Prin gandurile noastre faurim fie armonie,
fie tulburare – in launtrul si in jurul nostru
Parintele Tadei: Acum culegem roadele poftelor si gandurilor noastre, din pricina neascultarii fata de Tatal Ceresc si fata de parintii nostri de pe pamant. Gandurile noastre sunt atat de puternice, atat de patrunzatoare, incat nu ne putem gandi. Noi, prin gandurile noastre, faurim fie oranduiala, fie neoranduiala inlauntrul nostru, in jurul nostru, in lume, in cosmos. Desi suntem mici, multe din acestea (din lume) tin de gandurile si de dorintele noastre!
Iata, acum culegem roadele gandurilor si dorintelor noastre! Rele ne sunt gandurile, rele ne sunt dorintele, si nu avem ajutor – toate acestea sunt din pricina neascultarii noastre fata de parinti si fata de cei batrani. Asa curge viata noastra! Ii invinuim pe toti ceilalti, mereu vrem sa indreptam toate in jurul nostru, dar niciodata nu incepem fata de noi insine! Daca fiecare ar incepe mai intai sa se indrepte pe sine, nu ar fi acest rau in lume, caci putine sunt astfel de pilde de viata (de indreptare a sinelui). Sunt multe lucruri folositoare de citit in carti, sunt si unele pilde personale, dar intrebarea este daca putem sa le punem pe toate in lucrare in viata noastra - toate acestea. Viata spune mai mult decat cuvintele. Atunci cand vedem un suflet smerit si bland, care nu stie sa se manie, care nu stie sa cugete raul, nici sa ocarasca, nici sa osandeasca, care nu se manie nici cand il necajim, atunci acel om ne ramane ca pilda toata viata noastra si vrem si noi sa fim asa. Caci bagam de seama ca omul acela, in inima sa smerita si blanda, a biruit raul cu ajutorul lui Dumnezeu – asupra sa, raul nu mai are inraurire. In afara, el este inconjurat de tulburare, dar aceasta nu se atinge de launtrul inimii sale, nu ii tulbura pacea.
Ascultarea incepe din casa parintilor
Parintele Tadei: Iata de unde incepe ascultarea, din casa parintilor, de mic, din leagan – si ramane cu noi pana la sfarsitul vietii, caci intotdeauna, de-a lungul intregii vieti, vom avea ceva de invatat si spre desavarsire - caci si Ingerii si Sfintii se desavarsesc, trec nesfarsit din cunoastere in cunoastere, din putere in putere. Asa si noi, aici pe pamant, asemenea - ne desavarsim in bine sau cadem in cugetare miseleasca.
Tot binele si raul izvorasc din ganduri
Parintele Tadei: Tot binele si tot raul izvorasc din ganduri. Gandul este, asadar, o uriasa putere si tarie. Gandul inraureste nu numai fiintele rationale si lumea dobitoacelor; gandurile noastre au inraurire si asupra lumii plantelor, au inraurire asupra a tot ceea ce vietuieste. Daca avem ganduri de pace, de liniste, de bunatate si de blandete, ele ne dau pace si noua, si tuturor celor din jurul nostru, ele razbat din noi. Iar cand suntem impovarati de multe griji, necazuri, atunci pizmuim mult si suntem plini de ura fata de multi – acestea sunt ganduri ucigatoare, care nimicesc pacea din launtrul nostru si din jurul nostru, si de aceea nu avem pace, nici liniste. Noi insine nu suntem constienti de ceea ce facem in sanul familiei. Prin gandurile noastre, tulburam adeseori pacea; facem din Rai, iad, prin gandurile noastre. Numai ca sunt putini cei care-si vin in fire si care inteleg ca din noi insine (din gandurile noastre) izvoraste si binele si raul.
Numai Domnul il intelege pe om,
caci a luat fire omeneasca
Parintele Tadei: Nimeni altcineva nu ar fi putut sa ne mantuiasca, in afara de Cel ce ne-a zidit. Domnul ar fi putut sa ne mantuiasca si in alt chip, prin puterile si tariile Sale. Dar El a luat asupra Sa firea noastra - ca sa ne invete prin pilda Sa de viata, ca sa luam pilduire de la El, ca sa il putem accepta. Daca ne-ar fi mantuit in alt chip, am fi raspuns de indata:
“Tu esti un Dumnezeu Atotputernic, la Tine toate sunt cu putinta – Tu nu ai fost om, asa cum sunt eu, ca sa simti foamea si setea, durerea si intristarea!”
