Ce alegem: frica de Dumnezeu, sau frica de Cip?

Avand in vedere toata agitatia care s-a facut in ultima vreme pe aceasta tema, m-am gandit si eu sa fac un articol, in care sa-mi expun mica si umila mea parere, care poate fi proasta sau buna, Dumnezeu stie. Subiectul, care de ceva vreme a devenit chiar stresant, este “vesnicul” cip. Discutiile aprinse care au aparut pe seama lui, pe seama buletinelor, a cardurilor de sanatate, a carnetelor de sofer, toate acestea continand cip, nu fac altceva decat sa… isterizeze lumea, iar pe cei mai slabi din fire (poate inclusiv pe mine) sa ii arunce intr-o deznadejde crunta.

Nu spun ca cipurile din acte sunt bune, Doamne fereste! Sper sa nu ma intelegeti gresit, asa cum fratii de la RazboiintruCuvant au fost intelesi gresit si acuzati, pe nedrept, ca “s-au schimbat” si ca acum sustin cipuirea. Spun doar ca aceasta psihoza si aceasta paranoia care s-a format in mintea oamenilor nu e buna si clar nu e in spiritul ortodox, in spiritul in care ne-a invatat Mantuitorul nostru sa traim. In primul rand, pentru ca arunca oamenii in deznadejde, dupa cum am spus un pic mai sus. In al doilea rand, pentru ca oamenii ajung sa-si faca diferite planuri, “sa plecam in padure”, “sa ne mutam in pesteri”, “sa ne adunam in diferite comunitati restranse si sa stam acolo” ca pinguinii si, de asemenea, si le expun public, ca sa afle si altii de ele. Astfel, normal, si vrajmasul afla de aceste planuri.

Sa facem un exercitiu de imaginatie. Ne imaginam ca suntem mai multi oameni adunati la o masa, intr-o sala, cu un inamic comun. Vorbim despre el, facem planuri cum sa scapam de el, sau cum sa fugim de el, etc. Surpriza este ca acest inamic ne-a pus microfoane pe sub masa, pe sub scaune, in toata sala. Iar daca zbieram in gura mare de aud si vecinii ce vrem sa facem, aude si vrajmasul si planul este kaput. In schimb, daca am vorbi in soapta, inamicul nu ne-ar mai auzi… Asa si in viata noastra de toate zilele: daca am vorbi in soapta, doar in inima noastra, daca am sti doar noi ce ar trebui facut, planul ne-ar putea iesi.

Dar s-a gandit cineva ca poate are si Dumnezeu un cuvant de spus? Poate nu se va ajunge pe drumul asta la implantare, din cip in cip, sa se ajunga la un singur cip mic dar puternic. Numai Dumnezeu stie ce se va intampla, iar daca vedem lepadarea sau sfarsitul in orice semn care, normal, trebuie sa apara inainte de sfarsitul lumii acesteia (prin aceste semne Dumnezeu anuntandu-ne ca nu mai e mult pana la a doua venire a Sa) ajungem sa nu mai fim crezuti de nimeni la un moment dat, si, poate, nu ne mai credem nici pe noi insine.

Ieri a aparut un interviu al Parintelui Justin realizat de monahia Fotini pe care il puteti gasi pe site-ul revistei Atitudini. Un interviu care contine cateva emanatii care sunt sigur ca nu vin de la Parintele Justin. De exemplu, caderea graduata din Har, apoi pare ca se adreseaza unor Sfinti, nu noua, unor mireni plini de pacate. Apare si expresia “razboi climatic si biotronic” (un pic cam prea stiintifica pentru un monah, nu credeti?). In fine, parerea mea este ca interviul Parintelui a trecut prin multe maini (sau multe guri?) ale gloatei de la Petru-Voda pana cand sa ajunga sa fie servit bloggerilor care abia asteptau ceva care sa le ridice tensiunea. Vedeti, va rog, o analiza mult mai buna si , de asemenea, mult mai ampla asupra acestui subiect: Marcu 4,24: “Cu ce (dublă) măsură măsuraţi, vi se va măsura [...]“

Un articol foarte bun gasiti de asemenea si la articolul Parintele Metodie de la Optina despre actele cu cip si lucrarea “tainei faradelegii”: “ORICINE TRAIESTE IN PACAT ARE DEJA SEMNUL LUI ANTIHRIST PE FRUNTE SI PE MANA DREAPTA, CHIAR DACA REFUZA DOCUMENTELE DE IDENTITATE”, al fratilor de la RazboiintruCuvant.

Parerea mea, pe care mi-am pronuntat-o si pe blogul Pustnicului Digital, la articolul Șase-șase(șase), vine pecetea!, si pe care nu mi-am schimbat-o, este ca mi se pare total absurd “sa plecam in padure cu un rucsac (?!), un cutit”, etc. Parca am fi la camping. Cum adica sa plecam in padure?

“Mergem la munte si racaim cu lama cutitului scoarta de copac [cu furnici, larve... nutritiva ] pe care o mancam? Si rucsacul probabil il folosim la strangerea scoartei de copac pe care sa o dam sotiei, copiilor, soacrei si vecinilor, acestia asteptandu-ne costumati cu o frunza in jurul zonei pelviene, intr-o scorbura.”

“Sfantul Ioan Botezatorul a trait hranindu-se cu lacuste si miere salbatica. Probabil imaginatia unora spre acest exemplu tinde sa se duca. In primul rand, doar sa ne imaginam ca ne comparam cu Inaintemergatorul Domnului este o hula mare cat tot wordpress-ul, la cate pacate avem, mai ales eu. Plus ca pe noi ne-ar manca de vii albinele alea si numai daca ne-am apropia de mierea lor…”

Dar:

“Momentul plecarii sigur va veni. Eu ma gandeam la faptul ca nu se stie daca vom trai pana atunci. Nu are niciun rost sa plecam de acum din cauza buletinelor, pentru ca oricum razboiul va distruge aproape tot. Plus revolte, plus secete, foamete, plus boli…”

“Oricum antihrist nu o sa treaca prin toate etapele astea: pasaport, buletin, carnet de sanatate, etc. Astea sunt asa, ca sa ne obisnuiasca cu ideea de cip si sa nu ni se para ceva extraordinar de iesit din comun cand o sa vrea sa ne aranjeze in sir indian la implantare cu RFID. Parerea mea.”

