Liban avertizeaza cu o situatie “periculoasa” cu Israel

Armata israeliană face incursiuni zilnice în spaţiul aerian libanez, creând o situaţie foarte periculoasă, arăta premierul libanez Saad al-Hariri într- un interviu televizat. Israel susţine că aceste zboruri sunt necesare pentru a monitoriza gherilele Hezbollah şi a criticat forţele ONU de menţinere a păcii din sudul Libanului cu 12.000 soldaţi că nu au oprit fluxul de arme despre care oficialii israelian susţin că ajung la acest grup.

Zborurile de survol şi reînarmarea Hezbollah reprezintă o încălcare a rezoluţiei 1701 a Consiliului de Securitate , ce a pus capăt războiului de 34 de zile dintre Israel şi Hezbollah în 2006.

 ”Auzim multe ameninţări israeliene în fiecare zi, şi nu numai ameninţări,” arăta Hariri pentru BBC.

“Vedem ce se întâmplă în spaţiul nostru aerian şi pe teren şi ce se întâmplă mereu de două luni- în fiecare zi avem avioane israeliene care intră în spaţiul aerian libanez. Este ceva ce a escaldat şi este ceva foarte periculos,” puncta Hariri .

Ministrul israelian de externe , Avigdor Lieberman, întrebat despre comentariile lui Hariri, declara că liderul libanez este “ostaticul Hezbollah,” referindu-se la grupul militar din Liban susţinut de Iran.

Hariri arăta că se teme de perspectivele unui alt război cu Israel.

În cadrul unei declaraţii de luna trecută, premierul israelian Benjamin Netanyahu declara că Israel nu plănuieşte un atac iminent asupra Libanului, de unde Hezbollah a lansat circa 4.000 de rachete în timpul celor 34 de zile de conflict din 2006.

Săptămâna trecută, Siria acuza Israel că face presiuni pentru un nou război în Orientul Mijlociu.

BBC îl citează pe Hariri care declara că Liban este unit, iar guvernul va sta alături de Hezbollah.

Siria si Hezbollah se pregatesc de razboi cu Israelul

Citez din articolul “Syria, Hizballah preparing for war with Israel“

Ziarul arab Asharq Al-Awsat a raportat, luni, ca Siria a inceput constituirea rezervelor fortelor militare, in perspectiva unui razboi pe scara larga cu Israel.

Oficialii din Siria si din gruparea terorista libaneza Hezbollah au spus de saptamana trecuta ca sunt amenintate de manevre militare israeliene de-a lungul frontierei Israel-Liban, si se asteapta ca armata israeliana sa lanseze un atac surpriza asupra pozitiilor Hezbollah din Liban.

Conform Rezolutiei ONU 1701 care a pus capat razboiului din 2006 din Liban, Hezbollah nu ar trebui sa aiba pozitii in sudul Libanului, dar forta internationala de mentinere a pacii din teritoriu nu a aplicat acei termeni.

Sambata, ministrul israelian Yossi Peled, un fost comandant al armatei israeliene, a declarat la un eveniment din Beersheva ca “ne indreptam catre o alta runda (de razboi cu Hezbollah) in nord“.

In weekend, biroul prim-ministrului Benjamin Netanyahu a clarificat faptul ca Israelul nu cauta un alt razboi la granita de nord. Seful actual al Comandamentului de Nord, Gadi Eizenkot a spus ca rapoartele arabe de tensiune din jurul granitei sunt nefondate.

“Rapoartele din mass-media despre tensiunea din nord este o realitate virtuala care nu are motive in realitate”, a spus Eizenkot in cadrul unei ceremonii la Institutul National pentru Studii de Securitate din Tel Aviv. El a avertizat, insa, ca in cazul in care arabii incep ceva, Israelul va raspunde cu o forta disproportionata.

De asemenea, la sfarsitul saptamanii, ministrul francez de externe Bernard Kouchner a recunoscut ca Israelul e foarte putin probabil sa initieze un alt conflict armat, dar a avertizat ca agentii iranieni ar putea incerca sa profite de situatia de pe frontiera Israel-Liban, astfel fiind distrasa atentia de la programul nuclear al Iranului.

