Crestinismul, sa luam bine aminte, nu e o simpla scoala a cinstei, curatiei si dreptatii, ori o nobila si rationala explicatie a vietii ( – Emil Cioran); ori un înalt cod de purtari (confucianismul, sintoismul); ori o terapeutica evazionista (stoicismul, yoga, zenul); ori un jet de întrebari (taoismul); ori un act de supunere în fata Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult si mai deosebit : e învatatura lui Hristos, adica a dragostei si a salvatoarei putinti de a ierta. ( pr. Nicolae Steinhardt)
Cancelarul german Angela Merkel a declarat ca este contraproductiv sa se spuna numai lucruri negative despre summitul de la Copenhaga privind schimbarile climatice, relateaza AFP.
“Cei care spun doar lucruri negative despre Copenhaga se asociaza celor care franeaza, in loc sa permita progrese” in lupta impotriva incalzirii climatice, a declarat Merkel, pentru Bild am Sonntag.
“Copenhaga este un prim pas spre o noua ordine climatica mondiala, nici mai mult, nici mai putin“, a adaugat Merkel.
Merkel a propus organizarea unei reuniuni pentru clima in iunie la Bonn, pentru pregatirea conferintei din Mexic de la sfarsitul lui 2010.
In 2007, Merkel a obtinut concesii de la presedintele american in privinta climei la summitul G8 din Heiligendamm, ceea ce i-a adus numele “cancelarul climei”.
“Acordul de la Copenhaga” anuntat vineri seara de Barack Obama si Nicoals Sarkozy este considerat “insuficient”. Documentul de trei pagini prevede ca obiectiv limitarea incalzirii planetei la 2 grade in raport cu nivelele preindustriale.
Acordul le cere tarilor industrializate si tarilor in curs de dezvoltare sa-si afirme angajamentele de reducere a gazelor cu efect de sera in scris pana sfarsitul lunii ianuarie, dar nu fixeaza o data dincolo de care emisiile ar trebui sa scada.
De asemenea, prevede 30 de miliarde de dolari pe termen scurt (anii 2010, 2011 si 2012), apoi o crestere a sumei pentru a se ajunge la 100 de miliarde de dolari pana in 2020, destinati mai ales celor mai vulnerabile tari, pentru a le ajuta sa se adapteze la impactul dereglarii climatice.
Numeroase ONG-uri au denuntat un fiasco, fiind o mare dezamagire si pentru negociatorii din acest proces: paragraful ce stipuleaza necesitatea de a se ajunge la un tratat “constrangator legal” pana la conferinta pentru clima din Mexic de la sfarsitul lui 2010 nu figureaza in documentul final.
Conferinţa ONU pe tema climei continua sâmbătă dimineaţă la Copenhaga, la mai mult de 12 ore după ora prevăzută pentru încheierea lucrărilor, în lipsa unui acord privind viitorul luptei împotriva încălzirii globale.
Declaraţia politică ce asociază mai puţin de 30 de ţări, anunţată în grabă vineri seară ca un acord de către preşedinţii american şi francez, Barack Obama şi Nicolas Sarkozy, făcea încă obiectul dezbaterilor între delegaţii sâmbătă, la ora 08.00 (09.00, ora României).
Această declaraţie, care prevede limitarea încălzirii planetei la 2 grade Celsius în raport cu nivelurile preindustriale, a fost negociată de joi seara între şefii de stat şi de Guvern. Ea asociază în special Statele Unite, Europa şi marile ţări emergente precum China, India, Africa de Sud şi Brazilia.
Deşi prevede crearea unui fond special şi a unei sume care se va ridica progresiv la 100 de miliarde de dolari până în 2020, cu prioritate în favoarea ţărilor celor mai vulnerabile, acest acord a fost negociat în secret, în spatele uşilor închise, în contradicţie cu regulile multilaterale ale ONU.
“Este vorba despre un acord politic între şefi de stat, nu de un contract, prin care liderii au încercat să relanseze maşinăria”, explica în cursul nopţii ministrul francez al Mediului, Jean-Louis Borloo.
Premierul danez, Lars Loekke Rasmussen, care prezidează lucrările, a ales să îl supună şedinţei plenare şi a declanşat dezbateri interminabile, iar consensul este departe de a fi găsit, potrivit acestuia.
Sâmbătă trebuia stabilit viitorul negocierilor pentru 2010. Declaraţia face apel la încheierea unui acord complet până la sfârşitul lui 2010. Însă participanţii la conferinţă trebuie să ajungă la un acord privind calendarul şi formatul lucrărilor viitoare, precum şi să adopte decizii de procedură, în condiţiile în care cancelarul german a propus găzduirea următoarei runde în iunie, la Bonn.