Mai sus m-am citat singur, nadajduind ca ce am scris este, cat de cat, corect.

Tema aceasta a cipului din acte duce la multe exagerari, provocand psihoza, tulburare, cand, de fapt, singurul mod in care vom putea lupta impotriva lor este prin: rugaciune, pocainta, smerenie, spovedanie, impartasanie cine are dezlegare, etc. Fiindca pentru pacatele noastre se intampla toate!

“Privegheati dar in toata vremea rugandu-va, ca sa va intariti sa scapati de toate acestea care au sa vina si sa stati inaintea Fiului Omului” (Luca, 21: 36)

Apocalipsa nu poate sa dispara, asa, in neant, si sa nu mai vina niciodata, dar poate sa fie amanata! Iar pentru acest lucru se cere de la noi mai ales pocainta, sa ne ierte Dumnezeu de pacatele pe care le-am facut si sa incercam sa nu facem altele mai grave.

“Iata te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gresesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.”(Ioan 5,14)

Va rog sa cititi acest comentariu amplu si foarte edificator al fratilor de la RazboiintruCuvant, care a venit ca raspuns pentru saccsiv.

Citez din el cateva paragrafe:

“Apoi, aceasta accentuare exagerata si cam fixista a unui singur pericol a ridicat mari semne de intrebare pentru cineva care stie cat de iminente sunt alte catastrofe care vor face ca toata realitatea sa se transforme radical si tragic pentru cei mai multi dintre noi… Si sa ajungem ca, uitandu-ne fix numai in directia cipurilor, sa ne trezim, panicati, nepregatiti deloc pentru alte necazuri mari si pentru moartea care ne poate lua mult mai devreme. Buletinele ca buletinele, se mai pot amana, fenta, putem sa nici nu apucam sa expire cele vechi, dar cand va incepe un razboi sau cand vom trece printr-un mare cutremur, cand nu vom mai avea ce manca, la ce ne va fi folosit toata tevatura de acum? Nu, ci tocmai fiindca solutiile nu sunt lumesti, ci duhovnicesti, cautarea noastra trebuie sa fie tot una duhovniceasca! Si mai putina vorbarie si mai multa viata! Si, sa nu uitam, mai mare grija la infiltrati, agitati si provocatori….”

“Asadar, nu gravitatea vremurilor pe care le traim, nu caracterul antihristic in logica introducerii noilor acte este la mijloc, dupa cum diversionist cauta sa fie mutata discutia, ci competenta de a se pronunta ultimativ pe chestiuni ce tin de viata si moartea oamenilor. Cu atat mai mult cu cat chiar ei insisi marturisesc ca nu este vorba de pecete si de lepadare de harul botezului. Pentru ca, sa avem iertare, dar de cand avem acest blog tot vorbim despre iminenta apocalipsei si despre cum se construieste marele moloh antihristic! Dar astfel de fapte de putere nu sunt pentru masurile unor alde neica-nimeni ca noi, niste mireni vai de capul lor. De fapt, a fi profet nu este pentru oricine, nici macar pentru toti parintii duhovnicesti buni, de altfel! O asemenea PUTERE nu e pentru noi, cum arata marele parinte Epifanie Teodoropoulos comentand pilda biciuirii vanzatorilor din Templu”

Apocalipsa se apropie de 2000 de ani. De atunci Sfantul Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului, a propovaduit:

“Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!”

Cel mai mare frica nu trebuie sa o avem pentru cipurile astea, ci trebuie sa ne fie frica de Judecata, pentru ca la Judecata de Apoi nu vom mai avea nicio sansa de intoarcere… Sa fim bine-placuti lui Dumnezeu, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara: Adevarul Sau ni se va descoperi noua.

In crezul nostru Ortodox scrie asa:

“Astept invierea mortilor, si viata veacului ce va sa fie. Amin”

Nu scrie:

“Astept si tremur de frica lui antihrist, si a cipurilor sale.”

Iata ce mai scrie Sfantul Ioan Teologul in Apocalipsa:

“Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, si Eu te voi pazi pe tine de ceasul ispitei ce va sa vina peste toata lumea, ca sa incurce pe cei ce locuiesc pe pamant.” (Apocalipsa, cap. 3) Hristos catre Ingerul Bisericii din Filadelfia.

Nadejdea noastra sa fie doar la Hristos Mantuitorul nostru, pentru ca a Lui va fi, in final, victoria. Doamne, ajuta!

VIDEO: Elita planuieste sa cipuiasca toti oamenii pana in 2017

MBC News – All Human Cattle To Be Microchipped By 2017

Cititi va rog si: Parintele Justin Parvu despre vaccinuri si vremurile de acum: “Nu avem decat solutii dureroase, trebuie sa ne pregatim de martiraj”

La un pas de semnul fiarei

Parintele Ioan de la Rarau despre cipuri si despre viitorul sinod panortodox

Parintele Justin Parvu despre vaccinuri si vremurile de acum: “Nu avem decat solutii dureroase, trebuie sa ne pregatim de martiraj”

- Părinte, cum sfătuiţi poporul să procedeze cu aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forţa, asupra copiilor noştri şi asupra mamelor însărcinate, şi poate pe viitor asupra tuturor?

- Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pentru că nu avem decât soluţii dureroase, pentru că aceasta este realitatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă. Am spus de la începutul anului că trebuie să ne pregătim pentru martiraj şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grăit, dar oamenii sunt neputincioşi cu duhul şi cu mintea ca să înţeleagă. Nu e uşor să trăieşti în ziua de azi. Dar dacă Domnul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste vremuri, apoi trebuie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastră, ca din mâna lui Dumnezeu, şi nu a vrăjmaşului. E mai greu acum, pentru că ne-am învăţat cu comoditatea, cu televizorul şi cu toate mofturile şi libertăţile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul dăunător al acestor libertăţi - ne-au slăbit puterile sufletului. Mintea este îngreuiată, trupul slăbit şi datorită alimentaţiei otrăvite cu care ne hrănesc mai marii noştri, şi nu suntem obişnuiţi să purtăm niciun fel de război, nici duhovnicesc, nici trupesc. De aceea, vă rog să nu mai căutaţi soluţii. Soluţii omeneşti nu sunt, dragii mei! Soluţia este moartea pentru Hristos. Tată pe fiu şi mamă pe fiică va da la moarte. Iată că asistăm la împlinirea acestei proorocii. Dacă mama va lăsa copilul să fie vaccinat, este ca şi cum l-ar da la moarte. Am spus de mai multe ori să luăm modelul lui Brâncoveanu, care cu mărime de suflet privea mucenicia fiului său cel mic, Matei.

