Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara - ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu.
“Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate.”
Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.
Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.
Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie cumpani pentru fiecare ins aparte: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Postul adica sa fie masurat dupa varsta, dupa sanatatea ramasa - desi postul pe multi i-a facut sanatosi - si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au intarziat sau, indaraptand, au pierdut. De aceea au zis Parintii, gandindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, decat din prea multa mancare, si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare. Pretuirea patimasa a trupului pe multi ii intoarce impotriva duhovnicului, desi invrajbirea nu-i tine mult, boala ii intoarce; pe altii, insa, muscati la minte de mandrie, nici nu-i lasa sa mearga vreodata la duhovnic, desi le tanjeste cugetul. La vreme de umilinta - care cearca pe toti - si acestia biruie piedica si intra inlupta mantuirii.
Lectura suplimentara:
Parintele Gheorghe Calciu – “Postul aduce sporirea vietii!”
Parintele Gheorghe Calciu – despre postul pana la capat si firul de ceapa
Postul de bucate si postul de pacate – Parintele Gheorghe Calciu
vezi ca nu iti apare textul.
vezi ca tocmai acum saccisv se intreaba daca parintele Boca a fost eretic sau ecumenist.
pffff ce-as vrea sa am drept la replica la saccsiv acolo. as fi stat o noapte intreaga si i-as fi umplut blogul numai de.. urari de bine.
desi inca nu m-am prins ce ii aduce traficul ala, ca nu-l cunoaste aproape nimeni in realitate, deci faima sigur nu. pt el blogul ala e viata lui, mai cunosc cazuri care au ca singur tel in viata vizionarea emisiunii ‘mireasa pentru fiul meu’ si comentarea ei pe site sau pe facebook, deci nu ar fi singurul care isi duce viata online. ce chef de scris am 
se vede ca mi-e cam dor de scris pe bloguletul asta. poate revin si eu, in forta, in neforta, dar sa revin. ca de scris articole, se gasesc subiecte 
fara articole de genul, saccsiv nu ar mai avea trafic deloc si daca saccsiv ar ramane fara trafic.. ar fi o drama si mai si decat in titanic