Din intelepciunea parintelui Cleopa – Despre ascultarea de Dumnezeu

De la începutul zidirii lumii toţi oamenii care au ascultat de Dumnezeu au fost fericiţi şi în veacul de acum şi în cel viitor. Aşa vedem cã strãmoşii noştri, Adam şi Eva, cât au ascultat de Dumnezeu, Fãcãtorul lor şi au pãzit cu sfinţenie porunca Lui, au fost fericiţi şi s-au îndestulat de toatã frumuseţea şi desfãtarea Raiului. Iar când de bunã voie s-au abãtut de la ascultare şi au cãlcat porunca Ziditorului lor, au fost pedepsiţi şi izgoniţi din Rai. Dacã vom merge cu memoria prin istoria cea sfântã a lumii adicã prin cele scrise în Sfânta şi dumnezeiasca Scripturã vom vedea cã toţi oamenii sfinţi şi aleşi ai lui Dumnezeu, care au ascultat şi au împlinit poruncile Lui, au fost fericiţi pe pãmânt şi s-au învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu.

Noe, care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultând de Dumnezeu şi fãcând corabia şi toate câte i-a poruncit El, s-a izbãvit el şi toatã familia sa de apele potopului şi a fost binecuvântat de Dumnezeu. La fel şi fericitul patriarh Avraam, ascultând de Dumnezeu şi ieşind din pãmântul sãu şi din rudenia sa, a mers în Haran şi de acolo în pãmântul fãgãduinţei, Canaan, unde vieţuind, a arãtat cea mai desãvârşitã ascultare, încât pe singurul sãu fiu, Isaac, a voit sã-l aducã jertfã lui Dumnezeu, închipuind prin aceasta cu tainã mai înainte aducerea ca jertfã de  Pãrintele ceresc a Fiului Sãu iubit, pentru mântuirea şi rãscumpãrarea neamului omenesc din robia diavolului. Pentru aceastã credinţã şi ascultare desãvârşitã a lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat cu jurãmânt şi tatã a multor neamuri l-a numit. Dar, pe lângã marea binecuvântare dumnezeiascã spre veşnicã fericire, Avraam a fost binecuvântat de Dumnezeu şi cu fericirea cea vremelnicã spre îndestulare cu toate cele de  nevoie vieţii de pe pãmânt. La fel Moise, ascultând de Dumnezeu când a fost trimis sã scoatã din robia lui Faraon pe poporul lui Israel, şi pentru ascultarea lui, Dumnezeu a fãcut prin mâinile lui mari şi preaslãvite minuni, prin care a pedepsit pe egipteni şi a scos din robia lui Faraon pe poporul Sãu Israel. Bunul Dumnezeu face mari promisiuni celor ce vor asculta de El şi de poruncile Lui:

„De veţi asculta cu luare aminte cuvântul Meu şi veţi face toate câte vã poruncesc şi de veţi pãzi legãmântul Meu, Îmi veţi fi popor ales din toate neamurile, cã al Meu este tot pãmântul, iar voi Îmi veţi fi preoţie împãrãteascã şi neam sfânt“.

Cu aceste prea puţine zise despre fericirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru cei ce ascultã de El din Legea Veche, dacã vom muta cuvântul nostru spre Legea Harului, vom afla cã cea mai mare şi mai desãvârşitã ascultare şi supunere faţã de Dumnezeu, a avut-o Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care a ascultat de Tatãl pânã la moarte, iar moartea de cruce. Ascultare şi supunere cãtre Dumnezeu a arãtat şi Preasfânta Fecioarã Maria, când a trimis Dumnezeu la ea în Nazaretul Galileei pe Arhanghelul Gavriil sã-i vesteascã cã va naşte pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul. Ea, deşi nu ştia de bãrbat, înţelegând de la înger taina cea mare şi negreşitã ce avea s-o sãvârşeascã Dumnezeu prin ea, pentru mântuirea lumii, s-a supus cu mare smerenie şi a zis cãtre înger:

„Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul Tãu“.

Astfel, cu ascultarea şi smerenia ei pe pãmânt a vindecat neascultarea Evei din Rai. Ascultare mare a avut şi Dreptul Iosif, cãci auzind în vis pe îngerul Domnului, poruncindu-i sã nu se teamã şi sã ia pe Maria, logodnica sa, a fãcut ascultare cu mare încredere, înţelegând cã Preacurata Fecioarã Maria a zãmislit de la Duhul Sfânt. Nu numai cã nu s-a îndoit de zãmislirea ei, ci şi cu mare smerenie şi supunere a slujit Fecioarei Maria la fuga în Egipt, ca şi în toatã vremea vieţii lui, înţelegând cã prin aceasta el slujeşte lui Dumnezeu la taina mântuirii neamului omenesc, aducându-şi aminte de cele scrise:

„Fericiţi cei ce pãzesc poruncile Lui şi-L cautã pe El cu toatã inima“, şi „Fericiţi sunt cei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu şi îl pãzesc“.

Sfinţii şi dumnezeieştii Apostoli au ascultat şi ei de Mântuitorul când au fost chemaţi sã fie vânãtori de oameni. Pentru desãvârşita lor ascultare de Hristos s-au învrednicit şi de mari daruri de la Dumnezeu şi s-au îmbrãcat cu putere de sus la Cincizecime. Ascultare desãvârşitã a fãcut şi mulţimea cea mare a mucenicilor, a ierarhilor şi a mãrturisitorilor dreptei credinţe, care, împlinind cuvintele Mântuitorului, şi-au pus sufletele lor pentru El şi pentru Evanghelie spre a-L dobândi în viaţa cea veşnicã. Asemenea lor au trãit sub ascultare toţi drepţii urmãtori lui Hristos, pãrinţii şi înaintaşii noştri, silindu-se la ascultare şi împlinirea poruncilor Lui prin fapte bune, pentru a se încununa în ziua cea mare a judecãţii de apoi când dreptul Judecãtor va rãsplãti fiecãruia dupã faptele sale.