Învăţaţi copiii să trăiască în legea creştinească, aceste obiceiuri să le deprindă mai cu seamă; nu mai e nevoie de nicio altă ştiinţă, de nicio şcoală; prin orice mijloace copiii noştri sunt otrăviţi nu numai cu aceste vaccinuri, ci cu atâtea informaţii mincinoase la adresa creaţiei lui Dumnezeu, cu calculatorul şi cu tot soiul de filme, care oferă copilului o educaţie antihristică. Dacă nu aveţi unde să vă retrageţi din societatea aceasta potrivnică lui Dumnezeu, staţi fiecare la locurile dumneavoastră şi mărturisiţi pe Hristos, opunându-vă tuturor măsurilor viclene de exterminare a omului. Pentru că asta tânjeşte vrăjmaşul să facă, să distrugă făptura lui Dumnezeu. Invidia lui cea mai mare, aceasta este – crearea OMULUI: De ce îl iubeşte Dumnezeu atât de mult pe om? Tocmai de aceea ar trebui să prindem putere şi curaj, pentru că dacă suntem aşa de tare luptaţi şi împresuraţi din toate părţile de atâtea primejdii şi nevoi, înseamnă că şi invidia vrăjmaşului se măreşte datorită dragostei lui Dumnezeu sporite faţă de noi, chipul şi asemănarea Sa. Dar iată cât de mult ne iubeşte Dumnezeu că încă mai rabdă toate păcatele şi fărădelegile noastre. Numai dracul nu înţelege mila şi iertarea lui Dumnezeu, că dacă ar fi înţeles-o, cred că s-ar fi pocăit şi el.

De aceea vă zic – aveţi încredere că Domnul vă va da putere să mărturisiţi pentru El. Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de aceea numai simpla noastră vieţuire, fară să abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.

Aşadar: Nu primiţi acest vaccin şi nimic ce aduc nou puterile politice de azi. Evreii conduc lumea şi americanii lucrează prin ei şi cred că au ajuns să o stăpânească deoarece nu mai au nicio sfială; totul este la vedere şi sunt conştienţi că nu mai au niciun adversar de temut şi luptă pentru exterminarea populaţiei, ca cei puţini care vor rămâne să se închine lor. Acum ei studiază şi fac trierea iar modul prin care vor distinge oamenii între ei sunt cipurile. Ai sau nu ai cip? Căci în fond cipul ce este? O armă împotriva omului. Iar noi nu mai avem arme; tineretul nostru este obosit, încât chiar să vrea să se ridice din vraja în care trăieşte, nu mai are putere. Singurele noastre arme sunt numai cele duhovniceşti: rugăciunea, smerenia, dragostea, dar şi mărturisirea. Nu se poate dragoste fară mărturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi dacă ne temem să mărturisim adevărul, ce jertfa mai avem? Sau dacă nu ne pasă de aproapele nostru care este în neştiinţă şi noi nu îl informăm şi îl lăsăm să cadă pradă acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători faţă de viitorul unei naţii şi al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care îşi pun viata pentru fraţii lor. De aceea, mamelor, educaţi-vă creştineşte copiii şi nu îi lăsaţi necontrolaţi! Nu îi lăsaţi să îşi facă mendrele lor, nu îi lăsaţi pradă educaţiei acestei societăţi, pentru că le-aţi asigurat şi moartea sufletească, dar iată că şi pe cea trupească! Mai degrabă ieşiţi din mijlocul acestei societăţi şi vă creşteţi copiii în dragoste şi simplitate. Sărăcia şi greutăţile vă vor întări mai mult şi mintea, şi sufletul, şi trupul. Nu vedeţi că prin atâtea libertăţi şi drepturi ale copilului, ei ajung să aibă dreptul de a ţi-l ucide, dreptul de a distruge o naţie?

- Sf. Apos­tol Pavel spune sa ne supunem stapanir­ilor si mai mar­ilor nos­tri? In ce masura ne mai putem supune in ast­fel de conditii?

- Tot Sfan­tul Pavel spune sa ascul­tam de Dum­nezeu mai mult decat de oameni. Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dum­nezeu. Diavolul s-a intru­pat in acest sis­tem politic si se lupta cu noi prin ei, mai aprig ca nicio­data. Iti ofera mai intai toate pricinile paca­tuirii: car­ci­umi si alcool, dez­mat si imag­ini cat mai des­franate, amuza­ment si lib­er­tati de tot soiul. Asa se alege un con­d­u­ca­tor: prin harul lui Dum­nezeu si vointa natiu­nii, nu? Dar aces­tia ce har de la Dum­nezeu sa aiba? Aces­tia sunt lupi rapi­tori, nu mai este o stapanire aleasa, este o stapanire antihris­tica, potrivnica lui Hris­tos. Daca se impotriveste lui Hris­tos, glasul acelei stapaniri nu va mai fi unul de ascul­tat. Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa man­cam? Care ne ucid copiii? Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele aces­tea nevi­no­vate? De ce? Pen­tru ca ii ucide nevi­no­va­tia copi­ilor. Cu mar­ti­ra­jul copi­ilor a inceput Bis­er­ica lui Hris­tos, cu mar­ti­ra­jul prun­cilor, iata ca incepe si prigoana aces­tui veac de pe urma. Dar socotesc ca jertfa nevi­no­vata a aces­tor copii nu va fi nelu­cra­toare, ci ea va da put­ere ale­silor Bis­ericii lui Hris­tos. Si cred ca va fi o incu­nunare a cres­tin­is­mu­lui prin jertfa copi­ilor nevi­no­vati.