Coreea de Nord ameninta Sudul cu un razboi “in orice moment”

 Coreea de Nord a criticat promisiunea Coreii de Sud de a efectua un atac “preventiv” în eventualitatea unui atac nuclear din partea Phenianului, avertizând că planul se ridică la nivelul unei “declaraţii deschide de război”.

Comunicatul emis de comandanţii militari ai Nordului vine pe fondul pregătirii Chinei şi SUA de a relua discuţiile nucleare în format de şase, suspendate anul trecut, pentru denuclearizarea peninsulei coreene.

Statul Major al Coreii de Nord arăta că ameninţarea cu un atac preventiv din partea Sudului, lansată săptămâna trecută, a creat “o situaţie gravă” ce ar putea conduce la un război “în orice moment “.

“Forţele armate nord-coreene vor acţiona promt şi decisiv la orice tentativă a autorităţilor marionetă sud-coreene şi va distruge principalele ţinte, inclusiv centrul de comand”, se arăta într-un comunicat al Phenianului.

Coreea de Nord este sub efectul unor sancţiuni ONU pentru efectuarea unor teste nucleare şi lansări de rachete.

Acum sunt în desfăşurare eforturi pentru a relua discuţiile între Nord, China, SUA, Rusia, Japonia şi Coreea de Sud pentru un acord nuclear. Phenianul şi-a arătat disponibilitatea de a reveni la masa negocierilor dacă sunt ridicate sancţiunile şi este semnat un tratat de pace cu SUA. Administraţia de la Washington a subliniat că nu va face concesii până ce Phenian nu îşi demonstrează seriozitatea în legătură cu renunţarea la programul său nuclear.

Pentagon: Noi sanctiuni contra Iranului, foarte probabile

Puterile occidentale este foarte probabil să susţină un nou set de sancţiuni contra Iranului pentru refuzul acestuia de a dovedi că nu îşi construieşte arma nuclear, declara şeful militar american.

“Cred că semnalele sunt foarte clar că alt set de sancţiuni, altă rezoluţie, vor veni,” sublinia amiralul Mike Mullen, şeful Statelor Majore Reunite a SUA.

Administraţia Obama a oferit termen limită până la finele anului pentru ca Iranul să răspundă la seria de propuneri şi să arate dovezi ce să înlăture temerile occidentale.

Administraţia a demarat acum ofensiva diplomatică internaţională pentru penalităţi suplimentare contra Iranului.

“Sunt din ce în ce mai preocupat că iranienii nu răspund. Am spus-o de multe ori, nu avem nevoie de un alt conflict în acea parte de lume,” arăta Mullen.

“Nu prezic că aceasta se va întâmpla,dar cred că trebuie să ajungă la o poziţie unde să fie o forţă constructivă nu una destabilizatoare..”

Casa Albă este preocupată de refuzul Iranului de a accepta o propunere susţinută şi de ONU care cerea livrarea uraniului slab îmbogăţit de la Teheran în schimbul combustibilului nuclear pentru reactorul ştiinţific din capitala republicii islamice, după ce era dezvoltat în Franţa şi Rusia.

Presiunile pentru noi sancţiuni au crescut după dezvăluirile din septembrie că Iran construieşte în secret o nouă unitate de îmbogăţire a uraniului.

Liderii de la Copenhaga nu au reuşit să încheie conferinţa pe tema mediului, în lipsa unui acord

Conferinţa ONU pe tema climei continua sâmbătă dimineaţă la Copenhaga, la mai mult de 12 ore după ora prevăzută pentru încheierea lucrărilor, în lipsa unui acord privind viitorul luptei împotriva încălzirii globale.

Declaraţia politică ce asociază mai puţin de 30 de ţări, anunţată în grabă vineri seară ca un acord de către preşedinţii american şi francez, Barack Obama şi Nicolas Sarkozy, făcea încă obiectul dezbaterilor între delegaţii sâmbătă, la ora 08.00 (09.00, ora României).

Această declaraţie, care prevede limitarea încălzirii planetei la 2 grade Celsius în raport cu nivelurile preindustriale, a fost negociată de joi seara între şefii de stat şi de Guvern. Ea asociază în special Statele Unite, Europa şi marile ţări emergente precum China, India, Africa de Sud şi Brazilia.