De aceea a luat Domnul asupra Sa omul intreg. Si Apostolii, in Sfintele Scripturi, infatiseaza viata Mantuitorului Hristos si spun ca El a avut in viata mai multe ceasuri de mahnire, decat de bucurie. Nimeni nu L-a vazut vreodata sa rada, asa cum noi radem cand vedem ceva ce ne aduce bucurie, ci intotdeauna a fost intristat din pricina faptelor noastre si pe toate le-a luat asupra Sa. Cand a luat fire omeneasca, a luat asupra Sa intreaga povara a neamului omenesc – si pana in ziua de astazi El duce asupra Sa povara omenirii. Dar iata ce facem noi! Nu L-am inteles, desi a fost om ca si noi – intru toate in afara de pacat, fara indoiala.
“Fiule, da-mi inima ta!”
Parintele Tadei: In Domnul putem sa ne curatim, cand ne unim in cuget cu El. Inca din Vechiul Legamant, El spune: “Fiule, da-mi inima ta!” /Pil. 23:26/ El este in intregime dragoste, iar noi suntem nascuti din iubirea Sa dumnezeiasca; ca parinte, El doreste sa-I intoarcem ceea ce ne-a dat – intocmai ca si parintii nostri de pe pamant, care ne fac mult bine in viata, care ne-au nascut, care ne-au purtat de grija, care au jertfit toate ale lor pentru noi si, pe buna dreptate, vor sa le intoarcem ceea ce ne-au dat si ne-au daruit de la ei. Iar noi de multe ori ii ranim, iar ei se intristeaza – si apoi ne miram de ce ne loveste ceva in viata.
Gandul mahnit al parintelui impiedica viata copiilor, pentru ca atunci vrajmasul are intrare, pentru ca atunci ne-am facut calcatori de lege. Legea lumeasca ne pedepseste, de fiecare data, cand savarsim o faradelege.
Dati-mi voie sa va intreb, parinte: atunci cand este tulburare in familie, cat poate sa ajute rugaciunea la linistirea acelor persoane?
Parintele Tadei: Nimeni nu se va inrai din pricina binelui! O femeie a venit sa se planga de barbatul ei ca se imbata, ca e nervos, iar eu i-am spus:
“Sigur nu s-a imbatat cu apa rece!”
Nu, s-a mahnit dintr-o pricina oarecare si, ca sa alunge de la sine intristarea asta intr-un fel, a baut putin, apoi s-a gandit ca asa s-a mai dus putin din mahnire – insa pe urma s-a preschimbat intr-un obicei si omul de acum nu a mai putut sa se lepede.
“Cu siguranta ca l-ai mahnit cu ceva, prin viata ta, prin faptele tale, prin purtarea ta; ori, daca nu prin asta, prin gandurile tale. Nu ai fost multumita de ceva sau ai gandit altceva asemenea cand ai pornit in casatorie cu el, iar casatoria e lucru sfant!”
Nu trebuie sa tulburam aceasta pace a casniciei; iar pacea se strica nu numai prin gesturi si cuvinte, ci si prin ganduri, caci cuvintele sunt ganduri rostite.
.jpg)
Cititi va rog si: Predica la Duminica a VI-a dupa Rusalii – Despre pacatele savarsite cu gandul
VIDEO: Parintele Rafail Noica: “Nu ne dam seama cat traim in inchipuire!”
Parintele Paisie Aghioritul: “Simplificati-va viata!”
Cuvinte vii ale Parintelui Gheorghe Calciu: ” Nu va temeti de gandurile de necredinta! “
Dar cum sa mai asculte copiii de parinti inca de cand sunt mici, cand in scoli are loc o propaganda ateista inversunata, iar ONU incearca distrugerea familiei traditionale? Vedeti mai multe aici: Educatia anticrestina a societatii postmoderne contemporane