Este foarte per­icu­los acum pacatul nesti­in­tei; toti vedem peri­colul in care ne gasim si sun­tem obligati sa ne infor­mam si avem dato­ria de a informa si pe ceilalti frati ai nos­tri mai sim­pli si nea­ju­torati. Nimeni nu va putea spune ca nu a stiut ca vac­cinul acesta este uci­gas… iar pen­tru cei care nu au stiut cu ade­varat, pen­tru aces­tia Bis­er­ica, prin preotii si slu­ji­torii ei, este respon­s­abila si va raspunde pen­tru sufletele lor. Omul vine sa se formeze in Bis­er­ica si ce for­mare ii dam noi, daca propo­vaduim aceeasi invatatura cu a stat­u­lui antihris­tic? Bis­er­ica nu ramane straina fata de toata con­junc­tura aceasta polit­ica si sociala si este datoare sa se implice atat in soci­etate cat si in polit­ica, atata timp cat legile politice impied­ica porunca lui Dum­nezeu. Preo­tul, la hiro­tonie, jura ca se va supune lui Dum­nezeu si porun­cilor Lui, dar si stapanirii statale. Pai cui juram noi? Presed­in­tilor si par­la­men­tar­ilor care legal­izeaza pros­ti­tu­tia si actele cu cip? Pai rolul preo­tu­lui este numai sa cunune si sa inmor­man­teze? Nu. El este sarea paman­tu­lui si lumina oame­nilor. Ce lumina mai aduce, daca el se supune legilor intunecate ale aces­tui veac? Iar daca tace, inseamna ca refuza sa aduca lumina oame­nilor. Nu ei sunt urmasii apos­to­lilor, carora Man­tu­itorul le-a poruncit: „Mer­geti in toata lumea si propo­vaduiti Evanghe­lia la toata faptura”(Mc. 16:15)? Nu le-a poruncit sa taca. Daca s-ar ridica o elita de preoti si de calu­gari, care intr-adevar sa se anga­jeze in slu­jba Ade­varu­lui, atunci s-ar mai schimba sit­u­a­tia. Iar prin aceasta schim­bare eu nu inte­leg imbunatatirea con­di­ti­ilor de viata si nici macar a car­ac­teru­lui celor ce ne con­duc, ci inte­leg o schim­bare in sufletele cred­in­ciosilor, o intarire a cred­in­tei care ne va da forta sa mar­tur­isim impre­una, ne va da uni­tatea si dragostea jert­firii. Impor­tant este sa ne opunem tuturor antihris­tilor si sa murim demn; sa nu avem o poz­i­tie de lasitate. Iar poporul cum sa se mobi­lizeze, cum sa aiba tarie duhovniceasca, daca nu are lideri?

- Poate ca preotii aces­tia se tem sa nu fie inlat­u­rati din pos­turile lor si ast­fel sa nu mai poata cate­hiza cred­in­ciosii pe care ii mai avea.

- Repre­salii au fost din­tot­deauna si vor fi. Noi nu tre­buie sa cal­cu­lam cat timp de cate­heza avem la dis­poz­i­tie. Poate sa fie si o sap­ta­mana, dar sa imi fac dato­ria cu toata jert­fel­ni­cia fata de Evanghe­lia lui Hris­tos si nea­mul meu. Au fost 12 Apos­toli si pana si acolo a intrat diviz­iunea, tradarea. Si ce cate­hizare este aceea daca taci? Pe mine nu tre­buie sa ma ingri­joreze fap­tul ca ma va schimba si va trim­ite alt preot in locul meu, cu mult mai slab si care sa core­spunda baremu­lui. Daca patimim ceva pen­tru Hris­tos, mai mult folos vom aduce natiei. Jertfa naste viata. Nu este sufi­cient sa mar­turis­esti un ade­var numai celui de sub epi­trahilul tau, ci tre­buie sa il propo­vaduiesti in auzul tuturor, avem dato­ria sa scoatem ade­varul la lumina. Te mai poti retrage din strate­gie, dar cat dureaza aceasta strate­gie, mai? Sufera poporul asta de atata strate­gie si nu mai facem nimic. Sa nu con­fun­dam strate­gia cu depunerea armelor. Doar nu sun­tem facuti numai pen­tru zile bune; un razboi cine il mai sus­tine? Si cine sunt lup­ta­torii? Nu noi cei din lumea aceasta de aici? De ce i se zice Bis­er­ica lup­ta­toare? Lup­ta­toare inseamna zi de zi sa sustii un atac impotriva put­er­ilor intuner­icu­lui. O asceza retrasa in indi­vid­u­al­i­tatea ei nu mai este un ade­var mar­tur­isit in plen­i­tudinea lui. Foarte fru­mos citeam la Evdoki­mov mai devreme: „Bis­er­ica nu tre­buie sa isi asume tre­burile con­crete ale cetatii, dar con­sti­inta crestina este chemata sa actioneze din plin pana si in chestiu­nile cele mai tehnice. Polit­ica, econo­mia, dez­voltarea sunt sfer­ele comune in care cred­in­ciosii si necred­in­ciosii se intal­nesc. Si ce imensa sarcina aceea de a desavarsi lumea prin sobor­nic­i­tatea cal­i­ta­tiva a tutur­ora, de a insamanta in cul­tura lumina Taboru­lui. Un om al luminii poarta o lumina care straluceste peste intreaga lume. Marii duhovnici spun ca orice asceza lip­sita de dragoste si care nu este un „sacra­ment al fra­ter­ni­tatii” este desarta. Vorbind despre euharistie, Sf. Ioan Gura de Aur spune: Aici este odaia inalta in care au sezut ucenicii; de aici au ple­cat spre Muntele Maslin­ilor. Sa ple­cam si noi in cautarea mainilor de saraci, caci ele sunt pen­tru noi Muntele Maslin­ilor. Intr-adevar, mul­ti­mea saracilor este aseme­nea unui codru de maslin sadit in casa lui Dum­nezeu. De acolo curge uleiul de care vom avea nevoie spre a ne infatisa, pre­cum fecioarele cele intelepte pur­tand lampile pline inain­tea Mire­lui”[1].

Prob­lema noas­tra cea mai mare acum este ca ne aflam intr-o bezna a igno­rantei si soco­tim pacatul nesti­in­tei un mare priv­i­legiu. Gen­er­a­tia aceasta a ajuns la apogeul nihilis­mu­lui. „Si ce daca fac lucrul acesta? A! Nu-i nimic!” Iei cipul – „Ei, n-are nim­ica!”; slu­jesti cu catolicii: „Ei, n-are nim­ica” si tot asa… toate nu au nimic. Nihilis­mul a nascut acest lib­erti­naj si aceasta stare te indrep­tat­este pe tine cumva sa faci orice, ce vrei, sa amesteci lumina cu intuner­icul, sa mergi si cu Dum­nezeu si cu mamona. In acest caz noi nu mai sun­tem ucenici al lui Hristos.

