Londra 2012 – Olimpiada sionistilor?

Mai sus puteti vedea videoclipul de prezentare a mascotelor olimpiadei din Londra, din vara anului 2012: Wenlock si Mandeville. Sunt doua chestii mici, metalice, stralucitoare. Au un singur ochi – deci continua campania de promovare a “all seeing eye” - o campanie dusa prin filme, videoclipuri, reclame, s.a.m.d.

Sunt urati (arata ca niste asa-zisi extraterestrii sau ca “monstruletii” lui Lady Gaga) si promoveaza homosexualitatea. Toata lumea stie ca acei batjocoritori ai fiintei umane ca creatie divina au ca “steag” culorile curcubeului. Ei bine, cele doua chestii de mai sus pleaca la sfarsitul videoclipului nu numai pe un curcubeu, ci pe doua! Cate unul de fiecare, ca sa nu se bata pe el, probabil.

Si mai demult s-a lansat si logo-ul. Pe langa faptul ca e urat si nu are nicio treaba cu sportul in general sau cu olimpiadele in special, are si o vadita nuanta de… sionism.

Acest logo cica ar vrea sa arate ca “2012″. Un “2012″ urat, dupa cum ne-am obisnuit. Vedeti si punctul din mijloc care nu are nicio legatura nici cu Londra, nici cu 2012, nici cu cerculetele alea de la olimpida. Atunci, ce e cu el? Voila:

Primul doi e de fapt un “z”, acel 1 stramb + punctul inutil = “i”, zero = “o”, iar 2-ul care arata ca un fulger = “n”. Si a iesit “zion” - varianta englezeasca a cuvantului “sion”. Asadar, sionistii, ca intotdeauna, vor controla si urmatoarea olimpiada. Curcubeele, extraterestrii, sionistii + toata lumea cu ochii tinta pe transmisiunea Tv din Londra… vom avea oare parte de ceva “Blue Beam”?

Un spital din Barcelona, anchetat pentru ca ofera tratamente de vindecare a homosexualitatii

Guvernul regional din Catalonia (Spania) ancheteaza in prezent o clinica din Barcelona despre care se banuieste ca ofera tratamente de “vindecare”  a homosexualitatii, relateaza presa spaniola, citata de AFP. Policlinica Tibidabo ar oferi pilule si tratamente psihiatrice pentru “a-i converti” pe homosexuali.

Publicatia “El Pais” a scris ca pacientii care merg la tratament la clinica din Barcelona sunt reprezentanti ai unei religii care considera ca homosexualitatea este incompatibila cu credinta lor. (suna de parca ar fi vorba de vreo religie minoritara, de undeva din vreo jungla…-n.m.)

Marina Geli, principalul oficial din domeniul sanatatii din Catalonia, a afirmat ca “nu exista dovezi stiintifice care sa sustina teoria ca homosexualitatea trebuie tratata ca o boala”.

Clinica poate fi amendata daca se confirma faptul ca in institutia medicala aveau loc astfel de tratamente.

Homosexualitatea a fost legalizata in Spania in 1979, la putin timp dupa moartea dictatorului Francisco Franco. In timpul acestuia, homosexualii erau internati in institutii despre care activistii afirmau ca semanau cu lagarele de concentrare.

Guvernul premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero a cautat sa promoveze drepturile homosexuale ca parte a agendei sale socialist-liberale.

In 2005, Executivul de la Madrid a votat o lege care permite casatoriile intre persoane de acelasi sex, facand astfel ca Spania sa fie a treia tara din  Uniunea Europeana, dupa Belgia si Olanda, care a realizat acest lucru.

Cititi va rog si: Declaratia Manhattan: UN APEL LA CONSTIINTA CRESTINA

Germania: Crestini incarcerati pentru ca nu-si lasa copiii la ora de “educatie sexuala”

In Germania, interventia statului in viata familiei a intrecut orice limite. Cititi si: “statul german incurajeaza incestul pedofil”.

Cel putin opt familii germane din Salzkotten, landul german Renania de Nord /Westfalia sunt afectate dupa ce tatii au fost fie incarcerati, fie amendati cu sume mari pentru ca au refuzat sa-si trimita copiii de scoala elementara la cursurile de educatie sexuala, relateaza portalul de stiri LifeNews.com.

International Human Rights Group, o organizatie de avocati crestini care apara libertatile religioase si dreptul la “educatia acasa” (homeschooling) in Europa relateaza ca, pe langa refuzul “educatiei sexuale”, familiile au refuzat sa permita copiilor particparea la interpretarea unui spectacol numit “Corpul meu imi apartine” (“Mein Körper gehört mir”), o piesa de teatru care ii invata pe tineri cum sa se angajeze in relatii sexuale. [1]

Intrucat amenzile nu i-au facut pe parinti sa cedeze, oficialii guvernamentali i-au condamnat pe capii familiilor “rebele” la cateva zile de puscarie cu executare.