Suntem bombardati de mass-media cu informatii mai mult sau mai putin relevante legate de ‘marele summit’ de la Copenhaga. Ceea ce nu aflam din nenumaratele reportaje de la fata locului este ca in paralel si in spatele reflectoarelor mediatice fierbe un scandal ce va marca lumea stiintifica si viata publica pentru decenii. Sa vedem pe scurt si la un nivel strict descriptiv despre ce este vorba. Prinsi cu alegerile si alte incidente tangente, nu am putut sa stam conectati la evenimente. Si este pacat, pentru ca merita.
Un hacker misterios
Povestea incepe la Centrul de Cercetari Climatice (CRU) al Universitatii East Anglia. Luna trecuta, un haker misterios a patruns in sistemul universitatii si a descarcat o cantitate imensa (aproximativ derularea a 10 ani) de emailuri si documente. La scurt timp, ele au fost postate pe un server din Rusia.
Din acel moment, lucrurile au explodat. Ca sa intelegem mai bine semnificatia incidentului, sa spunem doua lucruri
CRU este unul dintre cele mai importante si influente centre din lume dedicate analizei incalzirii globale iar datele si concluziile sale au stat la baza unei bune parti a literaturii de gen, justificand in acelasi timp o multime de pozitii politice si publice relative la problematica in cauza.
Intre autorii emailurilor se afla persoane de o importanta cruciala in promovarea discursului despre incalzirea globala, cum ar fi profesorul Michael Mann sau profesorul Phil Jones, membru de vaza al Grupului Interguvernamental de Experti privind Schimbarile Climatice al ONU. Persoanele implicate sunt asadar autoritati in domeniu, iar CRU o placa turnanta in reteaua intelectuala si politica ce promoveaza alarmismul climatic.
In momentul in care vestea arhivei aflate pe serverul rus s-a raspandit pe internet, mii de interesati au plonjat in rascolirea ei. Si de aici lucrurile incep sa devina cu adevarat interesante. Ceea ce au descoperit a aruncat in aer aproape instantaneu blogosfera.
In mai putin de cateva ore devenise evident ca materialele expuse contineau posibilele dovezi ale uneia dintre cele mai mari fraude intelectuale din stiinta contemporana. Scadalul a capatat rapid un nume, ‘Climategate’, in rezonanta cu celebrul ‘Watergate’. Ca sa ne facem o idee despre dimensiuni, sa spunem ca la ora actuala chestiunea are dedicate mii de pagini de internet iar pe motoarele precum Google termenul ‘Climatgate’ depaseste in numar de cautari insusi clasicul termen, ‘Global Warming’ – incalzire globala. Ce contin deci materialele in cauza?
Masluiri stupefiante
In primul rand, citind emailurile expuse, descoperim izbitorul spectacol al unui grup de climatologi de varf ce incearca in mod sistematic sa manipuleze bazele de date legate de fluctuatiile temperaturii globale. Ii vedem de pilda ingrijorati de faptul ca temperatura globala nu a crescut in ultimul deceniu, dar si de faptul ca nu isi pot explica acest fenomen. Solutia: eforturi de a ascunde realitatea revelata de date. Alte discutii vizeaza cum pot sa fie camuflate situatiile de incalzire globala din trecutul istoric al omenirii, situatii ce nu pot fi asociate cu cresteri semnificative de bioxid de carbon. Solutia: datele respective sunt fie facute uitate, fie sunt manipulate.
Sa subliniem: Nume recunoscute precum Michael Mann sau Phil Jones sunt surprinsi afirmand textual ca au modificat date pentru a masca rezultate incomode care aratau, cotrar tezelor sustinute public de acesti autori, nu o incalzire globala ci mai degraba o racire a temperaturii in ultimul deceniu. Si sa nu uitam un lucru: in tot acest timp, acesti profesori spuneau politicienilor si publicului ca incalzirea globala este un pericol iminent si ii atacau brutal pe cei ce aveau rezerve cu privire la afirmatiile lor.
Conspiratii impotriva altor oameni de stiinta
Manevrele devoalate de emailurile facute publice sunt stupefiante. Vedem cum aceeasi oameni, pe de o parte isi acuza oponentii ca nu sunt publicati in reviste respectabile si, pe de alta parte, cum ei insisi manevreaza in culise ca sa le blocheze publicatiile. Descoperim chiar si un complot prin care se incearca explicit izolarea si decredibilizarea revistelor care gazduiesc opiniile contrare.