[1] Paul Evdoki­mov, Iubirea neb­una a lui Dum­nezeu, p.23.

La un pas de semnul fiarei

Discursul doctorului C. Sandersen,

inginer-constructor in domeniul microschemelor de computer

vara anului 1993

orasul Spokane, statul Washington

” Cu multi ani in urma am inceput sa lucrez, in calitate de inginer, la constructia microschemelor: in cadrul unui grup important de specialisti, am participat la elaborarea unui proiect in orasul Phoenix, statul Arizona. Acest proiect era legat in mod direct de alte proiecte, concepute in orasul Boston, statul Massachusetts, precum si in orasul Hanford, statul California. Toti erau intruniti intr-un singur scop: elaborarea acestui proiect. In procesul lucrului, am facut un experiment asupra unei tinere femei careia i-au fost implantate in maduva spinarii cateva scheme electronice cu semnale radiofonice. Pana la aceasta, femeia era total imobila, deoarece functia tuturor organelor era dereglata. Dupa interventia noastra a sesizat ca poate sa-si miste picioarele si mainile, iar muschii i-au devenit mobili. Intregul nostru grup a inceput sa lucreze la perfectionarea acestor microscheme.

Treptat, am reusit sa-i punem sub control comportamentul. S-a tinut cont de toate: sufocare, alergie, toleranta sau intoleranta la aceste elemente. Pe parcurs, am facut experimente asupra detinutilor si, treptat, am perfectionat microshema, dandu-i o forma plata, adica am adaptat-o pentru implantare ( introducere in organism ). Scopul propus a fost atins – am creat o placa-microschema, care sa incapa intr-un ac bacteriologic. Am experimentat aceasta placa asupra mai multor animale in orasele Sacramentos si Los Angeles, statul California. In cadrul cercetarilor am facut experimente asupra unui numar mare de animale si s-au cheltuit milioane de dolari pentru a stabili locul potrivit de pe corpul uman pentru implantarea microschemei, care este constituita din 250.000 de componente de baza. Destul de serioasa s-a dovedit a fi problema alimentarii si reincarcarii acestei placi de dimensiuni minuscule. Au fost cheltuiti 1,5 milioane de dolari pentru determinarea locului de pe corpul uman pe care temperatura se schimba cel mai rapid. Mamele stiu ca acest loc este fruntea copilului. Au fost stabilite doua locuri: fruntea si mana dreapta a omului.

Pe atunci incepusem sa studiez Sfanta Scriptura. In Apocalipsa Sfantului Ioan – cap. 13: 16 – am citit urmatoarele: Si ea ii sileste pe toti, si pe cei mari si pe cei mici, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Si Dumnezeu mi-a descoperit prin Cuvantul Sau cu ce ma ocup.

In desfasurarea proiectului se intrezarea scopul lui: insemnarea tuturor oamenilor care traiesc pe pamant.

 La sfarsitul unei intruniri s-a apropiat de mine un functionar de stat care mi-a spus sa nu destainui nimanui informatia despre faptul ca placuta e gata. Vreau sa va spun ca in Florida, in institutiile pentru copii ( gradinite sau orfelinate ), exista copii carora li s-au implantat aceste placute. Statul, precum si CIA, a acordat subventii pentru aceasta. L-am intrebat pe un medic din Boston, statul Massachusetts: ,, Ce se va intampla daca aceasta placuta va iesi din functiune? ” El mi-a raspuns ca organismul va reactiona imediat, vor aparea rani purulente. Apocalipsa Sfantului Ioan 16: 2: Si s-a dus cel dintai inger si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei. As vrea sa mai spun cate ceva despre tehnologii. Exista 23 de sateliti capabili sa citeasca orice informatie, chiar de pe obiecte de dimensiuni foarte mici, de exemplu de pe un timbru postal. Satelitul poate citi toata informatia de pe licenta dumneavoastra si aceasta la fiecare 19 minute. Mai exista sateliti de tip nou, cu numele LUO, care verifica totul de la altitudini joase. Ele sunt atat de sensibile, incat determina temperatura corpului omenesc cu exactitatea de 0,4 grade Celsius. De ele nu te poti ascunde nicaieri, nici in inaltime, nici in adancime. Crestinii il au drept adapost pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Vreau sa va mai spun: adevaratii crestini vor fi prigoniti. Priviti orice film cu desene animate, cine este acolo omul rau – crestinul. In film el permanent este dispretuit. Ne vor prigoni si pe noi daca nu vom fi de acordcu ei si nu vom merge la compromisul lor pacatos. Astazi, pentru a fi crestin adevarat, Biserica este nevoita sa se afle in ilegalitate. In pozitia noastra sociala ne incredem guvernarii, iar guvernarea tinde catre organizatia mondiala. Cu marerapiditate se apropie timpul guvernarii mondiale. Acum se planifica unificarea cartelelor de credit cu cele de debit. Mergem cu pasi rapizi catre aceasta. In cabinetul vicepresedintelui SUA, Al Gore, s-a spus: ,, Sa fie cuprinsi in acest sistem toti oamenii tarii “. Gore a spus ca fiecare om din SUA trebuie sa dispuna de un smart-card. Aceasta este o pregatire pentru placuta, care la vremea sa va fi implantata sub piele. Smart-cardul cuprinde o informatie enorma despre om. Se pregatesc utilaje speciale pentru folosirea acestor carduri. Vreau sa va spun: opuneti-va! Daca vine cineva si va prezinta noul sistem de identificare, raspunsul d-voastra trebuie sa fie: nu!

S-au alocat 500 milioane de dolari pentru introducerea identificarii pozitive pentru sistemul crearii de velforuri, adica de identificare electronica aflata sub piele. Eu am vorbit cu baietii de la CIA si ei mi-au spus ca unii oameni din guvern, de exemplu Henry Kissinger, Lazenberg s.a., au pus in discutie aceasta problema. Rezolvarea ei s-a conturat direct: nu vom putea controla oamenii daca nu ii vom insemna pe toti, adica nu-i vom identifica. De aceea au fost alocate 500 milioane de dolari pentru oamenii velforului pentru a-i identifica. D-voastra puteti pierde cartela, sa o imprumutati cuiva, iar insemnarea, adica placuta, nu o veti putea pierde. Doar impreuna cu capul sau cu mana.