Fericiţi cei ce pãzesc poruncile Lui şi-L cautã pe El cu toatã inima!

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume pe calea ascultãrii, şi a ascultat de Pãrintele Sãu pânã la moarte, şi încã moarte de cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a înãlţat şi I-a dãruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece, al  celor cereşti, al celor pãmânteşti şi al celor dedesubt. Şi sã mãrturiseascã toatã limba cã Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatãl. Biserica creştinã este Biserica dragostei şi a ascultãrii, pentru cã a fost întemeiatã de Hristos prin iubirea Tatãlui şi ascultarea „pânã la moarte de cruce“ a Fiului. Mântuitorul a ascultat de Tatãl, iar Apostolii Sãi au ascultat de El.

“Rãmâneţi în Biserica Vieţii, în Biserica iubirii şi ascultãrii. Aici în Bisericã este Hristos, aici sunt Sfintele Taine, aici sunt îngerii şi sfinţii din cer, aici sunt oamenii credincioşi şi toţi pãrinţii din neam în neam. Fãrã ascultare nu ne putem mântui. Iar de vom trãi sub ascultare de Hristos, de Bisericã şi de pãstori, vom dobândi şi pe pãmânt binecuvântare şi pace, iar dincolo viaţã veşnicã vom moşteni. Amin“, spunea pãrintele Cleopa.

Cuvânt la sărbătoarea Sfântului, Slăvitului, Marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311) fiind fiul voievodului cetăţii Tesalonicului. El fusese botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Părinţii săi l-au învăţat toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia către săraci, făcând bine tuturor. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Alături de Sf. Dimitrie, pe 27 octombrie, Biserica noastră cinsteşte şi pe Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi, care a trăit în vremea împăraţilor vlahi şi ale cărui sfinte moaşte se află la Catedrala Patriarhală de la Bucureşti.

Ajungând Sf. Dimitrie la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume. Murind voievodul Tesalonicului, împăratul Maximian l-a chemat pe fiul acestuia şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos. Aflând împăratul că voievodul Dimitrie este creştin s-a mâniat foarte tare. De aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Şi, Dimitrie fiind întrebat, dacă sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Şi îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă. Un oarecare tânăr creştin Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie care se afla în temniţă, îi zise:

“Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine”.

Iar sfântul, însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise:

“Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”.

Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. Împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat. Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe sfântul în temniţă. Şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi uimitoare tămăduiri. Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat şi capul Sfântului Nestor. Zăcând trupul sfântului mort pe pământ, au luat apoi nişte creştini cinstitele lui moaşte şi le-au îngropat cu cinste şi cu dragoste dumnezeiască. Iar o slugă a sfântului a strâns sfinţitul sânge al mucenicului, în sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, încă şi inelul sfântului ce-l purta în mână sângerându-l cu mucenicescul sânge, multe minuni a făcut cu el, încât s-a umplut toată cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. De aceea nici era cu putinţă a se ascunde aceasta de Maximian, nici el a suferi reproşurile; ci au prins numaidecât pe acea minunată slugă, pe nume Lupul şi l-au omorât.

Trecând ceva vreme şi înmulţindu-se minunile şi ajungând în toate părţile vestea lor, un om oarecare, Leontie, foarte de cinste şi cu căldură spre credinţa în Hristos, a căzut într-o boală foarte grea, că socotea mai de dorit moartea şi neputând doctorii nimic a-i folosi şi boala tot întărindu-se, a năzuit la sfânta biserică a mucenicului. Şi cum l-au dus şi l-au pus acolo, chemând el numele sfântului prin buzele sale, s-a vindecat de acea boală. Şi precum Leontie îşi luă tămăduirea atât de repede, la fel de repede se răsplăti el. Drept mulţumire, a început să facă o biserică mare din piatră în locul bisericii mici din lemn, în cinstea Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie. Pe când săpau temeliile bisericii, cu rânduiala lui Dumnezeu, au descoperit şi racla cu moaştele Sfântului Dimitrie, din care izvora mir bine mirositor cu care se ungeau cei suferinzi şi se vindecau. Biserica făcută de Leontie a fost mărită mai târziu, ajungând cea mai mare şi mai veche biserică din Tesalonic, care se păstrează până astăzi. Tot Leontie, fiind iubitor de Dumnezeu, a făcut o raclă nouă din argint şi a aşezat în ea moaştele Sfântului Dimitrie, care se păstrau sub altarul marii biserici. Mormântul Sfântului Dimitrie se află şi astăzi la biserica sa din Tesalonic unde merg zilnic credincioşii în pelerinaj şi cer ajutorul lui.

Sf. Dimitrie, ajutor întru mântuire!