Deşi prevede crearea unui fond special şi a unei sume care se va ridica progresiv la 100 de miliarde de dolari până în 2020, cu prioritate în favoarea ţărilor celor mai vulnerabile, acest acord a fost negociat în secret, în spatele uşilor închise, în contradicţie cu regulile multilaterale ale ONU.

“Este vorba despre un acord politic între şefi de stat, nu de un contract, prin care liderii au încercat să relanseze maşinăria”, explica în cursul nopţii ministrul francez al Mediului, Jean-Louis Borloo.

Premierul danez, Lars Loekke Rasmussen, care prezidează lucrările, a ales să îl supună şedinţei plenare şi a declanşat dezbateri interminabile, iar consensul este departe de a fi găsit, potrivit acestuia.

Sâmbătă trebuia stabilit viitorul negocierilor pentru 2010. Declaraţia face apel la încheierea unui acord complet până la sfârşitul lui 2010. Însă participanţii la conferinţă trebuie să ajungă la un acord privind calendarul şi formatul lucrărilor viitoare, precum şi să adopte decizii de procedură, în condiţiile în care cancelarul german a propus găzduirea următoarei runde în iunie, la Bonn.

Planurile ONU pentru un ” GUVERN MONDIAL” cu pretextul incalzirii globale

Sursa: Razboi intru cuvant

The Wall Street Journal: Has Anyone Read the Copenhagen Agreement? U.N. plans for a new ‘government’ are scary.

“Nu putem decit sa speram ca liderii statelor lumii nu vor face nimic altceva decit o plimbare placuta cu bicicleta pe fermecatoarele strazi ale Copenhagai in cursul intilnirii din luna decembrie. Pentru ca daca se va lua o decizie comuna pe baza proiectului curent al tratatului despre schimbarea climei, lumea intreaga va avea parte de citeva surprize neplacute.

Un proiect? Daca nu ati auzit de el e din cauza ca cei care ne conduc, altfel foarte vorbareti, nu s-au obosit sa ne spuna ce contine si deci ce vor trebui ei sa ia in considerare (in decembrie, n.tr.). Si nici media nu ne-a spus nimic.

Aici isi face intrarea lordul Christopher Monckton. Fostul consilier al doamnei Thatcher a tinut o conferinta la Bethel University in St. Paul, Minnesota, SUA, ceva mai devreme luna aceasta, iar conferinta a facut senzatie. Pentru prima data publicul a auzit de cele 181 de pagini, emise in 15 septembrie, care reprezinta Conventia Cadru a ONU cu privire la schimbarile climatice - proiectul in stare bruta a ceea ce ar putea fi aprobat in decembrie.

Pina acum postarea pe youtube a conferintei a fost accesata de peste 1 milion de ori. Si merita sa fie vazuta de inca multe milioane de ori pt. ca lordul Monckton avertizeaza cum ca scopul tratatului inca in stagiu de proiect e sa puna bazele unui guvern “transnational” la o scara pe care nimeni nu a mai pomenit-o.

“Schema noului aranjament institutional bazat pe Conventie” care incepe la pagina 18 contine prerogativele formarii unui “guvern”. Scopul este sa dea unui nou, dar inca ne-numit organ al ONU, puterea sa intervina direct in treburile interne: financiare, economice, in materie de taxe si de mediu ale tuturor statelor care vor semna tratatul de la Copenhaga.

Motivul acestei preluari de putere este clar.

In proiect se regasesc clauze, una dupa alta, prin care natiunile dezvoltate sunt obligate sa plateasca o “datorie de adaptare” tarilor in curs de dezvoltare, pentru a finanta modificarile impuse de schimbarile de clima. Clauza 33 de la pagina 39 arata ca

“pina in 2020 trebuie sa se ajunga la un flux financiar de cel putin 67 miliarde $ sau undeva intre 70 si 140 miliarde $ pe an, pentru sustinerea cheltuielilor de adaptare”.