Sa repetam: constatam nu numai blocarea exprimarii opiniilor contrare incalzirii globale in publicatiile controlate de alarmisti dar obliterarea si decredibilizarea pe orice cai a oricarei publicatii care ar accepta punctul de vedere stiintific alternativ. “Il vom marginaliza chiar daca asta inseamna sa redefinim ce este procesul de evaluare academica”, afirma profesorul Jones, referindu-se la un cercetator ce nu era de acord cu tezele alarmiste.
Asadar nu este nicio supriza pentru cititorii materialelor puse la dispozitie de hakerul misterios ca machiavelicii profesori de la CRU vorbesc despre climatologi care sunt ‘de incredere’ si de cei care nu trebuie sa aiba acces la date intrucat nu sunt ‘predictibili’. Ii vedem catalogand nominal si organizational pe cercetatorii cu vederi opuse, precum si vorbind de tactici de decredibilizare a lor folosindu-se pe ascuns de bloguri si de comunitatile online. De ce toate acestea? Evident ca sa poata spune publicului si politicienilor ca toti oamenii de stiinta ‘seriosi’, care publica in reviste ‘serioase’, sustin teza incalzirii globale. Numai ‘prostii’ sau cei ‘vanduti’ se mai pot indoi.
Distrugerea si limitarea acceslui la bazele de date
In trecut, ori de cate ori i-a fost solicitat accesul la seriile statistice privind temperaturile istorice, Phil Jones a afirmat ca datele s-au pierdut. Cele aduse la lumina de hackerul anonim ne releva altceva. Un efort deliberat de a tine datele departe de ochii publicului. Nu este nevoie sa spunem ca aceasta practica este contrara spiritului metodei stiintifice, bazat exact pe transparenta si verificabilitate.
Lucrurile apar si mai bizare cand realizam ca cercetatorii CRU au incalcat si legile in vigoare privind accesul liber la informatie, avand in vedere ca vorbim de proiecte finantate din bani publici. Sarbanda nu se opreste aici. Am mentionat deja ca apare clar ca blocuri masive de date au fost modificate. Datele brute insa, datele primare care au fost calibrate si ajustate pentru a produce seriile statistice finale, nu s-au mai pastrat nici ele. Deci este imposibil de determinat acum ce a fost fabricat si ce nu.
In sfarsit, materialele puse la dispozitia publicului pe hacker arata lucruri incredibile nu numai despre conduita acestor oameni de stiinta transformati in agenti de influenta machiavelici sau despre datele falsificate de ei. Socul cel mai mare l-au avut expertii in programare cand au constanatat starea in care se afla programul folosit de CRU pentru procesarea datelor. Din notele facute de chiar specialistii CRU, reiese ca erorile, improvizatiile si peticelile acumulate in timp i-au adus in starea in care admiteau ei insisi, in comunicarile lor interne, ca habar nu au ce fac cand este vorba despre acest program.
Ce a urmat
Retaua alarmista – cercetatorii, mass media, politicieni, ONG-uri etc – s-a facut initial ca nu stiu despre ce e vorba. in speranta ca valul va trece si lucrurile vor reveni la normal. Dar presiunea a crescut. Si creste de trei saptamani de la zi la zi.Creste si intensitatea cu care se incearca musamalizarea. Dimensiunile socului la care este supusa comunitatea alarmista azi sunt insa greu de supraestimat. Anchete sunt in derulare la CRU. De acolo se intind in alte centre similare.
Exista deja o lista de alte universitati suspecte. Suspiciunile de malversatii similare se extind dincolo de universitati. Chiar si la ONU, dupa doua saptamani de negari, chestiunea s-a impus. Urmeaza si acolo o ancheta. Marile publicatii si canale de stiri preiau treptat, cu inima indoita, tema. Incep sa se faca auziti oamenii politici care cer stoparea oricaror initiative pana cand baza stiintifica a ideologiei alarmiste nu se clarifica.
Confuzia este imensa. Sute, poate mii de cercetari se fundamenteaza pe bazele de date de la CRU. Care, iata, se dovedesc masluite. Cine mai poate face ordine in haos? Cate alte baze de date au fost manipulate similar? Cum putem sti? Intregi serii statistice trebuie recalculate de la zero. Asa cum este de asteptat, politicienii, mass media si toti beneficiarii economici si politici ai alarmismului incearca sa musamalizeze lucrurile. Dar, sa repetam, oricat ar incerca ei, cutia Pandorei a fost deschisa.[...]