Pentru aceasta îl cinstim pe Sfântul Dimitrie şi-i cântăm cântări de laudă, pentru că el a biruit pe vrăjmaşul cel nevăzut şi a luat cununa biruinţei de la Hristos, Dumnezeu. În această zi se face mare pelerinaj cu icoana Sfântului Dimitrie la mormântul lui din Tesalonic şi toţi creştinii aduc flori de dumitriţă la biserici şi prin casele lor. Dar nu numai în Grecia, ci şi în ţara noastră este cinstit foarte mult de credincioşi. Se cade să avem curaj şi să nu dăm înapoi în faţa ispitelor şi necazurilor vieţii. Fără râvnă şi bărbăţie, fără rugăciune şi smerenie, fără iubire creştină şi biserică, fără răbdare şi ajutorul sfinţilor nu ne putem mântui. Să-l rugăm pe Marele Mucenic Dimitrie să ne fie călăuză, ajutător, model de jertfă şi rugător înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.

http://monitoruldevrancea.ro/monitorul_de_vrancea-2-97383.htm

Pentru a vedea poze cu biserica din Tesalonic (Grecia) a Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir (foarte frumoasa, am vazut-o si pe viu ), cu moastele Sfantului, interiorul bisericii, si subsolul-temnita in care a fost martirizat Sfantul, va rog faceti un click aici: http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=250357

VIDEO: Predica la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva – ocrotitoarea Moldovei

Troparul Cuvioasei:

Va rog sa cititi si: Predica la Sfanta Cuvioasa Parascheva

Pentru paraclis, va rog sa intrati aici: Paraclise

Treptele iubirii vrajmasilor, conform Sf. Ioan Gura de Aur

1. Prima treapta e de a nu face primii raul.

2. Cea de-a doua treapta e de a nu ne razbuna pe masura a chiar suferintei care ni s-a facut.

3. Cea de-a treia treapta e de a nu ne razbuna deloc, si de a lasa razbunarea in grija lui Dumnezeu. “Nu rasplatiti nimanui raul cu rau” (Rm 12, 17); “nu va razbunati voi singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu; caci scris este: A mea este razbunarea, Eu voi rasplati, zice Domnul” (Rm 12, 19).

4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Hristos spune: “Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!” (Mt 5, 39).

5. A cincea treapta e de a nu ne infuria la randul nostru pentru ceea ce ne fac vrajmasii, ci de a-i suporta, de a da dovada de rabdare, de a indura tot ceea ce ne fac sa suferim, dupa exemplul Apostolului: “Prigoniti, rabdam” (1 Co 4, 12) si dupa idealul pe care il fixeaza altundeva: “caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce este al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz – rabdati” (2 Co 11, 20).

6. A sasea treapta e de a nu ne mahni launtric pentru afronturile, injuriile, incercarile si intristarile pe care ne fac sa le suferim vrajmasii nostri, sau cum spune Sfantul Simeon Noul Teolog: “de a avea neschimbat aceeasi buna simtire egala pentru cei ce ne batjocoresc in fata, ne calomniaza, ne judeca, ne osandesc, ne injura si ne scuipa in fata, si pentru cei ce iau in afara infatisarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi lucruri fara sa se poata insa ascunde de fapt”.

7. A saptea treapta e de a privi ocarile primite drept o binefacere, de a ne bucura de ele si de a multumi lui Dumnezeu. “Fericiti veti fi cand oamenii va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind din pricina Mea” (Mt 5,11).

“Daca cineva il tine minte pe fratele care l-a mahnit, suparat sau ocarat, trebuie sa-si aduca aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos, sa-l priveasca drept un binefacator. Caci daca te mahnesti in asemenea imprejurari e pentru ca sufletul tau e bolnav. Caci daca n-ai fi bolnav, n-ai suferi. Trebuie insa sa multumesti acestui frate pentru ca datorita lui iti cunosti boala, trebuie sa te rogi pentru el si sa primesti ce vine de la el ca pe niste leacuri trimise tie de Domnul” (Sfantul Zosima).

8. A opta treapta e de a ne oferi de bunavoie ocarilor. “De te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt” (Mt 5, 39).

9. A noua treapta e de a voi sa suferim mai mult decat vor altii sa ne faca sa induram.

10. A zecea treapta e de a nu avea ura pentru cei ce ne maltrateaza.

11. A unsprezecea treapta e de a nu simti ranchiuna, de a nu avea nici manie, nici resentiment fata de vrajmasii nostri. “Iubirea – scrie Sfantul Ioan Scararul - este propriu-zis lepadarea oricarui cuget potrivnic, caci iubirea nu socoteste raul” (1 Co 13, 5).

12. A douasprezecea treapta e de a nu-i invinui pe vrajmasii nostri, de a nu-i critica, de a nu vorbi rau drept de ei si chiar de a nu descoperi altora raul pe care ni-l fac.

13. A treisprezecea treapta e de a nu avea niciun dispret pentru ei.

14. A paisprezecea treapta e de a nu avea in noi nicio urma de aversiune sau respingere fata de ei.

15. A cincisprezecea treapta e de a nu incerca nici cea mai mica amaraciune fata de ei la gandul a ceea ce ne-au facut, nici cea mai mica intristare.

16. A saisprezecea treapta e de a nu-i judeca defel, ci de a privi la propriile noastre nedreptati. “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si nu vezi barna din ochiul tau?” (Mt 7, 1-3).

17. A saptesprezecea treapta e de a ierta sincer. “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.” (Mt 6, 12). “Ca de veti ierta oamenilor greselile lor. ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc greselile voastre” (Mt 6, 14).