Si sub ce forma vor fi obligate tarile dezvoltate sa asigure fluxul financiar pentru cele in curs de dezvoltare? Proiectul specifica diferite variante inclusiv optiunea 7 de pe pagina 135, care reprezinta

“2 % din tranzactiile de pe pietele financiare internationale ale partilor specificate in Anexa I.”

Anexa I include tarile industrializate precum: SUA, Australia, Marea Britanie si Canada.

Tarile care semneaza tratate internationale cedeaza intotdeauna puterea de a verifica daca acestea sunt respectate organelor ONU. Diferenta in cazul acestui tratat e ca se pare ca s-au luat masuri pe precautie deosebite ca sa i se mascheze adevaratul continut. Pe linga limbajul dificil de descifrat al ONU, mai sunt multe clauze descrise ca “alternative” si “optiuni” care ar trebui sa le dea de gindit tarilor democratice care tin la propria suveranitate.

Lord Mockton insusi nu a stiut de puterile extraordinare care se vor conferi acestui nou guvern mondial pina cind un prieten nu a ajuns pe un site obscur al ONU si a sapat prin citeva straturi de legaturi (links, n.tr.) inainte de a gasi un document care nici macar nu se numeste proiect al “tratatului”.  Denumirea sa e “nota a Secretariatului”.

In cadrul unui interviu cu Alan Jones difuzat luni de radio Sydney, lord Monckton a declarat ca

“e prima data cind am vazut un tratat transnational care desemneaza un nou organ (care va fi creat prin acel tratat) ca fiind un guvern. Ceea ce e insa inspaimintator sunt puterile care vor fi conferite acelui guvern in intregime ne-electoral“.

A mai adaugat:

“Ambitia acestui nou guvern mondial este de la inceput enorma – inca dinainte sa isi acrediteze puterea (…).”

Criticii l-au admonestat pe lordul Monckton acuzindu-l de un limbaj prea colorat. Iar dinsul a fost, in mod clar, foarte dur (in exprimare, n.tr.).

In expozeul tinut in St. Paul despre proiectul tratatului de la Copenhaga i-a avertizat pe americani ca

“in urmatoarele saptamini, in cazul in care nu il veti opri, presedintele vostru va semna cedarea libertatii, democratiei si prosperitatii voastre pentru totdeauna”.

Cei care il critica nu raspund direct celor afirmate de dinsul. Puneti-va urmatoarea intrebare:

Politicienii nostrii petrec sute de ore vorbind despre schimbarile climatice si despre nevoia de consens in privinta tratatului de la Copenhaga. Cum de nici unul nu vorbeste deschis despre detaiile acestui tratat referitor la modificarile climatice? Doar odata semnat acest tratat va deveni obligatoriu pentru semnatari. Ce se ascunde de fapt? Multumita lordului Monckton acum avem cit de cit idee ce planuiesc.

Janosz Pasztor, director al echipei de suport pentru problemele de schimbari climatice al secretarului general a declarat unor reporteri in New York, lunea trecuta, ca, deoarece Congresul SUA inca intirzie sa voteze o lege cu privire la schimbarile de clima este putin probabil ca se va ajunge la adoptarea tratatului de la Copenhaga. Sa speram ca are dreptate. Si multumim Americii”.

Nota Razboi intru Cuvant: Cheia optimista in care se incheie articolul este, desigur, cel putin o naivitate a autorului articolului. Pe de alta parte, ceea ce s-a descris mai sus este un pattern prin care guvernarea mondiala este justificata, fara ca aceasta guvernare sa aiba, cel putin in prima faza,  aparenta formala al unei autoritati statale mondiale. Patternul este urmatorul: avand in vedere o problema declarata a fi de o gravitate deosebita si globala (criza economica si sociala, incalzirea climei, pandemia, “pacea” – adica… razboiul, etc.) se afirma necesitatea rezolvarii ei prin intermediul unui guvern mondial, care initial va avea o forma aparent benigna (consiliu de supraveghere economica, autoritatea pentru combaterea incalzirii climei globale etc. – dupa modelul U.E., care initial era numai o Comunitate a Otelului si Carbunelui. Justificarea unei astfel de autoritati se poate face si intr-un mod mai sofisticat, cum a facut-o Papa Benedict, postulandu-se necesitatea unei autoritati mondiale pentru a se edifica acea societate a umanismului “crestin” profund in care fiecare persoana va avea asigurat – ca intr-o utopie comunista -  un statut de demnitate sociala.

