam din carti cat ni se potriveste noua si cat se inrudeste cu adevarul, iar restul sa-l lasam si sa ne ferim de ce este vatamator.

(Sf. Vasile cel Mare,

Omilia a XXII-a – Catre tineri,

II, III)