“Cine nu pizmuieste si nu se manie pe cel ce l-a intristat si nu tine minte raul de la el, inca nu are dragoste fata de acela. Caci poate sa nu rasplateasca raul cu rau, chiar daca nu are multa dragoste, pentru ca asa e porunca”; “cine nu iubeste pe cineva, prin aceasta inca nu si-l uraste; iar cel ce nu-l uraste, inca nu si-l iubeste. Si poate sa stea la mijloc: adica nici sa-l iubeasca, nici sa-l urasca” (Sfantul Maxim Marturisitorul).

18. A optsprezecea treapta e de a ne sili sa ne impacam cu vrajmasii nostri, precum spune Hristos: “Du-te mai intai si te impaca cu fratele tau” (Mt 5, 24), “impaca-te cu parasul tau degraba, pana esti cu el pe cale” (Mt 5, 25).

19. A nouasprezecea treapta e de a avea inima si compatimire pentru ei. “Fiti milostivi, precum Tatal vostru milostiv este” (Lc 6, 36).

20. A douazecea treapta implica nu numai renuntarea la a fi razbunat de Dumnezeu, dar si la dorinta ca El sa pedepseasca vreodata pe vrajmasii vostri. Sfatul Apostolului: “Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu, caci scris este: <<A  Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul>>” (Rm 12, 19).

21. A douazeci si una treapta e de a ne ruga lui Dumnezeu pentru ei. “Rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Mt 5, 44).

22. A douazeci si doua treapta e de a avea afectiune pentru ei. “A iubi din adancul sufletului si a-i imbratisa fara patima ca pe niste prieteni adevarati, cu lacrimi de iubire sincera, fara sa se afle in acea clipa nici urma vreunei suparari in noi” (Sfantul Simeon).

23. A douazeci si treia treapta e de la voi si a le face binele. “Binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc” (Mt 5, 44); “cautati ce este bine inaintea tuturor oamenilor” (Rm 12, 17). “daca vrajmasul tau flamanzeste, da-i sa manance; daca inseteaza, da-i sa bea” (Rm 12, 20).

24. A douazeci si patra treapta e de a-i privi pe cei ce ne fac raul deopotriva cu cei ce ne fac binele, si a-i iubi in mod egal. “A-l privi pe cel ce ne loveste ca si pe cel ce ne mangaie, pe cel ce ne dispretuieste ca si pe cel care ne cinsteste, pe cel ce ne ocaraste ca si pe cel ce cinsteste, pe cel ce ne mahneste ca si pe cel ce ne usureaza” (Sfantul Varsanufie).

25. A douazeci si cincea treapta e de a-i trata pe vrajmasii nostri ca pe prietenii nostri. “Fata de cei ce ne-au nedreptatit trebuie sa ne purtam ca fata de niste adevarati prieteni, si sa-i iubim ca pe noi insine” (Sf. Ioan Gura de Aur).

26. A douazeci si sasea treapta e de a-i iubi pe vrajmasii nostri nu numai ca pe noi insine, dar chiar mai mult decat pe noi insine.

Va rog sa cititi si: Predica Mitropolitului Augustin de Florina la duminica a XVIII-a dupa Rusalii (Luca 6, 31-36) O LEGE “Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea”

Londra 2012 – Olimpiada sionistilor?

Mai sus puteti vedea videoclipul de prezentare a mascotelor olimpiadei din Londra, din vara anului 2012: Wenlock si Mandeville. Sunt doua chestii mici, metalice, stralucitoare. Au un singur ochi – deci continua campania de promovare a “all seeing eye” - o campanie dusa prin filme, videoclipuri, reclame, s.a.m.d.

Sunt urati (arata ca niste asa-zisi extraterestrii sau ca “monstruletii” lui Lady Gaga) si promoveaza homosexualitatea. Toata lumea stie ca acei batjocoritori ai fiintei umane ca creatie divina au ca “steag” culorile curcubeului. Ei bine, cele doua chestii de mai sus pleaca la sfarsitul videoclipului nu numai pe un curcubeu, ci pe doua! Cate unul de fiecare, ca sa nu se bata pe el, probabil.

Si mai demult s-a lansat si logo-ul. Pe langa faptul ca e urat si nu are nicio treaba cu sportul in general sau cu olimpiadele in special, are si o vadita nuanta de… sionism.

Acest logo cica ar vrea sa arate ca “2012″. Un “2012″ urat, dupa cum ne-am obisnuit. Vedeti si punctul din mijloc care nu are nicio legatura nici cu Londra, nici cu 2012, nici cu cerculetele alea de la olimpida. Atunci, ce e cu el? Voila:

Primul doi e de fapt un “z”, acel 1 stramb + punctul inutil = “i”, zero = “o”, iar 2-ul care arata ca un fulger = “n”. Si a iesit “zion” - varianta englezeasca a cuvantului “sion”. Asadar, sionistii, ca intotdeauna, vor controla si urmatoarea olimpiada. Curcubeele, extraterestrii, sionistii + toata lumea cu ochii tinta pe transmisiunea Tv din Londra… vom avea oare parte de ceva “Blue Beam”?

Criza locurilor de munca va provoca tulburari sociale

Somajul nu va reusi sa ajunga la nivelul de dinaintea crizei financiare globale decat in 2015, iar asta doar daca guvernele vor continua cu masurile de austeritate, provocand insa tensiuni sociale importante, avertizeaza Organizatia Internationala a Muncii (ILO), afiliata ONU.

Agentia tocmai a amanat cu inca doi ani, pentru 2015, data prognozata pentru atingerea unui nivel al somajului similar cu cel dinaintea izbucnirii crizei, cand vor fi recuperate cele 22 de milioane de locuri de munca ce lipsesc in clipa de fata, scrie The Telegraph.