Dar lucrurile nu se vor opri aici. Edificiul, desigur, se construieste inca de pe acum, fundatiile sunt puse. Lipseste insa cineva… Caci legitimitate nu va avea niciodata un astfel de moloh, va fi greoi, evident, nu va rezolva nicio problema ci va inrautati dramatic lucrurile… Si atunci se asteapta aparitia liderului providential, eroul pe care asteptarea lumii acesteia sta sa il nasca, personajul principal pentru care filmul cu multe episoade la care asistam in ultimii ani a fost facut de la bun inceput. Este vorba despre… cel care nu era, care este si care nu va fi. Antihristul.

Codex Alimentarius: razboiul impotriva populatiei. Cazul O.M.G.-urilor

Controlati hrana si veti controla populatia ( Henry Kissinger )

Aproape intreaga istorie politica si sociala a Occidentului, de la Renastere pana in zilele noastre, s-a desfasurat sub semnul asa-zisei emancipari a omului de orice constrangere. Iata ca acum, cand nu mai exista niciuna dintre “oprelistile“ vechii societati, hulita pentru asa-zisa ei rigurozitate si incorsetare, acceasi exponenti ai liberalizarii vin sa ne impuna, “spre binele nostru”, o limitare a libertatii ce ajunge pana la anularea ei.

Ni se spune ca, pentru o mai mare siguranta personala si pentru combaterea terorismului, va trebui sa acceptam sa fim urmariti permanent prin intermediul cipului biometric. Refuzul nu este ingaduit. De asemenea, pentru asigurarea sanatatii, ni se impune vaccinarea obligatorie; faptul ca vaccinul se dovedeste adesea ineficace sau chiar ne poate imbolnavi grav ori omori nu poate fi un motiv indeajuns de serios pentru a ne da dreptul de a refuza aceasta asistenta medicala obligatorie.

Aceste doua masuri nu puteau insa asigura complet individul de “manifestarea nociva a propriei libertati”. A mai fost nascocit, asadar, un nou “drept obligatoriu” pentru intreaga populatie a lumii. Este vorba de “libertatea” de a consuma produse modificate genetic, despre care numai cercetatorii marginali isi ingaduie sa afirme ca sunt nocive pentru sanatatea umana si, pe termen lung, pot imbolnavi grav populatia.

Ne vom ingadui sa abordam un front mai putin cunoscut opiniei publice de la noi: cel al normelor, standardelor si regulilor de producere si comercializare a alimentatiei – adica al codului de reguli si standarde cunoscut sub numele de Codex Alimentarius, precum si al directivelor europene, care introduc, printr-un adevarat dictat al Comisiei Europene, prevederile si scopurile urmarite de Codex.

Controlul productiei si comercializarii alimentelor

Ce este Codex Alimentarius? Un organism international, creat in 1963 sub egida O.N.U., a Organizatiei Mondiale a Sanatatii ( O.M.S. ) si a Organizatiei pentru Alimente si Agricultura ( O.A.A. ). Formal, scopul sau este de a stabili aceste reguli, standarde alimentare si coduri de practica ce se refera la producerea, siguranta si igiena alimentelor, precum si conditiile comercializarii lor. Tot formal, aceste reguli sunt adoptate de o serie de comitete si organizatii, pe baza unor studii stiintifice. In realitate, deciziile sunt luate in spatele usilor inchise, iar ”studiile stiintifice” sunt realizate de marile companii internationale care detin pozitii de oligopol si vor sa isi impuna agenda pe plan mondial.

