“Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze.
Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei… Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit. Aşa şi Anania a biruit“.(Parintele Arsenie Papacioc despre IPS Bartolomeu Anania)
IPS Bartolomeu a fost un teolog al Bisericii Ortodoxe Romane si un carturar pretuit al republicii literelor. Intransigent in verb si iertator in duh, aspru judecator al constiintei publice si lesne-iertator al aproapelui, reper neocolit al Transilvaniei ortodoxe, iubit de tineri si cinstit de varstnci, IPS Bartolomeu a dus cu sine ranile unui veac tumultos.
In studentie, a cunoscut febra angajamentelor nationaliste (explicabile, poate, in lumina traumei suferite de ardeleni prin Dictatul de la Viena), asumind totodata o categorica pozitie anticomunista. A facut puscarie, asa cum s-a bucurat ulterior de relaxarea sistemului totalitar (calatorind in SUA). Pentru suferintele indurate in temnita nu si-a ridicat statuie, deplingand totodata pretul scump platit de Biserica Ortodoxa pentru colaborarea cu regimul comunist.
Scriitor de mare talent (format la scoala lui Tudor Arghezi), cronicar de anvergura, retor sclipitor capabil sa inlacrimeze mii de oameni, exeget fin si talmacitor atent al Cartii Sfinte, ierarhul clujean nu si-a ascuns niciodata identitatea ortodoxa, facind totodata proba unei reale deschideri catre lume.
L-am cunoscut pe IPS Bartolomeu ca student al Facultatii de Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Imi amintesc modul afabil in care stia sa-i primeasca pe cei aflati la inceput de drum. Desi foarte ocupat, gasea timp sa raspunda la scrisori. Cautind mereu la vuietul Duhului, IPS Bartolomeu citea si semnele vremii. A laudat progresele medicinei, dar a avertizat impotriva faustismului tehnologic; a pledat pentru integritatea dogmei Bisericii, dar s-a angajat intr-un dialog concret cu reprezentantii Bisericilor romano-catolice si protestante din Germania; a criticat modernismul, dar si-a asumat fara complexe modernitatea.
Neconventional si conservator in acelasi timp, IPS Bartolomeu a pretuit darul vietii si, mai presus de toate, a iubit petrecerea cu Dumnezeu. N-a acceptat niciodata ghetoizarea liturgica a crestinismului, subliniind importanta actiunii jurnalistice, culturale sau filantropice din partea mirenilor. A avut parte de discipoli universitari, s-a lasat cercetat de pelerinii Manastirii Nicula, a incurajat redescoperirea traditiei liturgice si patristice a Bisericii primare, incurajind totodata laicatul sa aperele valorile crestine in cetate.
In ultima Pastorala de Craciun din 2010, IPS Bartolomeu remarca faptul ca sunt tot mai multi crestini care sarbatoresc “un Craciun fara Iisus, o Boboteaza fara aghiasma, un Sfant Ion fara Ioan si, mai ales, un An Nou intr-un revelion perpetuu, fara sfarsit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice si aburi etilici”.
Memoriile lui Valeriu Anania scot la iveala portretul unui om autentic, lipsit de morga infailibilitatii. Putea fi cazon si inflexibil, dar avea nebanuite resurse de candoare, caldura si omenitate. Si-a insusit nu o data criticile pertinente venite din afara, ramand neschimbat pe soclul nevazut al interioritatii (omul launtric din care tisneau convingerilor sale teologice si spirituale).