In fapt, relateaza directorul IHRG Richard Guenther, nu e vorba despre o amenda obisnuita ci de asa-numita “Bussgeld,” o sanctiune speciala care presupune, pe langa plata unei mari sume de bani, si admiterea din partea “infractorului” ca a gresit, lucru pe care cei acuzati refuza sa il faca.
Presedintele IHRG Joel Thornton comenteaza ca spre deosebire de sistemul din SUA, oficialii germani considera copiii ca “apartinand statului, in special atunci cand se afla la scoala” si ca din acest motiv autoritatea parinteasca si dreptul parintilor la a-si educa copiii este secundar interesului Statului.

Thornton mai spune ca situatia din Germania a impus IHRG “o abordarea radicala”, adica un proces civil in numele familiilor persecutate pentru a forta instantele germane sa recunoasca dreptul primordial pe care parintii il au in educarea copiilor lor.

Crestinii din Germania sufera persecutii majore din partea guvernului pentru retragerea copiilor din scoala si educarea lor acasa (interzisa printr-un decret ce dateaza de pe vremea regimului nazist) ca si pentru excluderea de la ore care dauneaza valorilor crestine (lucru de asemenea interzis).

In fapt, comenteaza LifeNews.com, intentia autoritatilor este sa suprime existenta Parallelgesellschaften sau “societatilor paralele” bazate pe “convingeri filosofice separate”.

Una din agentiile guvernamentale, Jugendamt (Oficiul pentru Protectia Tineretului) apeleaza la politie si chiar recomanda decaderea din drepturi a parintilor care nu se supun acestor reguli.

In 2007, inspectorii Jugendamt impreuna cu 15 politisti din trupele de interventie speciala au intrat cu forta in mijlocul noptii in casa familiei Busekros si au ridicat-o pe fiica lor, Melissa. In cele din urma, interventia pe cale juridica a stabilit ca tanara se poate intoarce acasa dupa ce a implinit 16 ani.

Familia Hans si Petra Schmidt se lupta in instanta pentru a recapata custodia fiului lor de 14 ani Aaron. Parintii au fost decazuti temporar din drepturi si amendati cu 13.000 de euro pentru ca il educa acasa.

Unele familii au fugit pur si simplu din tara, mai spun reprezentantii IHRG, fie in SUA fie in Austria. Familia Uwe si Hannelore Romeike a cerut azil politic in SUA in noiembrie 2008, o situatie care a atras in final atentia presei asupra persecutiilor suferite de cele [estimat] 300-500 familii care isi educa copiii acasa. (Altermedia)

—–
Nota:
[1]. “Educatia sexuala” reprezinta, in toate societatile de tip socialist, cheia rupturii dintre parinte si copilul provenit din familia crestina. La orele de “educatie sexuala” se face de obicei reclama relatiilor intime pasagere, homosexualitatii si perversiunilor sexuale. Socialismul, ca orice forma de colectivism de altfel, este incompatibil cu familia crestina puternica si autonoma.

Declaratia Manhattan: UN APEL LA CONSTIINTA CRESTINA

[...] Înţelegem că mulţi dintre semenii noştri, inclusiv unii creştini, cred că definiţia istorică a căsătoriei ca uniune dintre un bărbat şi o femeie este o negare a egalităţii şi a drepturilor civile. Ei nu ştiu ce să răspundă la afirmaţia că ei sau alţii nu ar avea nimic de pierdut dacă legea ar acorda statutul de căsătoriţi pentru doi bărbaţi sau două femei care trăiesc împreună într-un parteneriat sexual. La urma urmei, acest lucru nu le-ar afecta căsătoria, nu-i aşa? La o cercetare mai atentă, argumentul că legile care guvernează un tip de căsătorie nu vor afecta alte tipuri nu stă în picioare. Dacă acesta dovedeşte ceva, dovedeşte foarte multe: ideea că statutul juridic al unui set de relaţii conjugale nu afectează alte tipuri de relaţii nu doar că constituie un argument pentru parteneriatele homosexuale, dar poate fi folosită cu aceeaşi putere şi pentru parteneriatele poliamoroase, familiile poligame şi chiar pentru fraţi şi surori adulţi care trăiesc în relaţii incestuoase. Ar trebui recunoscute şi acestea, ca drepturi egale sau civile, ca familiilegale, fără nici un efect asupra altor relaţii? Nu. Adevărul este că căsătoria nu este ceva abstract sau neutru pe care legea îl poate defini şi redefini pentru a face pe plac celor puternici şi influenţi. Nimeni nu are dreptul civil de a-i fi tratată relaţia neconjugală ca o căsătorie. Căsătoria este o realitate obiectivă – o uniune consimţită între soţ şi soţie – şi este de datoria legii să o recunoască şi să o susţină, în numele dreptăţii şi al binele public. Dacă însă nu reuşeşte să facă aceasta, se produc nişte rele sociale. În primul rând, este pusă în pericol libertatea religiei celor pentru care aceasta este o chestiune de conştiinţă. În al doilea rând, sunt încălcate drepturile părinţilor prin faptul că în şcoli sunt folosite programe de viaţă familială şi educaţie sexuală pentru a-i învăţa pe copii că este modern a recunoaşte ca şi „căsătorii” nişte relaţii despre care mulţi părinţi cred că sunt nemaritale şi imorale. În al treilea rând,este afectat binele societăţii civile atunci când însăşi legea, prin funcţia ei pedagogică, devine un instrument de erodare a înţelegerii adevărate a căsătoriei, de care depinde în mod vital dezvoltarea culturii căsătoriei în orice societate. Cu părere de rău, găsim că astăzi suntem departe de a avea o cultură a căsătoriei. Dacă însă începem acest proces foarte important de reformulare a legilor noastre pentru a reclădi o astfel de cultură, ultimul lucru pe care ni-l permitem este să redefinim căsătoria şi să includem în legile noastre o definiţie falsă a căsătoriei.[...]