De exemplu, daca cineva va va fura mana pentru a cumpara ceva de la magazin, lucratorii magazinului ii vor spune: ,, Ceva nu e in regula cu omul acesta “.

Va fi imposibil de cumparat si de vandut fara sa ai pe tine aceasta insemnare. Cu trei ani in urma, la 17.000 de copii li s-au implantat subcutanat aceste placute si nu au aparut niciun fel de efecte secundare. Sapte mii de oameni din Suedia au placute subcutanate si de asemenea nu au probleme. CIA are programe pentru crestini. Ea este creata pentru a discredita crestinii prin miscarea NEW AGE ( Era Noua ). Nu va socheaza faptul ca acum in scoli se preda orice: si budismul, si islamul, si tot ce doriti? Unde ati auzit ca in scolile publice sa se invete morala crestina? Nu veti gasi. Sistemul rezervelor federale ( sistem financiar ) are cinci banci, care detin controlul tuturor finantelor din lume: Rockefeller s.a. Familia Rotschild are o atributie nemijlocita la acestea.

Anul 1750. Bauer se ocupa de prelucrarea aurului si locuia in Frankfurt ( Germania ). Firmamentul intreprinderii lui era scutul rosu. Fiul lui a devenit bancher, si-a schimbat numele de familie din Bauer in Rotschild ce inseamna ” scutul rosu “. Acest Rotschild a avut cinci feciori si a trimis cate unul in orasele: Londra, Neapole, Viena, Paris si Frankfurt ca, prin mijlocirea banilor, sa ia controlul asupra acestor tari.

Anul 1775. Rotschild impreuna cu alti doisprezece barbati au organizat ” sfatul celor 13 “. Ei l-au ales pe Adam Weishaupt seful statului. Adam Weishaupt, ce semnifica ” Capul Alb “, facea parte din ordinul iezuitilor ( una dintre organizatiile sataniste ). Acest sfat in prezent controleaza nu numai SUA, ci intregul sistem European. Astfel, banii rezervelor federale nu apartin oricarui guvern. Rezervele federale aproape ca nu se completeaza. Si la un moment dat veti auzi ca aceste rezerve au disparut.

De ce? Toate aceste lucruri se fac in taina, pentru a atinge un singur scop: guvernarea mondiala. In planul presedintelui Clinton cu privire la problemele sanatatii este elaborarea cartelei medicale nationale unificate, care ar atesta identitatea persoanei. Ea este creata conform celor mai noi tehnologii, cifrata secret de sistemul de guvernamant. Dupa cum se vede, aceasta inseamna ca numarul va fi pus pe fruntea omului, pe mana sau pe alt loc al corpului omului. Nimeni nu va putea beneficia de tratament fara acest numar. Noi, la fel, trecem la societatea fara numerar ( banii lichizi vor fi scosi din uz ). La inceput va fi utilizata cartela de credit, iar mai tarziu implantarea numarului. Uniunea Europeana a elaborat deja planul respectiv. Aceasta uniune oficial si-a inceput activitatea pe 1 ianuarie 1993. Ea cuprinde 12 tari ale Europei. Acesta este viitorul centru al conducerii mondiale.

Noi ne aflam pe muchia acelei perioade cand se va pune pecetea fiarei. Si, daca nu vom fi capabili sa intelegem si sa deosebim, vom deveni ” complicii sistemului de stat ucigas”.

Parintele Ioan de la Rarau despre cipuri si despre viitorul sinod panortodox

- Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

- Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intr-o rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

- Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.

- Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.

- Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?

- Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu. Am gasit scris in ziar ca guvernul englez acum a hotarat sa nu-i mai oblige pe oameni sa aiba buletinele de identitate, numai cine vrea. Au incredere in cetateni, au incredere. Celor care vin de pe alte continente, care au alt sistem de comert, de resurse economice, pentru aceia care lucreaza acolo, numai acelora sa le faca buletin cu cip. La cetatenii englezi, nu. Si buletinele astea cu cip costa enorm de mult. Acum vorbeau de cinci miliarde de euro. Daca va puteti inchipui cati bani se risipesc pe nimicuri!

- Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.

- Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?

- Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.

- Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.

- Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?

- Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.

- Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?

- Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?

- Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.

- Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.

- Parinte, stiti ca se pregateste cel de-al optulea sinod ecumenic. Ce efecte credeti ca va avea el aspra Bisericii?

- Cred ca acest sinod va fi mai mult unul ecumenic, decat panortodox. Un sinod de amestec. Una-i prietenia sociala, tehnica, politica, alta este prietenia duhovniceasca. Eu niciodata nu am sa pot sa fiu prieten cu un catolic, nici cu un protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic, nici cu un pagan, nici cu un ateu.

- Si cum ne raportam la ei?

- Intr-o familie sunt mai multi frati, nu? Sunt si ascultatori si neascultatori, sunt crestini si necrestini. Sunt si oameni cinstiti, si sunt si banditi si hoti. Suntem creati de Dumnezeu, dar nu toti suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot sa fiu eu prieten cu un adventist care scuipa o icoana a Maicii Domnului? Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.

- Stiti ca in doua biserici stim noi, una in Iasi si una in Timisoara, sunt inregistrari facute ca s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoti ortodocsi, ca si la calugarie, un ritual al cavalerilor de la Malta.

- Nu dau atentie dreptei credinte. Asta este. Nu stiu ce inseamna dreapta credinta. Daca se spune in sinoade ecumenice ca cel ce se roaga cu ereticii sa fie anatema, cum nu ne infricosam? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt ei? Daca eu ma rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad. Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu. Ce legatura are intunericul cu lumina? Adevarul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?

- Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?

- La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare …daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.

- Dar daca slujeste cu ereticii?

- Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.

- Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?

- Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre. Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el”? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el”. Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el”. De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine”. Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare… Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.

- Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?

- Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.

- Adica?

- Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.

- Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?

- Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.

- Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?

- Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.