Treizeci de mii de manifestanti au pornit in mars, sambata dupa-amiaza, la Copenhaga, acolo unde se desfasoara negocierile privind schimbarile climatice. “Estimam ca numarul protestatarilor este de 30.000, dar este doar o estimare”, a declarat pentru AFP un oficial. Pe de alta parte, organizatorii marsului sustin ca sunt 100.000 de manifestanti.
“Totul are loc in liniste, pana in prezent, dar suntem cu ochii pe grupurile extremiste”, a declarat purtatorul de cuvant al politiei, Henrik Jakobsen. Protestatarii afiseaza bannere prin care fac apel la “dreptatea climatica”. Ei sunt nemultumiti de “politica cotelor de carbon” pe care marile puteri vor sa o impuna si spun ca nu exista “o Planeta B”, in cazul in care pamantul are de suferit din cauza incalzirii globale.
Majoritatea manifestantilor sunt de origine europeana, scriu jurnalistii de la AFP, care precizeaza ca la Copenhaga au ajuns si tineri asiatici si africani, nemultumiti de modul in care au loc negocierile.
Politia daneza a anuntat vineri ca asteapta peste 50.000 de participanti. Una dintre temele principale ale manifestatiei o reprezinta atingerea unui acord “just si echitabil” pentru statele cele mai sarace si mai vulnerabile.
“Nu putem decit sa speram ca liderii statelor lumii nu vor face nimic altceva decit o plimbare placuta cu bicicleta pe fermecatoarele strazi ale Copenhagai in cursul intilnirii din luna decembrie. Pentru ca daca se va lua o decizie comuna pe baza proiectului curent al tratatului despre schimbarea climei, lumea intreaga va avea parte de citeva surprize neplacute.
Un proiect? Daca nu ati auzit de el e din cauza ca cei care ne conduc, altfel foarte vorbareti, nu s-au obosit sa ne spuna ce contine si deci ce vor trebui ei sa ia in considerare (in decembrie, n.tr.). Si nici media nu ne-a spus nimic.
Aici isi face intrarea lordul Christopher Monckton. Fostul consilier al doamnei Thatcher a tinut o conferinta la Bethel University in St. Paul, Minnesota, SUA, ceva mai devreme luna aceasta, iar conferinta a facut senzatie. Pentru prima data publicul a auzit de cele 181 de pagini, emise in 15 septembrie, care reprezinta Conventia Cadru a ONU cu privire la schimbarile climatice- proiectul in stare bruta a ceea ce ar putea fi aprobat in decembrie.
Pina acum postarea pe youtube a conferintei a fost accesata de peste 1 milion de ori. Si merita sa fie vazuta de inca multe milioane de ori pt. ca lordul Monckton avertizeaza cum ca scopul tratatului inca in stagiu de proiect e sa puna bazele unui guvern “transnational” la o scara pe care nimeni nu a mai pomenit-o.
“Schema noului aranjament institutional bazat pe Conventie” care incepe la pagina 18 contine prerogativele formarii unui “guvern”. Scopul este sa dea unui nou, dar inca ne-numit organ al ONU, puterea sa intervina direct in treburile interne: financiare, economice, in materie de taxe si de mediu ale tuturor statelor care vor semna tratatul de la Copenhaga.
Motivul acestei preluari de putere este clar.
In proiect se regasesc clauze, una dupa alta, prin care natiunile dezvoltate sunt obligate sa plateasca o “datorie de adaptare” tarilor in curs de dezvoltare, pentru a finanta modificarile impuse de schimbarile de clima. Clauza 33 de la pagina 39 arata ca
“pina in 2020 trebuie sa se ajunga la un flux financiar de cel putin 67 miliarde $ sau undeva intre 70 si 140 miliarde $ pe an, pentru sustinerea cheltuielilor de adaptare”.
Si sub ce forma vor fi obligate tarile dezvoltate sa asigure fluxul financiar pentru cele in curs de dezvoltare? Proiectul specifica diferite variante inclusiv optiunea 7 de pe pagina 135, care reprezinta
“2 % din tranzactiile de pe pietele financiare internationale ale partilor specificate in Anexa I.”
Anexa I include tarile industrializate precum: SUA, Australia, Marea Britanie si Canada.
Tarile care semneaza tratate internationale cedeaza intotdeauna puterea de a verifica daca acestea sunt respectate organelor ONU. Diferenta in cazul acestui tratat e ca se pare ca s-au luat masuri pe precautie deosebite ca sa i se mascheze adevaratul continut. Pe linga limbajul dificil de descifrat al ONU, mai sunt multe clauze descrise ca “alternative” si “optiuni” care ar trebui sa le dea de gindit tarilor democratice care tin la propria suveranitate.