Desi valcean prin nastere, IPS Bartolomeu (numit in 1993 arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului) s-a integrat perfect in atmosfera Clujului pe care l-a iubit din chiar anii studentiei. A pastorit aproape doua decenii credinciosii din orasul de pe Somes, dar a luminat constiinta a sute de mii, poate chiar milioane de romani. Temut si admirat, numele IPS Bartolomeu a fost evocat in contextul dezbaterilor despre un nou Patriarh. Verbul sau categoric, aplombul unei inteligente de strateg, lecturile surprinzatoare, calcatura grea si umorul dezinhibat - toate au tesut portretul unei personalitati incomode si necesare, cum putine mai sunt astazi. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8259374-despartirea-mitropolitul-bartolomeu-anania.htm
Cateva dintre invataturile IPS Bartolomeu:
Despre moarte
“Moartea nu există, nu trebuie să ne temem de ea. Nu există moarte pentru că există Învierea, moartea este doar o sincopă. Moartea nu există pentru că nu moare în om sufletul și destinul sufletului. La final, în marea trecere, omul îşi pune sufletul în mâna Domnului.”
Despre tineret
De câte ori era în public se adresa celor tineri într-un capitol special din predica sa. “Trăţi-vă tinereţea, e a voastră şi trebuie s-o trăiţi înainte de a fi prea târziu! Îi îndemna apoi să se ferească de primejdiile tinereţii şi să-şi păstreze sănătatea sufletului. Din orice viciu şi credinţă rea este o cale de întoarcere, o singură cale greșită nu are drum de întors: consumul de droguri”, spunea el de câte ori se adresa tineretului.
Despre Iad
“Iadul, ne spunea, este întunericul dinafară, întunericul dens, izolarea totală a individului. Iadul este singurătatea absolută, cea mai mare pedeapsă, expulzarea individului dintre semeni, scoaterea lui din comunitate şi comuniune. Iadul, ca şi Raiul, nu este doar dincolo, poţi să-l întâlneşti şi pe Pământ, în această viaţă.”
Despre Europa, Occident
“Nu vă lăsaţi umiliţi, ne spunea Părintele când noi ne prosternam unei Europe consumeriste care ne dădea cu băţul peste degete, ne e greu să fim trataţi ca nişte primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitîndu-se că dacă suntem astăzi săraci şi înapoiaţi datorită comunismului, este şi prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt ştiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, aşa cum a încercat şi încearcă.”
“Nu aşteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem trataţi ca nişte “balcanici”, uitîndu-se că suntem la nordul Dunarii şi că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, şi dacă am face? Alexandru Paleologu spune că, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici n-ar fi nimic ruşinos în asta. Platon, Aristotel şi Sofocle au fost balcanici. Iar eu aş adăuga: toată doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizaţie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii şi principesele Bizanţului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de păduchi şi râie”.
Despre sfarsitul lumii… cand vor disparea cararile dintre casele noastre
“Paradoxul lumii noastre, spunea Părintele în predicile sale, este că, deşi trăim într-un secol al comunicării electronice, ne îndepărtăm unii de alţii, nu mai comunicăm, nu mai stăm umăr la umăr într-o comuniune. Ne lăsăm manipulaţi, trăim prin intermediul televiziunilor, al internetului, folosind filtre în întâlnirea dintre noi, dintre sufletele noastre. Dar adevăratul sfârşit al lumii va avea loc atunci cînd vor dispărea potecile dintre casele oamenilor.”
Despre suferinta
“Suferinţa asumată este crucea mea, iar dacă simţi asta suferinţa nu mai doare, nu o să-ţi mai fie străină, va deveni suferinţa ta. Iar la sfârşit ea se poate transforma în bucurie.”
“Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul său, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfă şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţa creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui. Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii. Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale.”
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Vedeti si: IPS BARTOLOMEU ANANIA, OMUL CARE NE-A DUS IN SPATE… Marturisiri de la emisiunea Eugeniei Voda, “Profesionistii”
Dumnezeu sa-l odihneasca pe IPS Bartolomeu Anania, vajnic aparator al turmei sale! Sa ne reamintim cu drag despre domnia sa si sa nu-l uitam, mai ales de acum incolo, in rugaciunile noastre
Bine ca s-a dus. Acum e acolo unde trebuie sa fie. Tuturor dupa fapta.