Sursa: revista Atitudini Nr. 7

Conferinta la Vatra Dornei cu Parintele Hrisostom Manolescu: ” Inchinarea catre diavol la ora actuala este inchinarea la dogmele, la sistemul european, la economia europeana, la intreaga politica corecta, dar foarte neortodoxa “

Fragment din cuvantul Parintelui Hrisostom Manolescu, rostit la Conferinta Ortodoxia si provocarile contemporane, desfasurata la Vatra Dornei, in data de 22 mai 2009

Din 1989 incoace traim acest mit al Europei Unite care credem noi ca daca reprezinta sute si mii de promisiuni, de oportunitati, neaparat ne va schimba viata. Pana sa ajung in sala, acum circa o jumatate de ora in urma, ma gandeam: Cum se face ca lumea aceasta poate sa creada in promisiunile Uniunii Europene? Ce se intampla cu poporul roman, de doua mii de ani crestin – asa auzim noi ca se spune, desi dovezile lasa de dorit -, ce se intampla ca se lasa amagit de o seama de promisiuni, dar vedem ca nu se intampla nimic bun?

Hristos spune in Sfanta Scriptura: ,, Fara de Mine nimic nu veti putea “. Ori noi stim ca Uniunea Europeana nu este crestina. Pentru ca nu este crestineste sa fii pedofil, homosexual, sa promovezi ( consumul de ) droguri la liber si altele. Si atunci UE nu este crestina. Daca nu este crestina inseamna ca nu este cu Hristos! Dar noi vrem sa fim tot mai europeni, de la o zi la alta, pentru ca avem mintea, inima, sufletul nostru atintite asupra unor idealuri fluturate inaintea ochilor, dar pe care, va spun aproape cu certitudine ca nu le vom dobandi, pentru ca in lumea aceasta nu ai cum sa dobandesti pacea si fericirea care ni se promit. [...]

Intorcandu-ma la cuvantul pornit, deci daca Europa nu face nimic cu Hristos, nu face nimic, pentru ca fara Hristos nu poti sa ai nimic, iar daca ai, ai doar pentru un timp si cu preturi mari din punct de vedere spiritual, sufletesc. Ca atare nu ne miram ca in statutul Uniunii Europene nu se vorbeste nimic despre crestinism. Insa este interesant ca o uniune nespirituala, sau antispirituala, mai mult anticrestina totusi este interesata de o oarecare coalizare din punct de vedere social, in vederea unitatii religioase pe tot continentul. Este vorba de ecumenism.

Ecumenismul este doar un tentacul al eliberarii noastre de trecut; acesta este doar o fateta a apostaziei in care ne aflam si mai ales in care vom intra in viitorul apropiat. Nu stiu daca in orasul dumneavoastra exista catolici, greco-catolici, protestanti, adventisti, penticostali si altii, dar stiu ca in luna februarie ( este vorba de Saptamana de rugaciune in comun, care se desfasoara in ultima decada a lunii ianuarie a fiecarui an ) – deja s-a format o traditie in Biserica, in Ortodoxia noastra romaneasca, zice-se – de a se aduna cu fratii nostri eretici – eu as spune ca nu sunt fratii nostri, sunt fratii lor – si cu bisericile surori. Ori Parintele Dumitru Staniloae, si nu doar el, spune clar: ,, Nu exista biserica sora. Precum un Hristos exista, o singura Biserica a infiintat el. ” Precum un singur Cap are Biserica, pe Hristos, asa acest Cap nu poate avea doua trupuri, altminteri ar fi mutant, ar fi un Frankenstein religios.

Deci, un singur Cap nu poate avea decat un singur trup. Va spun aceste lucruri pentru ca, datorita faptului ca ne lasam reeducati de mass-media, mi se pare ca nu este mai important sa ne infratim pentru o pace trecatoare decat sa marturisim, chiar cu pretul sangelui, chiar pierzand orice varianta de traire confortabila in aceasta lume.

Deci unul dintre cei mai mari monstrii ai lumii noastre este ecumenismul si insist sa va feriti de acest monstru pentru ca vine cu pace, nu vine cu razboi.

Ne amintim ca Evanghelia spune ca Mantuitorul, dupa Botez, a fost dus timp de patruzeci de zile undeva pe un munte, pe Muntele Carantania. De ce a fost dus acolo? Ca sa dovedeasca lumii ca este Dumnezeu. Ca nu se lasa furat nici cu mintea, nici cu trupul, nici cu simturile, cu sufletul si cu inima de provocarile acestei lumi. Si ce spune Scriptura? Ca la un moment dat, facandu-i-se mila diavolului, a venit si L-a ispitit pe Mantuitorul spunandu-I: Spune pietrelor acestora sa se faca paini si Te vei satura; alta data: inchina-te mie si-Ti voi da toate bunatatile acestei lumi.

Astazi dracul nu ne mai cheama la inchinare asa in sensul ca il am in fotografie sau in asa zisele icoane dracesti, satanice, si sa ne inchinam lui. Nu! Inchinarea catre diavol la ora actuala este inchinarea la dogmele, la sistemul european, la economia europeana, la intreaga politica corecta, dar foarte neortodoxa.

Ei bine, se pune problema cum l-a infruntat Hristos pe diavol si cum il infruntam noi. Intr-una din cartile sale, scriitorul rus F. M. Dostoievskiprezinta o naratiune foarte interesanta. Cartea se numeste ,, Fratii Karamazov ” si este vorba de capitolul Marele Inchizitor. Ce se intampla in acest capitol? Autorul, fost mason, convertit la ortodoxie, imagineaza un scenariu in care lumea innebunita de progres, cautand ca din progres in progres sa adune toata pacea din intreg universul ajunge, in cele din urma, sa se inchine satanei. Si concret istorioara ar suna cam asa: Pe la 1560-’70 undeva, in Sevilla, se afla mergand un cardinal, insotit bineinteles de suita. La un moment dat cardinalul este surprins ca undeva intr-un colt al pietei vede un personaj care ii pare oarecum cunoscut. Intrigat, cardialul se apropie si-l intreaba: Cine esti? Personajul il priveste candid, nu-i raspunde nimic si ramane pe loc. Marele inchizitor, cardinalul, porunceste suitei sa-l ia pe acest strain, sa-l coboare in beciurile inchizitiei, urmand ca dupa ce va termina de inspectat rugurile, de ars vrajitorii, ereticii si toate celelalte ce erau de facut, urma sa coboare in temnita si sa se rafuiasca cu acest personaj misterios.