Este o ironie faptul că cei care astăzi afirmă dreptul la uciderea celor nenăscuţi, a vârstnicilor şi a celor handicapaţi şi, de asemenea, dreptul la practicarea unor comportamente sexuale imorale, dar şi dreptul de a avea relaţiile bazate pe aceste practici recunoscute şi binecuvântate prin lege – aceste persoane care afirmă aceste „drepturi” sunt deseori în avangarda celor care sunt gata să calce în picioare libertatea altora de a-şi exprima atitudinea religioasă şi morală faţă de sfinţenia vieţii şi demnitatea căsătoriei ca uniune conjugal între un soţ şi o soţie. Noi vedem aceasta, de exemplu, în efortul de a slăbi sau elimina clauzele de conştiinţă şi, ca urmare, de a constrânge instituţiile pro-viaţă (inclusiv spitalele şi clinicile afiliate religios) şi pe medicii, chirurgii, asistente şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, care sunt proviaţă, să accepte avorturile şi, în unele cazuri, chiar să facă sau să participe la avorturi. Vedem aceasta în folosirea legilor anti-discriminare pentru forţarea instituţiile religioase, firmelor şi prestatorilor de servicii de diferite feluri, să se conformeze unor activităţi pe care le consider profund imorale sau să-şi înceteze activitatea. De exemplu, după impunerea judecătorească a căsătoriile între persoanele de acelaşi sex în Massachusetts, Catholic Charities a ales, cu mare reţinere, să-şi închidă activitatea veche de un secol, de plasare a copiilor orfani în familii bune, decât să se supună unei decizii judecătoreşti de a încredinţa copiii unor perechi de homosexuali, ceea ce reprezenta o încălcare a învăţăturii morale catolice. În New Jersey, după adoptarea unor „uniuni civile” cvasi-maritale, unei instituţii metodiste i s-a anulat scutirea legală de impozite după ce a refuzat, pe motive de conştiinţă, să permită folosirea unei săli proprii pentru contractarea de uniuni homosexuale. În Canada şi în unele ţări europene, clerici creştini au fost persecutaţi pentru propovăduirea normelor biblice împotriva homosexualităţii. Noile legi americane împotriva incitării la ură creează condiţii pentru nişte practici asemănătoare şi aici. [...]

În calitate de creştini, luăm în serios sfatul Bibliei de a respecta şi asculta de autorităţi. Credem în lege şi în domnia legii. Recunoaştem datoria de a ne supune legilor, fie că ne plac sau nu, exceptând cazul în care ele sunt vădit nedrepte sau le cer celor ce trebuie să le respecte să facă un lucru nedrept sau imoral. Scopul biblic al legii este să menţină ordinea şi să asigure dreptatea şi binele comun; însă, legile care sunt nedrepte – mai ales cele care îi obligă pe cetăţeni să facă lucruri nedrepte – mai degrabă subminează şi nu slujesc binelui comun. Privind înapoi la primele zile ale Bisericii, creştinii au refuzat să facă compromisuri cu proclamarea Evangheliei. În Faptele Apostolilor capitolul 4, lui Petru şi Ioan li s-a poruncit să înceteze propovăduirea. Răspunsul lor a fost: „Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit”. De-a lungul veacurilor, Creştinismul a învăţat nu doar că nesupunerea civilă este permisă, ci uneori şi necesară. Nu există o apărare mai elocventă a drepturilor şi îndatoririlor ce ţin de conştiinţa religioasă decât cea oferită de Martin Luther King Jr. în „Scrisoare din închisoarea Birmingham”. Scriind dintr-o perspectivă explicit creştină şi citând scriitori creştini ca Augustin sau Aquina, King arată că legile drepte înalţă şi înnobilează fiinţa umană, pentru că ele îşi au rădăcina în legea morală a cărei sursă primară este însuşi Dumnezeu. Legile nedrepte duc la degradarea fiinţei umane. În măsura în care ele nu invocă nici o altă autoritate decât voinţa omului, ele nu au puterea de a obliga conştiinţa. Dorinţa lui King de a merge mai bine la închisoare decât să respecte legi nedrepte a fost exemplară şi inspiratoare. Întrucât onorăm dreptatea şi binele comun, nu ne vom conforma cu nici un decret care ar impune instituţiilor noastre să participe la avorturi, la cercetări în care se distrug embrioni, la sinucidere asistată şi eutanasie sau la orice alte acţiuni împotriva vieţii; nu ne vom supune nici unei legi menite a ne forţa să binecuvântăm parteneriate sexuale imorale, să le tratăm ca pe căsătorii sau echivalent al acestora, sau să ne abţinem de a proclama adevărul, aşa cum îl cunoaştem, cu privire la moralitate şi imoralitate, căsătorie şi familie.