Treptele impunerii organismelor modificate genetic

Un exemplu concret privind modul in care se realizeaza functia pan-reglementarii impotriva populatiei este cazul organismelor modificate genetic ( sau, pe scurt, O.M.G. ). O.M.G. sunt alimente ce provin din organisme al caror ADN e modificat prin inginerie genetica. Soia, porumbul, zaharul, orezul, graul sunt doar cateva plante clasice asupra carora s-a intervenit genetic. Faptul ca sunt modificate genetic pune probleme nu numai etice, ci si medicale. Numeroase studii stiintifice au aratat efectele adverse ale alimentelor provenite din O.M.G., zonele de risc fiind toxicitatea lor, producerea de alergii, slabirea imunitatii, infertilitatea, precum si afectarea metabolismului si chiar a conditiei genetice ( date preluate de la Academia Americana de Medicina Naturista ).

Dar, mai intai, sa facem un mic excurs asupra scurtei si recentei istorii a impunerii pe piata a O.M.G.

S.U.A., calul troian al industriei O.M.G.

O.M.G. au inceput sa intre pe piata incepand cu anii 1990, mai ales in S.U.A. De altfel, este extrem de graitor felul in care ele s-au impus pe piata americana. S-a descoperit ca decizia legalizarii comertului cu O.M.G. s-a luat dupa o runda de intalniri secrete intre presedintele de atunci, George Bush Sr., si sefii companiei Monsanto, cel mai mare producator de O.M.G. din lume. In mod socant, executivul american a impus comercializarea O.M.G.-urilor fara sa solicite realizarea vreunui test asupra riscurilor de sanatate ale produselor, asupra sigurantei lor si, de asemenea, fara sa ceara mentionarea pe eticheta produselor a faptului ca alimentele sunt modificate genetic! Doctrina ce sta la baza unei astfel de practici se numeste a “echivalarii substantiale”, ceea ce inseamne ca, practic, O.M.G. sunt considerate in Statele Unite identice cu cele naturale – de aici reiese ca nu au nevoie de teste si nici de stichetare speciala. Drept urmare, cetatenii americani nu pot sti daca ceea ce consuma este natural sau modificat genetic. Aceasta doctrina a fost urmata de toti presedintii americani, inclusiv de Barack Obama, ducand la proliferarea afacerilor cu O.M.G. ale gigantilor Monsanto, Dow Chemicals si DuPont ( potrivit Global Research, 2009 ).

Pe langa dezvoltarea agresiva din interiorul S.U.A., industria O.M.G. a profitat de pozitia super-puterii mondiale pentru a isi impune interesele in intreaga lume – evident, sub masca “comertului liber” si a “ajutorului umanitar”. Astfel, sub pretextul “ajutorului umanitar”, industria O.M.G. din S.U.A. a gasit o piata de desfacere in tarile sarace ale lumii prin intermediul “Programului Alimentar Mondial” al O.N.U. Cu alte cuvinte, surplusul productiei de organisme modificate genetic, care nu mai putea fi comercializat in S.U.A., a fost cumparat de O.N.U. pentru a fi trimis in tarile africane. O adevarata tragedie a rezultat in momentul in care una din aceste tari, Zambia, a refuzat sa mai primeasca porumb modificat genetic, marca Monsanto, de la O.N.U. Drept pedeapsa, “programul de ajutorare” a incetat si tara s-a afundat intr-o foame cumplita! Dupa doi ani de foamete ( 2003-2004 ), oficialii Zambiei s-au vazut nevoiti sa cedeze santajului O.N.U./S.U.A., acceptand “ajutorul” reprezentat de alimentele modificate genetic.

Sub masca comertului liber, industria O.M.G. a determinat S.U.A. sa conteste, pe langa Organizatia Mondiala a Comertului, interdictiile pe care tarile din Europa ( a nu fi confundate cu institutiile Uniunii Europene! ) le-au aplicat comertului cu O.M.G. Intr-adevar, daca opinia publica americana pare a fi una complet manipulata asupra naturii si efectelor O.M.G. ( in S.U.A., dupa cum am vazut, O.M.G. se comercializeaza fara o atentionare pe eticheta asupra naturii produsului ), in tarile europene s-a intalnit o rezistenta nebanuita la industria modificarilor genetice, poate si datorita curentelor ecologiste, naturiste si orientate catre culturile traditionale sau medicina alternativa.