“In ciuda unor progrese semnificative… au aparut nori negri pe cerul pietei muncii, iar perspectivele s-au inrautatit in multe tari”, se arata in declaratia ILO.

400.000 de francezi protesteaza fata de reforma pensiilor

Oficialii ONU sustin ca 30-35 de milioane de oameni si-au pierdut locurile de munca, de la inceputul crizei, iar numarul total al somerilor de pe planeta a ajuns anul acesta la 213 milioane de oameni, reprezentand o rata a somajului de 6,5%.

In acesta conditii, in care majoritatea somerilor nu mai au de munca, in medie, de un an de zile, iar guvernele sunt obligate sa aplice masuri de austeritate, ONU se teme ca tensiunile sociale ar putea degenera in revolte si lupte de strada, asa cum s-a intamplat recent in Spania, Belgia, Italia si Grecia, dar si in Franta si Romania.

Proteste in Bucuresti pe 5 octombrie: Sindicatele din educatie ies in strada

Vedeti si: Dinu Patriciu: Tăierea salariilor şi a pensiilor este un chin inutil

Bancher central ceh: FMI a alimentat criza din Europa de Est pentru a determina statele sa ceara ajutor

Rugaciune pentru Sfanta Biserica – impotriva ecumenismului

In ultima vreme s-au cam accentuat intalnirile dintre ortodocsi si papistasi si se vorbeste din ce in ce mai des de o unire intre BO si BC. Conditia: sa ramana papa in frunte. Si altele. Sunt pentru unire, dar o unire care respecta dogmatica ortodoxa, nu cea papistasa. Deci, sperand ca Dumnezeu Se va mai milostivi de noi si ne va mai astepta un timp, propun sa citim aceasta rugaciune de mai jos:

“Adu-Ti aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila si de indurarile Tale cele din veac, pentru care Te-ai intrupat si de voie ai rabdat rastignire si moarte, ai inviat din morti, Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal, pentru mantuirea tuturor celor ce cred drept in tine.

Cauta spre smerenia si rugaciunea tuturor celor ce cu toata inima Te cauta pe Tine. Pleaca-Ti urechea si auzi smerita mea rugaciunea, a nevrednicului robului Tau, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care o aduc Tie pentru poporul Tau.

Adu-Ti aminte de soborniceasca si apostoleasca Ta Biserica, pe care ai castigat-o cu scump Sangele Tau; intemeiaz-o, intareste-o, lateste-o, inmulteste-o, impac-o si o pazeste nebiruita de portile iadului in veci, iar intaratarile ce se pornesc asupra ei le potoleste.

Stinge navala paganilor, pornirile ereticilor degraba le sfarama, le dezradacineaza si intru nimic le intoarce, cu puterea Sfantului Tau Duh.” + o inchinaciune.

Dar si:

“Uneste cu sfanta, apostoleasca si soborniceasca Ta Biserica pe cei ce s-au departat de la dreapta credinta si care, intunecandu-se cu eresurile, se afla intru pierzare, luminandu-i cu stralucirea cunostintei Tale.” + o inchinaciune.

Sa ne rugam si ne va salva Dumnezeu si de ispita asta. Ca daca nu ne salveaza Dumnezeu, atunci cine?

Cititi si: RUGACIUNEA: “Lumina” si “Soarele” sufletului – Bucuria faptei bune

Arhimandritul Justin Popovici: CUM se citeste Biblia si DE CE?

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la duminica a XVIII-a dupa Rusalii (Luca 6, 31-36) O LEGE “Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea”

Iubitilor, exista o lege, care este cea mai veche din toate legile, pe care le-au facut oamenii, ca sa poata sa-si ritmeze armonios legaturile dintre ei si sa traiasca fericiti. Lege, care nu este crestata pe placi de marmura sau scrisa pe hartii si in ziarele oficiale ale statului. O lege pe care a sadit-o Dumnezeu, care l-a plasmuit pe om “dupa chipul si asemanarea Sa” (Facere 1, 26). Si aceasta lege innascuta este legea dragostei.

Aceasta lege striga fiecarui om sa iubeasca. Ii striga sa nu faca niciun rau celuilalt, sa nu fure, sa nu nedreptateasca, sa nu atace onoarea familiala a altuia, sa nu spuna minciuni, sa nu defaimeze si sa cleveteasca sa nu calomnieze pe celalalt, sa nu se duca pe la tribunale si sa faca juraminte mincinoase, sa nu ucida, sa nu ia viata altuia. Acestea le striga legea dragostei. Dar aceasta lege nu se opreste aici. Inainteaza din ce in ce mai mult. Striga nu numai ca trebuie sa nu facem raul, ci trebuie sa facem si binele celorlalti oameni. Flamanzesc? Inseteaza? Le este frig? Se afla intr-o situatie dificila? Sunt in pericol? Noi nu trebuie sa ramanem reci si indiferenti. Trebuie sa alergam in ajutorul lor prin toate mijloacele de care dispunem. Si paine, si apa, si haine, si cuverturi, si medicamente, si orice fel de ajutor, trebuie sa-l oferim celorlalti oameni. Si asa cum ne dorim ca ceilalti oameni nu numai sa nu ne nedreptateasca, ci si sa ne ajute, asa si noi trebuie sa ne comportam fata de ceilalti.

Aceasta este legea innascuta a dragostei, pe care o exprima Hristos in Evanghelia de astazi prin urmatoarele cuvinte:

” Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea” (Luca 6, 31).