Lord Mockton insusi nu a stiut de puterile extraordinare care se vor conferi acestui nou guvern mondial pina cind un prieten nu a ajuns pe un site obscur al ONU si a sapat prin citeva straturi de legaturi (links, n.tr.) inainte de a gasi un document care nici macar nu se numeste proiect al “tratatului”. Denumirea sa e “nota a Secretariatului”.
In cadrul unui interviu cu Alan Jones difuzat luni de radio Sydney, lord Monckton a declarat ca
“e prima data cind am vazut un tratat transnational care desemneaza un nou organ (care va fi creat prin acel tratat) ca fiind un guvern. Ceea ce e insa inspaimintator sunt puterile care vor fi conferite acelui guvern in intregime ne-electoral“.
A mai adaugat:
“Ambitia acestui nou guvern mondial este de la inceput enorma – inca dinainte sa isi acrediteze puterea (…).”
Criticii l-au admonestat pe lordul Monckton acuzindu-l de un limbaj prea colorat. Iar dinsul a fost, in mod clar, foarte dur (in exprimare, n.tr.).
In expozeul tinut in St. Paul despre proiectul tratatului de la Copenhaga i-a avertizat pe americani ca
“in urmatoarele saptamini, in cazul in care nu il veti opri, presedintele vostru va semna cedarea libertatii, democratiei si prosperitatii voastre pentru totdeauna”.
Cei care il critica nu raspund direct celor afirmate de dinsul. Puneti-va urmatoarea intrebare:
Politicienii nostrii petrec sute de ore vorbind despre schimbarile climatice si despre nevoia de consens in privinta tratatului de la Copenhaga. Cum de nici unul nu vorbeste deschis despre detaiile acestui tratat referitor la modificarile climatice? Doar odata semnat acest tratat va deveni obligatoriu pentru semnatari. Ce se ascunde de fapt? Multumita lordului Monckton acum avem cit de cit idee ce planuiesc.
Janosz Pasztor, director al echipei de suport pentru problemele de schimbari climatice al secretarului general a declarat unor reporteri in New York, lunea trecuta, ca, deoarece Congresul SUA inca intirzie sa voteze o lege cu privire la schimbarile de clima este putin probabil ca se va ajunge la adoptarea tratatului de la Copenhaga. Sa speram ca are dreptate. Si multumim Americii”.
Nota Razboi intru Cuvant: Cheia optimista in care se incheie articolul este, desigur, cel putin o naivitate a autorului articolului. Pe de alta parte, ceea ce s-a descris mai sus este un pattern prin care guvernarea mondiala este justificata, fara ca aceasta guvernare sa aiba, cel putin in prima faza, aparenta formala al unei autoritati statale mondiale. Patternul este urmatorul: avand in vedere o problema declarata a fi de o gravitate deosebita si globala (criza economica si sociala, incalzirea climei, pandemia, “pacea” – adica… razboiul, etc.) se afirma necesitatea rezolvarii ei prin intermediul unui guvern mondial, care initial va avea o forma aparent benigna (consiliu de supraveghere economica, autoritatea pentru combaterea incalzirii climei globale etc. – dupa modelul U.E., care initial era numai o Comunitate a Otelului si Carbunelui.Justificarea unei astfel de autoritati se poate face si intr-un mod mai sofisticat, cum a facut-oPapa Benedict, postulandu-se necesitatea unei autoritati mondiale pentru a se edifica acea societate a umanismului “crestin” profund in care fiecare persoana va avea asigurat – ca intr-o utopie comunista - un statut de demnitate sociala.
Dar lucrurile nu se vor opri aici. Edificiul, desigur, se construieste inca de pe acum, fundatiile sunt puse. Lipseste insa cineva… Caci legitimitate nu va avea niciodata un astfel de moloh, va fi greoi, evident, nu va rezolva nicio problema ci va inrautati dramatic lucrurile… Si atunci se asteapta aparitia liderului providential, eroul pe care asteptarea lumii acesteia sta sa il nasca, personajul principal pentru care filmul cu multe episoade la care asistam in ultimii ani a fost facut de la bun inceput. Este vorba despre… cel care nu era, care este si care nu va fi. Antihristul.
Aici isi face intrarea lordul Christopher Monckton. Fostul consilier al doamnei Thatcher a tinut o conferinta la Bethel University in St. Paul, Minnesota, SUA, ceva mai devreme luna aceasta, iar conferinta a facut senzatie. Pentru prima data publicul a auzit de cele 181 de pagini, emise in 15 septembrie, care reprezinta 