In orice caz, in Austria, Franta, Luxemburg, Germania, Grecia si chiar si Ungaria au existat interdictii aplicate cultivarii si comercializarii O.M.G. aplicate de oficialii guvernelor nationale. Nici in celelalte tari cultivarea O.M.G. si comertul cu ele nu au inregistrat un progres semnificativ. Din pacate, exceptie de la acest scepticism european face tocmai tara noastra. La sfarsitul lunii mai 2009, legislativul roman a votat, cu o larga majoritate, legalizarea cultivarii si introducerii pe piata a organismelor modificate genetic. Nu a existat, ca de obicei, nicio dezbatere publica, nicio avertizare, macar similara cu cele existente in celelalte tari europene asupra efectelor daunatoare ale O.M.G.

Oficialii americani cumparati de industria O.M.G. au protestat agresiv fata de interdictiile puse de tarile europene. Robert Zoelick, actualul sef al Bancii Mondiale si, pe atunci ( 2003 ), reprezentantul S.U.A. la Organizatzia Mondiala a Comertului ( O.M.C. ) a afirmat ca tarile europene sunt “imorale” datorita interdictiilor aplicate O.M.G., dand un exemplu negativ tarilor sarace confruntate cu foametea… E mai moral, pentru Zoelick si alti lideri mondiali, sa santajeze tarile sarace pentru a primi organismele lor modificate genetic. “Represaliile” S.U.A. fata de tarile europene s-au manifestat printr-o plangere depusa impotriva lor la Organizatia Mondiala a Comertului. In decizia O.M.C. s-a declarat ca interdictiile practicate de tarile europene sunt incorecte, iar statele care le practica sunt supuse amenzilor ( imense, de cele mai multe ori )

Ce trebuie retinut din toata aceasta poveste este decizia O.M.C. Cum am precizat anterior, Codex Alimentarius este standardul de referinta la care se raporteaza O.M.C. in conflictele de tip comercial. Ori conflictul intre S.U.A. si tarile europene este comercial si se refera la produse de tip alimentar.

In concluzie, Codexul reprezinta o parghie institutionala de justificare a unor masuri punitive fata de tarile care indraznesc sa interzica produsele alimentare modificate genetic.

Codex in Europa

Care este situatia in Uniunea Europeana? Este oare refuzul guvernelor nationale de a comercializa si cultiva O.M.G. sprijinit de Comisia Europeana? Sa vedem ce spun faptele.

Comisia Europeana a incercat, in mod repetat, sa determine statele nationale sa renunte la restrictiile puse asupra O.M.G. Atat in anul 2006, cand O.M.C. a luat decizia in favoarea S.U.A., cat si in mai 2009, oficialii europeni au cautat sa inlature stavila pusa de guvernele nationale in calea O.M.G. Interdictiile nu pot fi ridicate decat daca se obtine un vot favorabil din partea reprezentantilor guvernelor nationale ( in Consiliul de Ministri ), ceea ce C.E. nu a obtinut, cu toate presiunile facute. Cel mai recent caz este cel al Germaniei, care a refuzat sa acorde dreptul de folosire pe teritoriul sau a semintelor de porumb modificate genetic, creatie a aceluiasi gigant Monstanto. Majoritatea deciziilor de interdictie au survenit in urma demonstratiilor fermierilor si a asociatiilor ce militeaza pentru hrana naturala, si au fost luate de ministrii agriculturii sau ai mediului din respectivele state nationale. Elitele nu au stat nici ele cu mainile in san, cum vom vedea in continuare…

Octombrie 2008, Marea Britanie. Publicatia The Independent on Sunday intra in posesia unor documente explozive care arata ca liderii statelor europene, impreuna cu cei ai Comisiei Europene, organizau intalniri secrete in care se discuta modalitatea de urgentare a implementarii culturilor de O.M.G. in Europa si de “docilizare” a opiniei publice europene, mult prea retinuta fata de produsele modificate genetic.

Documentele relatau discutiile si concluziile a doua serii de insusi J. M. Barroso ( presedintele Comisiei Europene ), Gordon Brown ( prim-ministrul Marii Britanii ) si trimisii altor 27 tari europene, din care nu lipseau apropiati ai presedintelui francez Nicolas Sarkozy si ai cancelarului german Angela Merkel. Participantii la intrunirile secrete cereau, de asemenea, gigantilor industriali implicati in productia de alimente modificate genetic – dintre care cei mai insemnati sunt cei de la Monsanto – sa depuna un efort marit pentru contracararea campaniilor duse de ecologisti si naturisti.