Dar Hristos, Care a venit in lume ca sa implineasca, sa desavarseascca, sa completeze legea morala, sa largeasca hotarele iubirii si sa arate desavarsirea, nu vrea ca omul sa se opreasca in drumul iubirii. Vrea ca omul sa inainteze. Vrea ca omul sa urce pe cele mai inalte trepte. Iubirea, asa cum invata Hristos, nu trebuie sa selimiteze la un cerc ingust de oameni. Nu! Pentru ca o astfel de iubire, restransa la putinii oameni care ne iubesc, oricine o poate intalni si la cei mai pacatosi oameni, si la cele mai pacatoase reuniri umane. De pilda: Exista oameni mai rai decat talharii? Apuca armele, se organizeaza in bande, fura, rapesc, necinstesc, ucid oameni. Ii urasc pe oameni. Si totusi, talharii care ii urasc pe altii, intre ei au dragoste; se sustin intre ei. Ura fata de altii, dar iubire fata de ei insisi si fata de anturajul lor. Daca va dispare dragostea dintre ei, banda se va risipi. Lucrul acesta arata ca iubirea este atat de necesara, ca nici cei mai pacatosi nu pot sa traiasca fara iubire.

Dar aceasta iubire, care ii leaga pe pacatosi intre ei, nu este o iubire curata. Este o iubire pacatoasa,  iubire care are drept scop deservirea intereselor omenesti egoiste si pacatoase. Aceasta iubire, iubirea talharilor, are consecinte dezastruoase. Poate sa faca mari catastrofe. Raul, cand este singur, face raul, dar intr-o masura mica. Insa atunci cand cel rau se uneste cu alti rai, iar acestia iarasi se unesc cu altii si se fac multi, mii de mii, milioane multe, o, atunci!…

Daca acesti oameni, care au ura in inima si au ca lozinca “moartea ta este viata mea” si vor sa-i nimiceasca pe toti ceilalti ca sa traiasca si sa conduca ei, daca aceste milioane de oameni rai se vor organiza, se vor inarma cu armele groaznice ale distrugerii si vor face razboi impotriva celorlalte popoare mici si neputincioase, o, ce catastrofa va fi atunci! O astfel de catastrofa groaznica a vazut oamenirea in secolul nostru de doua ori. A vazut-o in cele doua razboaie mondiale, dintre care cel de-al doilea a fost si mai dezastruos decat primul. Milioane de oameni uniti, avand in frunte conducatori oameni salbatici, fiare, ca infricosatoarele fiare ale Apocalipsei, s-au napustit si au imprastiat moartea si catastrofa. Si aceste milioane de oameni aveau dragoste intre ele, dar aveau si ura impotriva celorlalti oameni, pe care voiau sa-i supuna si sa-i nimiceasca. Iubirea lor era limitata, egoista. Nemtii ii iubeau cu patos doar pe nemti. Rusii pe rusi. Italienii pe italieni. Japonezii pe japonezi. Englezii pe englezi, etc. Si marile state, dincolo de asa-numitele lor interese nationale n-au vazut nimic altceva. Iar toate cate le spuneau despre dreptate, toate erau o inselaciune si o iluzie. Din nefericire, acest lucru l-a demonstrat si-l demonstreaza continuu realitatea.

Dar Hristos, Care a sadit in inima oamenilor legea dragostei, nu vrea ca dragostea sa fie limitata si sufocata in limitele inguste ale unui sentiment, care doar are numele de dragoste, dar in realitate este un egoism, o adorare si o zeificare a ego-ului. Iubirea pe care a propovaduit-o Hristos, asa cum vedem in Evanghelia de astazi, sparge limitele inguste, se largeste si se revarsa ca un rau in toata lumea. Hristos ne invata ca trebuie sa-i iubim nu doar pe parinti, pe prieteni, pe rude, pe conationalii nostri, ci chiar si pe straini si pe vrajmasii nostri. Cat de clar se aude glasul lui Hristos!

“Iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine…” (Luca 6, 35).

Zice: Faceti bine chiar si vrajmasilor vostri.

Insa acest lucru este usor? Nu este usor. Dar “cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Doar in crestinism se implineste aceasta iubire ideala, care ii imbratiseaza care si pe vrajmasi.

Vreti un exemplu? Aruncati o privire la Cel Rastignit. Iubirea pe care Hristos a invatat-o, El insusi a implinit-o. Sus, pe Crucea muceniciei Lui, Si-a intins Preacuratele Sale Maini si i-a imbratisat pe toti oamenii, chiar si pe vrajmasii Lui. S-a rugat pentru rastignitorii Sai si a spus acele nemuritoare cuvinte, care frang inimile si celor mai invartosati si nemilosi oameni:

“Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac” (Luca 23, 34).

Iubitilor, va intreb: Suntem crestini? Sa-L imitam pe Stapanul nostru. Sa-L urmam cu fidelitate pe sfantul drum al dragostei, dragoste, pe care trebuie s-o aratam chiar si vrajmasilor nostri.

Sfantul Mucenic Cosma Etolul, Noul Apostol

“Sa va paziti, crestinii mei, sa nu mai faceti afurisenie nici macar pentru o mie de pungi, fiindca afurisenia vrea sa spuna despartire de Dumnezeu si predare diavolului. Pentru acel frate S-a rastignit Hristos si Si-a varsat preasfantul Sau Sange, ca sa-l elibereze din mainile diavolului si tu il afurisesti pentru putin lucru si-l scoti din staulul lui Hristos si-l predai Iadului, iarasi in mainile diavolului?