Vom da întru totul şi fără şovăire Cezarului ce este al Cezarului, dar nici într-un caz nu vom da Cezarului ce este al lui Dumnezeu.

Vedeti, va rog, articolul integral aici

Argentina da unda verde casatoriilor intre homosexuali (inca o tara spurcata)

Un tribunal din Buenos Aires a deschis calea catre casatoriile intre persoane de acelasi sex in capitala argentiniana, autorizand vineri casatoria unui cuplu format din doi barbati, o premiera in America Latina, cea mai mare regiune catolica a lumii.

Judecatoarea Gabriela Seijas a ordonat ofiterilor registrului starii civile din capitala sa oficieze casatoria dintre Alejandro Freyre si Hose Maria Di Bello, carora le fusese refuzata, initial, casatoria. Cei doi au depus o plangere in aprilie, relateaza NewsIn.

“Suntem foarte fericiti, dar avem si o mare responsabilitate, pentru ca nu numai noi suntem cei vizati, ci este si o incurajare la egalitate judiciara in Argentina si America Latina”, a spus Di Bello.
Orasul Buenos Aires, cunoscut pentru “movida gay”, este pionier in America Latina. El a fost deja primul din regiune, in 2002, care a autorizat uniunile civile intre homosexuali, care permit, printre altele, primirea unei pensii in caz ca unul dintre parteneri ramane vaduv. Au urmat orasul Villa Carlos Paz si provincia Rio Negro.

Uruguayul a fost prima tara din regiune care a legalizat uniunile civile homosexuale, in 2007, iar Curtea Constitutionala columbiana a recunoscut in ianuarie 2009 o serie de drepturi pentru cuplurile de acelasi sex, printre care drepturile la protectie sociala. Nicio tara nu autorizeaza casatoria intre persoane de acelasi sex.

Judecatoarea argentiniana considera ca “legea trebuie sa trateze toata lumea cu acelasi respect” si a declarat anticonstitutionale doua articole din Codul Civil, dintre care unul mentiona consimtamantul necesar “intre un barbat o femeie”.

Intr-o tara care se declara catolica in proportie de 91%, episcopul catolic Baldemoro Martini a spus ca “uniunile intre persoane de acelasi sex nu contribuie la binele comun, ele il pun serios in pericol”.

Sursa: 9am

Spurcaciunea continua: Suedia are primul episcop homosexual din lume

Primul episcop homosexual declarat,  din lume, este Eva Brunne, pastor al cultului luteran din Suedia. Ea a fost consacrată de către arhiepiscopul de Uppsala Anders Wejryd, primat al Bisericii Suediei, episcop al Stockholm-ului.

Lesbiană declarată, Eva Brunne, în vârstă de 55 de ani, a fost aleasă de congregatie episcop al diecezei Stockholm în mai 2009, cu 413 voturi pentru şi  365 voturi împotrivă.

Ea şi partenera ei de viaţă mai tânără, pastorul Gunilla Lindén, sunt părinţii unui copil în vârstă de trei ani.

‘Nu vă temeţi să ieşiţi în faţă şi să să folosiţi darurile pe care le-a dat Dumnezeu’, a spus arhiepiscopul Anders Wejryd cu ocazia ceremoniei, la care au luat parte regele Carl XVI Gustaf şi regina Silvia.

Homosexualii şi lesbienele se pot căsători între ei începând cu 1 mai în Suedia. Biserica luterană a Suediei a sprijinit deschiderea către acest tip de căsătorie, însă s-a pus de acord doar acum câteva săptămâni în ce priveşte binecuvântarea ecleziastică pentru căsătoriile între doi bărbaţi sau două femei.