Incheind toate cate trebuiau facute, coboara, se apropie si privindu-l in ochi ii spune: Ai crezut ca nu te cunosc? Ai crezut ca nu te stiu? Stiu cine esti! Esti Cel Care cu o mie cinci sute si ceva de ani in urma ai venit, Te-ai intrupat, ai vorbit lumii; lumea nu Te-a cunoscut, nu Te-a priceput, Te-au legat, Te-au batjocorit si Te-au rastignit. Dar problema Ta este una, ca Tu nu ai inteles un lucru. Probabil ca ei ( oamenii ) nu vor o imparatie vesnica, cereasca. Ceea ce Tu le promiti ca le dai dincolo, oamenii vor aici, iar greseala Ta este ca nu ai inteles acest lucru. Iar noi am inteles. Si mai mult decat atat, noi am inteles ca Tu ai pus in spatele omului, a fapturii, a intregii lumi poveri imense, pe care omul nu vrea sa le care, pentru ca nu poate sa se jertfeasca. Omul este neputincios. Inchizitorul isi continua monologul: Sa stii un lucru, ca omenirea va fi cu noi in viitor. Si atat de mult ne va iubi pe noi, urandu-Te pe Tine, incat va veni, de dragul pacii pamantesti, de dragul bunastarii si al confosrtului inaintea noastra si isi va arunca libertatea la picioarele noastre spunand: robiti-ne dar hraniti-ne! Si suntem multumiti, mai mult nu vrem.

Va intreb pe dumneavoastra, pe cei ce sunteti aici: suntem noi cei care procedam asa astazi, raliindu-ne ispitelor politicii europene, sau nu? Suntem noi cei care vrem sa facem imparatia lui Dumnezeu pe pamant, uitand porunca Mantuitorului: ,, Nu iubiti lumea, nici pe cele ce sunt in lume, caci lumea si chipul ei va trece “. Daca Mantuitorul pe Carantania l-a infruntat pe diavol, refuzandu-i toate avansurile, toate oportunitatile, tot belsugul, toata magia, la vremea noastra tot ceea ce a refuzat Hristos luam noi oamenii, noi europenii si cu atat mai mult noi crestinii. Si mai rau, noi crestinii ortodocsi, pentru ca ortodox inseamna dreptslavitor sau dreptcredincios. Pai cum sunt eu dreptslavitor daca eu marsez la provocarile contemporane, dorindu-mi din toata inima sa ma ingras, sa ma lungesc si sa ma latesc in aceasta lume.

Daca Hristos ar veni astazi intre noi sa vada cum traim, care sunt idealurile noastre, in ce forma vietuim noi ortodox si-ar pune mainile in cap si, sunt sigur, nu i-ar ajunge cele doua maini.

Unul din marii parinti contemporani, este vorba de Cuviosul Serafim Rose, care a adormit undeva in America, unde de altfel s-a si nascut, unde s-a convertit la ortodoxie, s-a facut monah si a murit, in anul 1982, spunea aproape profetic: Atat de mult s-au indepartat popoarele ortodoxe de autenticitatea vietii crestine incat, daca astazi Hristos ar poposi din nou printre oameni, nu doar ateii, paganii si ereticii L-ar rastigni, ci insisi ortodocsii. Si eu as spune un lucru: nu doar ortodocsii de rand L-ar rastigni, ci chiar capeteniile bisericesti, adica cei care din punct de vedere exterior, formal, institutional, ne prezentam bine.

Ce doreste astazi un crestin de la pastorul sau duhovnicesc? Doreste sa fie educat, cult, politicos si manierat, sa ridice doua trei biserici, sa se impuna prin faptul ca este un bun filantrop, chiar realizand anumite ,, concordate ” cu catolicii, cu protestantii, cu sectarii, cu budistii de ce nu, spre progresul material al bisericii, al parohiei. [...]

O alta problema a vietii noastre este indosarierea electronica. Acest subiect, care poate a devenit deja prea plictisitor, prea uzat si prea purtat din gura in gura; mai ales media ne-a aratat ca gresim combatand indosarierea electronica si ca la urma urmei nu sta dracul in buletin. Chiar zilele trecute vorbeam cu cineva care imi spunea: Parinte, pana in acel moment cand vom fi stampilati cu semnul diavolului, cu 666, sau ni se va implanta acel microcip mai e mult. Pentru ca sa ne agitam de pomana, riscand sa trimitem subiectul in derizoriu.

La care eu am raspuns: Haide sa ne inchipuim ca exista cineva care vrea sa ne scoata din lumea aceasta, din lumea viilor. Am un dusman care vrea sa ma omoare. Si un prieten comun ma anunta ca respectivul si-a cumparat o mitraliera; ba mai mult, cu cateva minute inainte de a o cumparaa anuntat ca si-o cumpara ca sa ma omoare pe mine. Deci vine sa ma caute pe mine ca sa ma execute. Iar eu voi spune, la modul optimist: ,, Ei, dar nu-i nicio problema, inca n-a ajuns la usa mea. Si pana sa ajunga la usa mai stau sa ma gandesc, poate dau telefon la politie sau poate plec de acasa “. Dar intre timp mai stau pe internet, mai citesc un ziar, pentru ca dureaza pana ajunge el la mine. Cel care m-a anuntat ma avertizeaza in continuare: ,, atentie, acela mai are un sfert de ora pana la tine si ai incheiat-o cu zilele “. Iar eu in continuare zic cu aceeasi nadejde: ,, nu-i nicio problema, eu il cunosc pe acel om, care nu este chiar atat de rau; poate ajungem chiar si la o intelegere “. Si tot asa pana cand acela ajunge in fata usii mele, loveste cu piciorul si deschide usa, intra peste mine si… m-a scos din lumea aceasta.

Cred ca asa procedam si noi astazi fata de aceasta primejdie de ordin mai ales duhovnicesc.

La ora actuala se incearca – nu stiu daca s-a si ajuns – la implementarea cipului biometric in pasaport, noi credem ca nu este grav. Eu spun ca nu trebuie nici macar cu gandul sa acceptam asa ceva, pentru ca daca la inceput acceptam primii pasi, lucrul acesta nu face altceva decat sa creeze in mintea noastra o oarecare obisnuinta cu pacatul care nu este pacat, cu primejdia care nu este chiar primejdie…

Deci noi trebuie ca incepand de astazi sa respingem coada diavolului care se apropie de noi, care ni se flutura pe sub nas, ca mai tarziu sa putem infrunta si coarnele cu care vom fi impinsi. [...]

Cititi si: Educatia anticrestina a societatii postmoderne contemporane