Mai ai acum gura sa-L numesti pe Dumnezeu “tata”? Desigur nu, ci pe diavol. Oare tu, crestinul meu, n-ai pacate? Gandeste-te: din clipa in care te-ai nascut pana acum de cate ori n-ai gresit si fata de Dumnezeu si fata de fratele tau crestin? Deci daca vrei sa te ierte si pe tine Dumnezeu, iarta si tu pe fratele tau si spune de trei ori: Dumnezeu sa-l ierte si pe el si pe mine!”

Gelozia lui Dumnezeu Care-l vrea pe om pentru cer

Asculta, asadar, fratele meu, sa-ti spun: ” Esti multumit oare daca se uita altul la preaiubita ta femeie?” Nu vei rabda nicicand aceasta. Asa nici Dumnezeu nu rabda nicicand sa ai vreo parte cu apostatul diavol, fiindca te-a facut pentru El si vrea sa te duca in Rai impreuna cu toti ingerii sa te bucuri de slava Lui. De aceea ne-a si facut cu capul sus si ne-a pus mintea in partea de sus, ca sa ne gandim mereu la cele ceresti si pe ele sa le dorim, iar nu lucrurile pamantesti si stricacioase ale lumii.

Preabunul Dumnezeu ne-a dat ochi sa privim spre cer, sa vedem stelele, soarele, luna, toate cele si sa spunem:

“Dumnezeul meu, daca acest soare, care e o faptura, e atat de stralucitor, Tu care ai facut soarele, cu cat esti mai stralucitor? Ah, Dumnezeul meu, invredniceste-ma sa fiu desfatarea Ta!”

Aceasta e datoria noastra, fratii mei! Dumnezeu nu ne-a dat ochi sa ne uitam barbatii dupa femei si femeile dupa barbati, sau sa ne uitam la lucrul fratelui nostru ca sa-l furam si sa-l omoram pe fratele nostru, sau ca sa jucam carti, jocurile diavolului, si sa traim in sangele si nedreptatile fratlor nostri. Dumnezeu ne-a dat picioare? Avem datoria sa mergem la biserica, sa stam in ele cu evlavie si sa umblam pe drumul cel bun. Dumnezeu nu ne-a dat picioare sa umblam prin munti ca lupii, ca niste fiare, sa luam hainele oamenilor, sa-i pradam si sa le luam dobitoacele.

Ne-a daruit Dumnezeu bogatie? Avem datoria sa mancam si sa bem cat ne e de ajuns, sa avem haine de ajuns, iar celelalte sa le dam saracilor pentru sufletul nostru. Dumnezeu nu ne-a dat bogatia ca sa mancam mult, sa ne facem haine foarte scumpe si palate inalte, in care maine vor juca soarecii, iar saracii sa moara de foame. Aceasta e datoria noastra, fratii mei, asa sa stiti. De azi incolo asa sa faceti daca vreti sa va mantuiti.

Vrei sa intelegi, fratele meu, datoria pe care o ai fata de Dumnezeu? Tu, fratele meu, ai o femeie. Esti multumit sa o sarute altul intr-o luna? – Nu. – Intr-un an? – Nu. – In zece ani? – Nu. – In cincizeci de ani? – Nu. – In o suta de ani? – Nu. Nu esti, asadar, multumit ca altul sa desfraneze cu femeia ta, nu vrei sa se atinga de ea nici macar cu degetul. Afla ca Dumnezeu vrea sa ai cu diavolul tot atata parte cata vrei si tu sa aiba cu femeia ta altul. Dumnezeu nu ne-a facut pentru Iad, ci pentru El Insusi, pentru Rai. Aceasta e datoria noastra, crestinii mei.

Icoana Maicii Domnului de la Delani a izvorat mir la exact un an dupa minunea de la Schitul Huta

Sursa: Razboi intru Cuvant

“De ce ambele minuni s-au petrecut tocmai in Bihor si cu icoane care au legaturi cu lupta de rezistenta a ortodoxiei? De ce la sarbatorile Sfantului Ioan Botezatorul, al carui cap a fost taiat, deoarece s-a impotrivit dezmatului si luxului exagerat?”

Minunea de la Delani

Intr-un sat din Bihor icoanele izvorasc mir

Cand anul acesta la Schitul Huta se implinea un an de la lacrimarea icoanei Maicii Domnului, intr-un sat in apropiere de schit, la Delani, o alta icoana a Maicii Domnului a izvorat mir. Atat Schitul Huta cat si parohia Delani au multe lucruri asemanatoare in ce priveste activitatea misionara in zona Beiusului si ambele au hramul Sfantului Ioan Botezatorul.

In data de 29 august 2010 la Delani a inceput sa izvorasca mir din icoana Maicii Domnului pictata de ierodiaconul Siluan de la Manastirea Nicula. Icoana de la Delani este o copie fidela dupa icoana originala de la Nicula care, in urma cu trei veacuri, cand generalul Bukov a intrat in Ardeal, a lacrimat trei saptamani fara oprire. Icoana originala de la Nicula a plans cand peste 200 de biserici si manastiri din Ardeal au fost arse sau demolate de armatele imperiului Habsburgic conduse de generalul Adolf Bukov. Atunci Imparateasa Maria Tereza a impus cu sila, in zonele de sub ocupatie habsburgica, o noua credinta: greco-catolicismul.

In parohia Delani prozelitismul uniat a fost stopat cu curaj si fermitate de catre preotul Ionel Tota si credinciosii din sat cu toate ca presiunile au fost foarte mari atat din punct de vedere a administratiei locale, politic, cat si din partea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea.