De asemenea, J. M. Barroso le-a cerut sefilor de cabinet din tarile membre sa impuna ministrilor de agricultura si mediu aprobarea culturilor de O.M.G. In ceea ce priveste opinia publica, “docilizarea” ei era prevazuta sa se realizeze printr-o propaganda care sa puna accent pe “inaltele standarde practicate de legislatia europeana in materie de O.M.G.”. Cu alte cuvinte, institutiile europene sunt folosite ca reper normativ absolut, opinia publica fiind indemnata sa creada pe cuvant Bruxelles-ul atunci cand acesta afirma ca un aliment modificat genetic nu este daunator pentru sanatate.

Dar care este rolul Comisiei Europene in tot acest angrenaj de institutii si reguli supra-nationale?

Comisia Europeana, sub pretextul protejarii populatiei de alimentele “nesigure” a elaborat o serie de directive europene care, de fapt, legalizeaza folosirea culturilor O.M.G. Directivele sunt mai restrictive fata de produsele alimentare O.M.G. decat cele din S.U.A., un exemplu fiind dat de faptul ca producatorii de alimente modificate genetic sunt obligati sa mentioneze pe eticheta felul produsului : natural sau modificat. Chiar si asa, masura se aplica doar cand proportia modificarilor genetice depaseste un anume procent.

Aceste standarde nu fac altceva decat sa repete, pe plan european, jocul Codex ce se desfasoara pe plan mondial. Comisia Europeana devine o institutie tutelara care, pentru a impune culturile O.M.G., pretinde ca le va garanta calitatea si siguranta medicala. Suntem siliti, asadar, sa dam un gir neconditionat institutiilor europene, care ne invata ce este sanatos sa mancam si ce avem voie sa cumparam.

Logica legitimarii unor produse sau tehnici extrem de periculoase pentru om introduse prin intermediul directivelor europene de standardizare se regaseste si in alte cazuri, cum este cel al cipurilor RFID. In ciuda numeroaselor puncte de vedere critice venite din spatiul european, Comisia Europeana a “recuperat” tehnica RFID prin reglementarea ei la nivel de directive si regulamente europene. Printr-o astfel de tehnica se incearca adormirea opiniei publice, care trebuie sa accepte ca ce spune “Big-Brother-ul” european este o garantie suficienta pentru a asigura o tehnica periculoasa, fie ea RFID sau O.M.G., drept inofensiva si chiar necesara bunastarii omenirii.

Concluzii

Alimentele modificate genetic sunt adevarate bombe alimentare cu efecte adverse asupra oamenilor inca nestiute ( avand in vedere ca sunt folosite doar de circa 15 ani ). Ele sunt justificate de elitele mondialiste ( conducatorii O.M.C., Codex Alimentarius, Comisia Europeana, sefii statelor europene ) prin “combaterea foametei”, fiind descrise ca o solutie miraculoasa la “pericolul suprapopularii planetei”. Acesta este un fals pericol, ce tine de propaganda malthusiana care vede in sporul demografic o catastrofa si considera reducerea numarului de oameni de pe planeta un obiectiv necesar. Recent, un cosilier al reprezentatului S.U.A. pe plan exterior, Hillary Clinton, declara: “Trebuie sa facem ceva pentru micsorarea ratei natalitatii. Pamantul nu mai poate suporta atat de multi oameni. In prezent, exista aproximativ 6,5 milarde de oameni pe intreg globul, iar populatia este in continua crestere. Trebuie sa inventam modalitati noi de a rationaliza apa si de a multiplica resursele de hrana”( Nina  Fedoroff, in Cotidianul ). “Multiplicarea resurselor de hrana” este tocmai industria O.M.G.

Iata asadar, rolul lui Codex Alimentarius si al directivelor europene legate de hrana: rationalizarea apei, inlocuirea alimentelor naturale cu cele modificate genetic.