Primele semne ale minunii au aparut din ajun, cand, dupa savarsirea vecerniei cu litie si inaltarea de rugaciuni Sfantului Ioan Botezatorul, din piciorul stang al Mantuitorului din icoana a izvorat mir. Primul care a vazut minunea a fost un tanar participant la slujba. Credinciosii prezenti au inmarmurit

“Nu pot explica in cuvinte ce am simtit atunci, ce stare de bucurie duhovniceasca am simtit” spune o credincioasa din satul Delani care a vazut cele petrecute.

In ziua cand Biserica Ortodoxa praznuieste Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie) icoana a izvorat iarasi mir in prezenta a peste 100 crediciosi. Asemenea si in ziua praznuirii Sfintei Cruci icoana a izvorat mir din nou. La putin timp au inceput sa izvorasca picaturi de mir si din alte icoane din biserica.

Credinciosii din zona au facut fotografii si au filmat cateva din momentele in care s-a petrecut minunea, copii dupa aceste inregistrari aflandu-se la casa parohiala din Delani.

Preotul paroh Ionel Tota spune ca e un semn al Maicii Domnului pentru mangaierea credinciosilor si intarirea in dreapta credinta.

Tot in 29 august, cu un an inainte, la Schitul Huta, a lacrimat o copie a icoanei Maicii Domnului din Kazan (Ukraina) ocrotitoare impotriva ereziilor si ajutatoare in vremuri de prigoana. Despre minunile ce au avut loc in eparhia Bihorului, ieromonahul Eftimie Mitra de la Huta spune ca

“Orice minune trebuie marturisita cu tarie, dar si cu atentie, fara a cadea in alte ispite sau capcane ce ni le poate intinde diavolul incercand sa discrediteze lucrarea lui Dumnezeu. Noi ca oameni nu am contribuit cu nimic la aceste minuni. Ne punem totusi intrebarea: De ce ambele minuni s-au petrecut tocmai in Bihor si cu icoane care au legaturi cu lupta de rezistenta a ortodoxiei? De ce la sarbatorile Sfantului Ioan Botezatorul, al carui cap a fost taiat, deoarece s-a impotrivit dezmatului si luxului exagerat? Cred ca Maica Domnului si sfintii vorbesc intr-un mod aparte dar nu toti putem sa ii intelegem intocmai. Cine are urechi de auzit sa auda“.

Credinciosii din zona Beiusului au vizitat biserica din Delani pentru a vedea minunea cu ochii lor si au participat la slujbele oficiate de preotul paroh Ionel Tota. S-au savarsit si slujbe de pomenire a martirilor neamului si taina slujbei de Maslu la care au participat preoti din imprejurimi.

Atat biserica de la Delani cat si cea de la Huta au hramul Sfantului Ioan Botezatorul iar minunile s-au petrecut in ziua cand in Biserica Ortodoxa se sarbatorea Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la un an diferenta una de alta.

Episcopia Ortodoxa a Oradiei si protopopiatul ortodox Beius refuza sa faca vreun comentariu legat de acest subiect. Daca mai marii Bisericii tac, vorbesc icoanele. Si nu oriunde!

prof. Viorel Marculescu

Oradea, 27 septembrie 2010

“Am putea spune ca e un condens dar ce s-a intamplat la fata locului nu pare a fi asta. Daca ar fi un condens s-ar fi umezit intreaga suprafata dar aici s-au umezit doar anumite parti. Mai mult decat atat, condensul nu emana miros de mir, cum a fost in cazul icoanelor de la Huta si Delani. Deocamdata stiinta nu a gasit o explicatie chimica sau stiintifica acestor fenomene”. (Viorel Mudura, fizician, ASTRADROM -Cluj)

***

“Minunile ce se fac prin anumite icoane nu sunt intamplatoare. Ateii incearca sa combata mitul icoanelor, iar credinciosii le cinstesc cu evlavie. Firesc, Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa creada in existenta Sa, in timp ce minunile sunt o dovada a existentei Sale.

Daca te rogi cu credinta orice icoana e facatoare de minuni. Practic minunea nu o face materialul din care e confectionata icoana, ci Maica Domnului sau sfantul al carui chip e in acea icoana. Nu cinstim materia ci pe cel reprezentat in icoana asa cum intr-o fotografie a unei persoane dragi nu indragim hartia din care e confectionata ci pe persoana din imagine. Asa se explica minunile ce se fac cu anumite icoane.

Plansul unor icoane sau izvorarea de mir din acestea sunt o convorbire tacuta a Maicii Domnului (sau a sfantului din icoana) cu noi. Unii se mira, altii se impotrivesc, altii cred cu tarie, altii cauta explicatii, fiecare dupa cum ii este deschisa inima. Exaltarile lumesti trebuie evitate pentru ca, de multe ori, ele pot fi ispite prin care diavolul incearca sa discrediteze lucrarea lui Dumnezeu. Important este ca atunci cand credem sa si traim launtric orice minune pe care Dumnezeu o face in viata noastra, atat in viata de obste cat si in viata personala, aceasta in duhul smerit si cu dreapta cugetare al Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe”.

(ieromonah Eftimie Mitra, Schitul Ortodox Huta, Bihor)

Va rog sa cititi si:

Minune Dumnezeiasca la Schitul Huta: Icoana Maicii Domnului a varsat lacrimi!

Inca o minune a unei icoane ortodoxe a Maicii Domnului:

VIDEO – Februarie 2010: Icoana ortodoxa din Franta plange cu lacrimi de mir!